Litoralul e destul de pustiu în plin sezon, cel puțin comparativ cu alți ani, se plâng hotelierii și cârciumarii, relatează martorii, în general localnici. Reporterii TV spun că în plin sezon, la Mamaia, sunt terase care nu au întreaga zi niciun client, iar imaginile arată într-adevăr o faleză goală, aproape ca în extrasezon.
Lumea dă vina pe scumpirile generalizate, pe creșterea ratelor din cauza cărora oamenii nu mai au bani de vacanțe. Este o explicație și aceasta, desigur.
Dar dacă ar fi singura, oare nu ar trebui să aflăm și că românii au dispărut de pe plajele din Grecia și Bulgaria? Sau cum s-o face că aeroportul Otopeni este sufocat de călători, cu efecte asemănătoare celor din restul Europei?
Este probabil ca litoralul românesc să plătească acum din plin factura politicii tunului din anii trecuți și a halului în care a înțeles să-și trateze clienții, cu un raport calitate-preț insultător și sume cu mult mai mari decât în destinații occidentale consacrate.
Pe vremea când banii nu erau o mare problemă pentru mulți, litoralul ajunsese un jaf generalizat, mizând pe disponibilitatea la risipă, combinată cu comoditate și ceva nostalgii.
Am constatat asta pe propria piele în 2020 când, în condițiile instabilității regulilor din primul an de pandemie, am făcut imensa greșeală ca, după aproape două decenii de pauză, să dau încă o șansă litoralului românesc.
Ce am primit pe un cost dublu față de cât m-ar fi costat Grecia? Pe scurt: o combinație între murdărie, prost gust și nostalgii comuniste, incluzând „mămăliga pe cocean” și gogoșile sleite plimbate în recipiente soioase pe plajă, maneaua răcnită de la terase până după miezul nopții, șezlongurile murdare la prețuri uluitoare, dar și poza cu maimuța și iguana.
Am trecut o zi granița până la Balcik și mi s-a părut altă planetă, ceea ce mi-a sporit disconfortul la întoarcerea pe litoralul românesc.
Sunt convinsă că hotelierii și cârciumarii au mizat pe același bal și anul acesta, având în vedere revenirea voucherelor de vacanță. Doar că valoarea lor s-a redus în mod real, din cauza inflației. Deci acoperă mai puțin din costul unui sejur, chiar modest, în această perioadă.
Deci ce a realizat litoralul românesc cu politica de jaf în acești ani? A alungat oamenii cu venituri bune și pretenții de raport corect calitate-preț. Ei se duc demult mai ales în Grecia și Bulgaria, unde vedem că sunt și anul acesta, în pofida crizei.
Cei care încă se lăsau jefuiți și își mai permit vacanțe sunt mult mai atenți cu banii și nu mai sunt dispuși să îi arunce. Ei se vor duce doar în puținele locuri unde au fost tratați corect în anii precedenți sau vor căuta oferte mai bune în alte părți.
Rămân cei care, chiar ajutați de vouchere, nu își mai permit deloc sau doar sejururi foarte scurte și ieftine, deci care cheltuiesc foarte puțin. Și, la extremă, pătura subțire a celor extrem de bogați care umplu cluburi de maxime fițe, zonă care nu suferă fluctuații, dar care nu poate susține o industrie.
Așadar, litoralul culege ce a semănat în anii de jefuire sistematică și nesimțită a oamenilor care, la rândul lor, desigur, au fost complici, prin lipsa lor de exigență și reacție. Ani de zile ulciorul s-a dus la apă până iată-l spart.
Da, sigur că sezonul la Marea Neagră are particularitățile lui. Este foarte scurt, cam 3 luni, ceea ce implică dificultăți de rentabilitate a investițiilor, dar mai ales de păstrare a personalului calificat.
Dar nici sezonul bulgarilor nu e cu mult mai lung, mai ales în zona de nord a litoralului lor. Cum or face ei?
Rețeta litoralului românesc - exorbitant și extrem de prost, pare să fi ajuns la limită și este foarte bine că se întâmplă așa pentru că, până la urmă, într-o economie de piață, doar exigența cererii poate schimba lucrurile.