A redus Parchetul European corupția din UE? Interviu

Până la 31 decembrie 2023, Parchetul European avea 1.927 de investigații active cu daune estimate la peste 19,2 miliarde de euro. 

Procurorii europeni depuseseră 139 de rechizitorii, cu peste 50% mai multe decât în 2022, aducând autori de fraude din UE în fața instanțelor naționale. 

În conformitate cu obiectivul Parchetului European de a se concentra pe recuperarea prejudiciilor, judecătorii au acordat procurorilor delegați europeni ordine de înghețare a unor bunuri în valoare de 1,5 miliarde de euro, o sumă de peste patru ori mai mare decât cea din 2022. 

Cât de adânc și răspândit este fenomenul delapidării fondurilor europene?

S-a pus mereu problema, atunci, când se acordau fonduri europene despre a crea mecanisme de control din partea Uniunii, despre a urmări modalitatea prin care sunt cheltuite aceste fonduri. 

Uniunea Europeană are tot interesul de a verifica mecanismele prin care sunt cheltuiți banii europeni, însă nu avea pârghiile necesare până la operaționalizarea Parchetului European, un nou tip de parchet, despre care s-a discutat foarte mult în ultimii 10-15 ani. 

Pentru a se ajunge aici a fost nevoie de un acord mutual al tuturor statelor implicate în această chestiune, deși nu toate statele membre ale Uniunii participă la această formă de consolidare sau această formă prin care se verifică cum sunt cheltuiți banii europeni.

Cât de mult a limitat apariția Parchetului European fraudarea fondurilor Uniunii Europene?

Cred că este prematur de spus pentru că încă nu avem dosare finalizate ale Parchetului European. 

Trebuie să remarc faptul că înainte de acest Parchet European aveam DLAF (Departamentul pentru Luptă Antifraudă) și OLAF (Oficiul European Antifraudă) și constatările. Nu era până acum, la nivel european, un parchet sau o structură legală care să poată trimite în judecată, să poată cere arestarea efectivă a unor persoane sau să poată cere condamnarea pentru aceste tipuri de fraudă. 

OLAF și DLAF aveau mai mult un rol de a aduna informații și de a trimite informațiile către procurori. 

Din experiență știu că aveau o activitate efervescentă și o colaborare foarte bună cu DNA.

Avem Parchet European doar din 2021, așa cum știm, aceste tipuri de investigații durează pentru că sunt chestiuni complexe. 

Cred că în doi-trei ani de acum se vor vedea primele rezultate.

Sunt 19 miliarde de euro care sunt investigate de procurori ca prejudicii aduse în legătură cu fondurile europene.

Prin apariția acestei noi instituții, se observă o tendință în Uniunea Europeană de reducere a corupției?

La nivel european sunt modalități diferite de abordare. De exemplu, în România, avem, să zic așa, investigate fraude cu fonduri europene. 

În alte țări avem investigate și fraude de tip TVA, care intră în competența Parchetului European și avem investigate și alte tipuri de fapte.

Nu cred că s-a schimbat comportamentul celor care accesează banii europeni pentru că în continuare am constatat o lipsă de conștientizare la nivelul mediului de afaceri a ceea ce înseamnă folosirea fondurilor europene. 

Am observat că de multe ori sunt proiecte europene implementate exact așa cum erau cerințele, însă pentru obținerea banilor s-au utilizat documente neconforme, incriminate de legea penală. 

Sunt persoane de bună credință care ajung în sfera penală fără să conștientizeze că încalcă legea și consider că aici e nevoie de educarea celor care încearcă să atragă fonduri europene.

Ca avocat vă ocupați de apărarea celor care fraudează fonduri europene sau faceți activitate de pregătire a celor care aplică pentru aceste fonduri în ce privește evitarea unor posibile încălcări ale legislației?

Ambele. Nu aș putea să fac partea de conștientizare, partea de consultanță în această zonă, fără să fi trecut prin mai multe procese, de a apăra persoane investigate sau cărora li se cer informații, pentru că sunt foarte multe persoane cărora doar li se cer informații și investigația încetează în momentul în care persoana respectivă oferă suficiente clarificări. Nu toate persoanele investigate sunt automat vinovate.

Ce puteți să ne spuneți de cazuri precum cel semnalat în presă despre o posibilă încălcare a legii prin încercarea unor companii din România să încaseze subvenția europeană pentru fermieri, transformând stuful din Delta Dunării în teren agricol?

Nu voi comenta o anchetă care e în curs. Am participat în acest weekend, la Bruxelles, la o întâlnire între avocații europeni, Comisia Europeană, care monitoriza activitatea Parchetului European și despre pașii necesari în viitor pentru a eficientiza lupta împotriva fraudării fondurilor europene. 

Din exemplul dat de dvs cred că e vorba de o fraudă la nivel intern. Se discută foarte mult la nivel european despre pregătirea unor persoane pentru a efectua astfel de investigații, nu doar pentru a începe astfel de investigații, ci și pentru a le finaliza.

