Temerarii care se încumetă să se specializeze într-o disciplină esențială cercetării competitive din lume sunt descurajați să rămână în învățământ de această practică de moșier, care a atins nivelul paroxic tocmai în cazul președintelui Iohannis, plecat de la catedră de aproape trei decenii. A rămas însă titular pe post.
Klaus Iohannis a ținut blocat postul de profesor vreme de 27 de ani, în condițiile în care România are tot mai puțini absolvenți de fizică, mai ales dintre cei care să poată urma o carieră didactică.
Această practică a spatelui asigurat spune mai multe despre felul în care președintele țării înțelege sistemul de educație și vulnerabilitățile lui cronicizate decât o face România educată, un program ipocrit, din care lipsește tocmai radiografia reală a sistemului de educație.
La fel ca sănătatea, educația este fie abandonată, nu produce voturi, nu generează speranță și rareori pune la dispoziție un țap ispășitor pe seama căruia politicianul să se prezinte eroic, fie este transformată în sinecură de rezervă. Scopul este ca politicianul să nu rămână descoperit, să aibă cât mai multe variante de rezervă și, când e cazul, să aibă o ieșire onorabilă.
Așa a ajuns, de pildă, Cezar Preda la ICR Paris.
Așa are Gabriela Firea un post asigurat, fie de primar - foarte puțin probabil -, fie de europarlamentar. În orice caz, nu rămâne fără funcție.
Suntem în fața unei culturi moșierești, de castă, în care funcția într-o instituție publică este în primul rând semn al statutului și prea puțin sau doar pentru unii temerari o permanentă provocare de a îngriji binele public. În cazul lui Klaus Iohannis însă, uzurparea este maximală.
Nu a eliberat postul, pentru a fi ocupat de un titular, după primul mandat de primar. Nici măcar după primul mandat de președinte. O face acum, la finalul celui de-al doilea mandat, ceea ce transformă toată istoria într-un gest de frondă absolută, ca și cum o revenire la catedră ar fi o retrogradare.
O dovadă că așa a văzut catedra, ca pe un statut social inferior, depășit de funcțiile pe care le-a avut ulterior.
Profesia văzută în acest fel, ca o scară pe care te înalți, fără însă a te perfecționa ori a căuta auto-perfecționarea, ci doar funcția mai bine poziționată, nu are nimic de-a face cu profesoratul, cu școala, cu educația, cu vreo vocație.
În acest caz, nu e vorba despre nicio o formare intelectuală, ci despre titlul pe care-l pui pe ștampilă, așa cum a făcut-o fostul ministru al guvernelor controlate de Dragnea, Tudorel Toader.
Klaus Iohannis nu a ținut însă blocat doar postul de profesor.
A blocat și o tranziție cât mai rapidă și mai puțin problematică la o nouă conducere NATO și, după cum arată surse diplomatice și politice, felul în care a înțeles să pună în așteptare NATO, până își poate negocia funcția de ieșire care se potrivește unui președinte - așadar, nu una de profesor - a creat iritare în unele state membre.
Și nu doar pentru că NATO pare acum pusă pe masa de negociere a înaltelor funcții și atât, ci și pentru că asta i-a dat prilejul autocratului Erdogan, de pildă, în primul rând să-și mai facă auzită o dată retorica și, a doua oară, să pară un politician frecventabil, nu un autocrat, care nu blochează Alianța în vremuri de război.
Ce i-a cerut Erdogan lui Rutte pentru a-i da votul pentru șefia NATO (Foto & Video)