Vremea hârjonelii politice între PSD și PNL, inclusiv din lipsă de opoziție reală la actuala putere, s-a terminat. Deși planul era să rămână împreună chiar și după alegerile din 2024, decontul electoral al incompetenței se anunță prea mare și greu de asumat.
Toate variantele despre procentul de creștere a pensiilor, despre compensarea/plafonarea/reglementarea prețului la electricitate arată două lucruri.
Pe de-o parte, că nimeni nu are habar ce trebuie și ce poate fi făcut. Dimensiunea incompetenței e fără precedent.
Pentru pensii fiecare vine cu varianta lui, la fel de nefundamentată pe cifre, ca în jocul portocalelor din copilărie.
Nimeni nu poate spune care este creșterea sustenabilă, pentru că ea nu poate fi calculată corect doar după ce statul își taie cheltuielile cu mult supradimensionate cu un uriaș aparat clientelar, cu contracte clientelare, cu pensii speciale etc.
Dar PNL și PSD nu au voință politică de a începe ajustarea. Cât despre pensiile speciale, cum zvonistica privind modificări de cuantum și vechime a precedat deciziile, primul efect este o hemoragie cu efecte deocamdată incalculabile în Poliție și Justiție.
Pentru electricitate, variantele sunt deja dincolo de cuantificare. Au fost necesare 11 modificări de softuri într-un an. Unele propuneri sunt nefezabile, cum e diferențierea de tarif după venituri. Furnizorii nu au cum să proceseze declarațiile de venituri, ar trebui să facă angajări masive, ceea ce ar duce la creșterea costurilor.
Un preț fix de 1,20 lei ar însemna o creștere importantă de facturi pentru cei care plătesc acum 0,80 lei. Și cum procedezi cu contractele încheiate de Hidroelectrica la 0,78 lei preț total? Asta ca să dăm doar două exemple de aberații.
Dau din colț în colț pentru că nu se pricep, habar nu au ce trebuie făcut, au dereglat atât de tare piața încât nu mai știu pe unde să scoată cămașa.
Pe de altă parte, toată această inflație de variante arată că de facto coaliția nu mai funcționează. În mod normal, ele ar fi discutate în coaliție, stabilită o variată comună și anunțată.
Fiecare își anunță însă propria fumigenă, e pe cont politic propriu.
PNL s-a săturat să deconteze, în timp ce PSD capitalizează politic. PSD e tot mai reactiv și semnalul că am intrat într-o nouă etapă a fost atacul repetat la Klaus Iohannis.
Vine o iarnă grea, în cel mai optimist scenariu, teribilă în cel mai pesimist. Și fiecare se teme de decontul ei.
În teritoriu e și mai rău decât se vede de la centru. Într-un fel, liderii de la centru au început să se înghiontească sub presiunea din teritoriu, unde PSD și PNL se confruntă pe posturi, bani, contracte, pe orice.
Una peste alta, se suportă din ce în ce mai greu.
Se apropie și rotativa premierului și a câtorva ministere, iar ea nu convine nimănui. PNL ar rămâne fără președinte, pentru că autoritatea lui Nicolae Ciucă rezidă exclusiv în poziția guvernamentală. Dacă ea dispare, dl Ciucă nu mai înseamnă nimic în PNL și partidul intră în vria luptei pentru putere.
Marcel Ciolacu ar trebui să aibă vocație de sinucigaș pentru a accepta să devină premier de criză înainte de alegeri. Nu sunt nici suficient de aproape ca să mai poată trage de timp cu măsurile drastice, nici suficient de departe ca să fie timp de redresare. PNRR presupune reforme impopulare, ratarea lor înseamnă pierderea banilor.
Să refuze rotativa l-ar face să pară că sacrifică PSD dorințelor lui Klaus Iohannis, să pună alt premier PSD ar însemna să-și asume riscurile lui Dragnea și Orban.
La cum arată acum lucrurile, ruptura pare o chestiune de „când”, nu de „dacă”. PSD ar vrea cât mai repede, PNL ar vrea să treacă și să deconteze iarna împreună. PSD ar vrea anticipate, pentru PNL decizia depinde de Schengen.
Dacă intrăm, spun surse politice, principalii beneficiari politici vor fi liberalii și cu acest bonus anticipatele le-ar conveni.
Dacă nu intrăm, vor fi, în oglindă, principalii impactați și, spun aceleași surse, vor încerca să evite anticipatele cu ajutorul unei coaliții de strânsură împreună cu USR, REPER, partidul lui Orban, minorități și UDMR.
Cum ar putea funcționa măcar la nivel de avarie așa ceva, e greu de imaginat. Dar la ce scor ar putea ajunge PSD în Opoziție e, în schimb, ușor de anticipat.
Mai este, desigur, și problema motivului. Cine provoacă ruptura trebuie să se asigure că va combate eficient acuzația că a lăsat țara la vreme de criză și război.