Anul Sistemului

lucian.lumezeanu

Antreprenor – Public Affairs, comunicare, cursuri

Lucian Lumezeanu a fost, pe rând, ziarist, consultant, corporatist. Ultima dată a fost manager de Public Affairs & Public Relations pentru o multinațională din domeniul construcțiilor, unde a contribuit la legi, politici, strategii din zona de eficiență energetică și siguranță la incendiu. A inițiat diverse asociații și coaliții din industrie. A fost și președinte al Consiliului Director pentru două asociații. Îi place să creadă că știe să jongleze cu și să creeze realități. Din 2021 a ieșit din lumea corporatistă și e pe cont propriu. Își sfătuiește clienții, de la agenții la multinaționale și asociații, pe chestiuni de lobby/Public Affairs, riscuri politice, comunicare. De asemenea, predă cursuri despre efectele Green Deal / tranziției verzi asupra afacerilor. Lucian Lumezeanu este în spatele proiectului ThisPropaganda https://www.thispropaganda.eu/.
Lucian Lumezeanu
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Există doar două partide în România. Partidul Sistemului și Partidul Reformei. Nu sunt înregistrate la tribunal, iar fiecare dintre ele conține partide întregi, părți din partide, politicieni individuali, entități mass-media, interese din administrație și servicii, părți din societatea civilă – cu ghilimele sau nu. Unul dintre ele a obținut o mare victorie anul ăsta. Primul. Dar despre asta, mai jos.

Dar ce este Sistemul? Sistemul e o entitate amorfă dar imensă, o încrengătură de interese. Ce fel de interese? Financiare în primul rând. Se joacă pe mize imense. De putere și control în al doilea. De evitare a pușcăriei în al treilea. Sistemul nu are un lider și nu are o structură, are doar tipare de operare pe care le folosesc membrii săi. Așa cum rockerii, interlopii, colecționarii de timbre, mafioții sau skaterii nu au un lider sau o singură organizație dar știu sigur ce sunt și se recunosc, așa nici Sistemul nu are. E mânat doar de interese și acționează direct asupra unui singur subiect. Statul român.

ADVERTISING

Cum? Măsluind contracte de stat, mufându-se la instrumente bănoase precum retrocedările, punând mâna pe puncte esențiale din Justiție, numind zeci de mii de oameni în consilii de administrație ale unor companii de stat, în instituțiile de control financiar și așa mai departe. Controlând opinia publică prin presa lor din lesă. E cam ce au făcut cele mai multe partide din România de când se știu ele. Nu doar din ’90, ci de la coaliția de la Mazar Pașa încoace.

Ce este Partidul Reformei? Partidul ăsta conține puțini politicieni. Unii sunt din partide mai noi și mai curate, alții chiar din partidele vechi și împământenite în Sistem, fiind în minoritate printre colegii lor. Au în comun faptul că sunt anticorupție și favorizează o societate deschisă. Dar conține mai ales partea ’’trează’’ a societății. Oamenii ăia care se luptă să avem democrație adevărată, un stat care are grijă de cetățean, cât mai puțină hoție. Unii sunt jurnaliști, alții magistrați, alții ONG-ști, dar cei mai mulți sunt oamenii care au ieșit în stradă și s-au implicat atunci când a fost nevoie.

Paradoxal, Partidul Reformei e mai numeros decât Partidul Sistemului și îl împinge pe acesta să schimbe lucrurile în bine de multe ori. Dar Partidul Sistemului este mai puternic. De ce? Pentru că are controlul asupra celor mai importante instituții din țara asta. Are controlul asupra presei. Are resurse imense, venite în primul rând din corupție.

Un lucru ar trebui precizat: Nu de fiecare dată liniile de demarcare între Partidul Sistemului și Partidul Reformei sunt foarte clare. Sunt oameni care au jucat, pe rând, într-un partid sau altul, în funcție de interesele de moment, de context sau de schimbările de caracter.