Așa cum spuneam, încrederea în instituții se vede dacă o anchetă e finalizată cu o condamnare și, desigur, cu recuperarea prejudiciului. 

Parchetul European împreună cu autoritățile din Italia încearcă să creeze o academie unde să pregătească persoane care efectuează acest tip de investigații despre care ați vorbit. 

În acest sens, în aceste tipuri de investigații e important să se cunoască foarte bine legislația europeană.

Ajungerea la condamnări durează ani de zile. Un procuror al Parchetului European investighează, realizează un dosar de urmărire penală și vine cu el în instanțele din țara respectivă, intră într-un sistem procedural ce poate duce la blocaje, poate duce la amânări. Din această perspectivă, ce pot face Uniunea Europeană și Comisia Europeană pentru a scurta durata proceselor?

Vreau să vă spun că trecerea timpului într-un proces nu este benefică nici pentru apărare. 

De multe ori, apărarea vrea să vină și să-și spună versiunea proprie cât mai repede. Să solicite probe. Și de multe ori interesul, chiar și al apărării, este de-a avea un demers judiciar cât mai rapid. Însă, din păcate, sunt proceduri birocratice și țări cu o legislație greoaie, care ar trebui modificată.

În România,  actul de justiție este unul întârziat.

Acum două săptămâni, într-un dosar din 2014, în fața tribunalului erau întrebați niște martori de avocații lor despre anumite lucruri, iar aceștia nu-și mai aminteau nimic. 

Nici din perspectiva procurorului, nici din perspectiva avocatului, întârzierea nu este benefică. 

Dacă avem proceduri penale în care se ajunge la decizii definitive și eventuale condamnări după cinci ani, după zece ani, consider că nu avem un sistem de justiție eficient.

La nivel european se discută despre adoptarea unor reguli minime de strângere a probelor, care ar putea ajuta foarte mult atunci când avem infracțiuni transfrontaliere. 

Acum avem situații în care o persoană este investigată în România, în Germania și în Franța, simultan, pentru o fraudă și este foarte greu ca un judecător din România să facă o evaluare dacă s-a respectat procedura în Franța sau în Germania. Niciodată un judecător român nu poate face o evaluare pe legislația altui stat, dar având reguli minime la nivel european, ar putea apărea in sistem de verificare mai facil pentru toate instanțele la nivelul statelor membre.

Mai sus a fost publicată o parte din discuție. Pentru a urmări întregul interviu, accesați video-ul din articol. 

Ce trebuie să știm despre Parchetul European

• Parchetul European (EPPO) este o instituție centrală în cadrul Uniunii Europene, înființată cu misiunea principală de a proteja interesele financiare ale UE. 

• Și-a început oficial activitatea la 1 iunie 2021. EPPO reprezintă un pas înainte semnificativ în eforturile UE de combatere a infracțiunilor financiare, cum ar fi frauda, corupția și spălarea de bani, în special a celor care afectează bugetul UE. 

• Înființarea EPPO a fost determinată de necesitatea de a trece peste autoritățile naționale, a căror rază de acțiune în materie de investigare era adesea limitată la frontierele lor, împiedicând astfel urmărirea penală eficientă a infracțiunilor transnaționale. 

• EPPO funcționează ca un organism independent, având autoritatea de a investiga, de a urmări penal și de a aduce în fața instanței infracțiunile împotriva bugetului UE. Printre acestea se numără cazurile de fraudă transfrontalieră în materie de TVA care implică daune de peste 10 milioane de euro și alte fraude care implică sume de peste 10.000 de euro din fondurile UE. 

• Structura sa este concepută astfel încât să colaboreze îndeaproape cu autoritățile naționale de aplicare a legii, sporind cooperarea și coordonarea între statele membre. 
• 22 de țări ale UE au aderat la EPPO, utilizând procedura de <cooperare consolidată>, care permite unui grup de state membre să avanseze în domenii de interes comun, chiar dacă nu toate statele membre participă.

• EPPO a avut un rol esențial în combaterea infracțiunilor financiare complexe, lucrând în tandem cu statele membre ale UE participante și neparticipante, precum și cu state din afara UE, pentru a investiga infracțiuni organizate grave și fluxuri de spălare a banilor. 

• Rolul EPPO se extinde dincolo de simpla urmărire penală; acesta urmărește, de asemenea, să încurajeze o cultură a legalității și a integrității, sporind astfel încrederea cetățenilor UE în gestionarea financiară a Uniunii. Prin faptul că se asigură că infracțiunile împotriva bugetului UE sunt urmărite penal în mod eficient, EPPO joacă un rol crucial în protejarea intereselor financiare ale Uniunii și în susținerea statului de drept în toate statele membre.

Surse: EPPO, Parlamentul European, Consiliul European