Miercuri dimineață, dl Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, deci șeful unei instituții foarte importante în relația dintre stat și cetățean, îngălbenea ecranele televizoarele cu un avertisment scris pe Facebook despre bomba cu pui galbeni.
“Atentat serios la siguranţa fiecăruia dintre noi”, nici mai mult, nici mai puțin.
În contrapondere au început să curgă reacțiile specialiștilor în creșterea puilor, ale fermierilor, ale Autorității Sanitar Veterinare, care au susținut că puii mai galbeni au această culoare ca urmare a hrănirii cu produse bogate în caroten, cu grăunţe sau cu furaje care conțin și componente colorate, dar care sunt cunoscute și benigne.
Unul dintre inginerii intervievaţi spunea că, în cazul în care cineva îi va explica modalitatea prin care un pui poate fi vopsit, își va da demisia și va pleca definitiv din profesie.
Dl Constantinescu a început să dea înapoi: nu este vorba chiar despre ceva toxic, ci doar de practici înșelătoare la adresa gospodinelor. Anunță că își va da demisia, pentru ca după câteva ore să renunțe la demisie pentru că are proiecte în derulare.
Ministrul bizar al Agriculturii nu este capabil să emită decât niște opinii personale, crescătorii de pui înregistrează pierderi, iar cetățenii, pe bună dreptate, nu mai știu ce și pe cine să creadă.
Dl Constantinescu nu este la prima aventură. De exemplu, în iulie anul trecut, anunța victoria fenomenală că ANPC a amendat mai multe bănci pentru modul de calcul al ratelor pe care l-ar fi interzis. O decizie calificată de șeful Direcţiei stabilitate financiară din cadrul Băncii Naţionale a României, Eugen Rădulescu, drept “un monument de ignoranță”. Toate băncile au obținut în instanță suspendarea deciziei și probabil că vor câștiga și fondul.
Prin decembrie, la B1 TV, dl Constantinescu ridica osanale viermișorului din fructe cu care ar trebui să ne împrietenim.
Sigur, Ferma Dacilor, de exemplu, a trecut pe sub radarul înalt al vigilenței dlui Constatinescu care lăuda cu foc pensiunea.
Acum dl Constantinescu este candidat la un post de primar și își face publicitate gratis, cum știe mai bine domnia sa, adică după un model consacrat de alt actual candidat, de la București, care a început tot prin piețe în numele protecției cetățeanului - Cristian Popescu Piedone.
Dacă descoperea o reală și sistemică problemă cu puii, nu doar unele nereguli punctuale, dacă avea dovezile “unui atentat serios la siguranţa fiecăruia dintre noi”, dl Consantinescu avea, desigur, nu numai tot dreptul, ci obligația să avertizeze.
Însă dl Constantinescu nu a reușit să prezinte nicio dovadă concretă și, luat la bani mărunți de specialiști în domeniu, a început să dea din colț în colț în tot felul de retractări și nuanțări. Ori nu reușește să dovedească o reală situație gravă, ori se joacă cu nervii oamenilor și afacerile unor fermieri ca să fie băgat în seamă.
Dar principalul vinovat pentru isteria creată nu e dl Constantinescu. Domnia sa este doar un profitor. Vinovați sunt cei care promovează și mențin în poziții importante și cu mare vizibilitate asemenea măscărici aventurieri, oricând dispuși să declanșeze un scandal în interesul propriei imagini.
Dl Constantinescu joacă alba-neagra cu demisia, pentru că nu a fost demis instantaneu. De ce? Pentru că este candidatul PSD la Primăria Constanța. Deci face toate tumbele cu binecuvântarea guvernanților.
De vină sunt cei care au decredibilizat până la irelevanță instituțiile statului. În mod normal, indiferent ce spune un ciudat sau altul, dacă statul are instituții puternice și credibile demontează rapid, cu argumente și dovezi, orice prostie.
Dar, ce să vezi?, acest scandal este declanșat chiar de la vârful unei instituții de control a statului, ANPC, care se păruiește public cu altă instituție de control a statului, ANSVSA. Pe cine să crezi?
În general, instituțiile statului sunt complet decredibilizate. Este unul dintre motivele pentru care conspiraționismul este pe cele mai înalte cote în România.
Cetățeanul, obișnuit să fie mințit, obișnuit cu incompetența și corupția, obișnuit ca statul să lucreze împotriva lui, nu pentru el, este tentat să creadă versiunea contrară celei oficiale.
Sigur că spiritul critic trebuie să fie mereu activ, sigur că o doză de suspiciune e sănătoasă, dar neîncrederea profundă cronică este o stare care vulnerabilizează societatea, ceea ce devine tragic în momente critice.