Traian Băsescu este, fără nicio îndoială, un om din Sistem, încă dinainte de 1989. La fel sunt și partidele pe care le-a condus. Dar tot fără nicio îndoială el a jucat de multe ori în Partidul Reformei (ca de altfel, cât a fost nevoie până la integrarea în UE, și PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu). Schimbările din justiție din acea perioadă sunt o dovadă bună.

Mai mult, nu ar trebui să uităm că Partidul Sistemului a avut totuși, de voie – de nevoie, o traiectorie pro-Occident și a asigurat o coerență a elitelor, ceea ce s-a tradus și într-un anumit nivel de stabilitate. Dar în acest moment Sistemul sufocă mult din potențialul de dezvoltare a României.

*

Sistemul a câștigat toate bătăliile din 2021. Pe plan politic, alianța dintre PSD și PNL este chintesența alianței între două mari (dar nu singurele) partide de tip Sistem. Deși există diferențe semnificative între ele, cele mai importante principii pe care le respectă sunt de tip Sistem: Popularea oricărei instituții de stat unde e posibil cu oamenii de partid - competenți sau incompetenți - cumințirea Justiției, aceeași permisivitate pentru afaceri pe spinarea statului român care îi fac milionari în euro pe cei mai mulți dintre liderii partidului, centralizarea alocării banilor pentru a ține sub control cât mai multe dintre centrele locale de putere și așa mai departe.

Faptul că PNL și PSD s-au aliat înseamnă nu doar că și-au mințit alegătorii, ci și că au băgat sub preș multe dintre problemele de corupție pe care, din rațiuni politice, își mai scoteau ochii. Acum închid ochii. Mai mult, dincolo de corupție în sine există problema imoralității folosirii resurselor. Folosirea în scopuri electorale ale resurselor statului, de la cele pompate de ex-premierul Cîțu pentru a ajunge președintele PNL la marea împărțire a resurselor de la formarea coaliției PNL-PSD e o ceartă cu bunul simț și cu democrația.

Dar Partidul Sistemului nu include doar partide. Alte brațe ale Sistemului, unele de-a dreptul odioase, au căpătat noi puteri în 2021. Secția Specială, un instrument de prigonire a vocilor incomode din justiție și de scăpare de pușcărie a unor moguli politici și de afaceri, a reușit să rămână funcțională și să-și continue opera și anul acesta.

Inspecția Judiciară și CSM s-au comportat și anul ăsta ca gărzi pretoriene ale intereselor unor baroni judiciari și politici. Fără nicio îndoială, în combinație cu Secția Specială, au mai pus un picior pe gâtul justiției. Sau putem alege să credem că de 2-3 ani nu se mai dau tunuri în România și că marile probleme sunt câțiva magistrați mai curajoși.

Despre Curtea Constituțională nici nu mai are rost să vorbim, este (și va rămâne pentru mulți ani) turnul din care se ucid tentativele de balansare a puterii Sistemului. Și, mai recent, din care pornesc absurdități constituționale care ne pun în conflict cu însuși dreptul Uniunii Europene.

În sfârșit, ar trebui să vorbim despre președintele Klaus Iohannis. Șeful statului a ales Sistemul. Dacă a fost vreodată în afara lui. Cel mai probabil, anul ăsta și-a dat arama pe față. Nici măcar susținerea unei coaliții PNL-PSD în care a scuipat pur și simplu pe orice a promis pentru a ajunge unde este – și pe voința celor care l-au trimis acolo – nu este problema cea mare.

Problema cea mare e asocierea cu diferite personaje și interese din structurile de forță, de la servicii secrete - ceva ce unii comentatori au numit ’’pakistanizarea’’ politicii românești – la alinerea cu interesele anti-reformiste din justiție. Nu trebuie să fii un mare specialist pentru a vedea că președintele e principalul personaj care a blocat reforme serioase în acest sector, ba chiar a promovat cursul opus. Președintele este Sistemul.

Că are pe conștiință vieți cu atitudinea iresponsabilă din primăvară și vară nu știi dacă trebuie să o pui pe seama apartenței la Sistem, care l-a obligat să joace populist până la cinism, sau e doar incompetență, asta e deja o întrebare filosofică.

Nici nu mai contează. Sistemul a câștigat bătălia în 2021.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