- Cel care s-a ascuns în fața unei tentative de lovituri de stat a fost Putin și nu Zelenski, așa cum se așteptau mulți în zilele de început ale războiului.
- Preluarea controlului, fără să tragă un foc de armă, de către Evgheni Prigojin în orașul Rostov pe Don, a fost un șoc pentru întregul sistem politic și militar.
- Rușii, după multă vreme, au intrat în contact cu realitatea și nu cu o proiecție a minții unui dictator distribuită pe rețelele sociale de armate de troli.
- Putin e un lider umilit și slăbit după episodul de sâmbătă, iar cei care gravitează în jurul lui sunt speriați de moarte.
- Suntem mai aproape ca oricând de sfârșitul războiului. Forțele ucrainene vor profita de degringolada din armata Rusiei, una care se va accentua în viitorul apropiat.
În urmă cu un an și patru luni, întrebarea care străbătea gândurile multor oameni îngrijorați de decizia președintelui rus de a invada Ucraina era cât va rezista Volodimir Zelenski?
Vladimir Putin împreună cu asociații săi pregătiseră un plan ca, în trei zile, tancurile Kremlinului să ajungă în punctele cheie ale Kievului.
În avalanșa de vești pesimiste și opinii ale experților în politică internațională, cum că forțele ucrainene nu pot să reziste prea mult tăvălugului rusesc, personal îmi doream ca militarii din țara vecină să reziste cel puțin două săptămâni, să distrugă un tanc, două, eventual, să doboare un elicopter ca să ciobească aura de invincibilitate pe care o crease propaganda rusă armatei Kremlinului.
Era important, credeam atunci, pentru eventuala rezistență ucraineană care, în urma unor mici realizări, va avea motivația necesară să continue lupta.
Era important și pentru un eventual guvern din exil care, în urma unor succese militare înregistrate în fața „Imperiului Roșu”, își putea păstra legitimitatea, susținându-i pe cei rămași să lupte în toate felurile posibile pentru a-și recâștiga libertatea.
După un an și patru luni, ceva incredibil s-a întâmplat. Conducerea politică a Ucrainei a rămas pe poziții și coordonează o armată care luptă în continuare pentru eliberarea teritoriul ocupat de ruși.
De asemenea, cel care s-a ascuns în fața unei tentative de lovituri de stat a fost Putin și nu Zelenski, așa cum se așteptau mulți în zilele de început ale războiului.
O lovitură de cuțit în spate
Sâmbătă, 24 iunie, speriat de înaintarea trupelor Wagner spre Moscova, președintele rus părăsește capitala, cel mai probabil, ascunzându-se undeva în Sankt Petersburg, orașul în care și-a lansat cariera politică.
În weekend, s-a întâmplat ceva greu de crezut și greu de înghițit de armatele de troli ale Kremlinului, care au răspândit propaganda unui dictator ani de zile.
Întregul sistem politic al Rusiei, construit în jurul lui Putin, a primit „o lovitură de cuțit în spate”, exact cum s-a exprimat acesta în discursul ținut sâmbătă dimineața în fața unei națiuni șocate că un război civil e pe cale să înceapă.
Preluarea controlului, fără să tragă un foc de armă, de către Evgheni Prigojin a orașului Rostov pe Don, din sud-vestul Rusiei, dar și a Comandamentului Militar al Districtului de Sud al Forțelor Armate din Federația Rusă, a fost un șoc pentru întregul sistem politic și militar.
Între Rostov și Moscova sunt 1.000 de kilometri, iar autostrada M4 leagă cele două orașe. O coloană de vehicule a mercenarilor Wagner a reușit să ajungă până la 200 de kilometri la sud de capitală.
În urma negocierilor dintre Prigojin și Putin, purtate prin intermediul președintelui belarus Alexander Lukașenko, trupele de mercenari se retrag, dar șocul și slăbiciunea sistemului politic și militar rus a fost vizibil în întreaga lume, inclusiv pentru cetățenii ruși, care s-au trezit cu războiul în propriile case.
Oamenii au văzut un președinte speriat, care pleacă din Moscova în timpul crizei, negociază cu un miliardar rebel, propria sa creație pentru a-i rezolva treburile murdare. Au mai văzut că marele imperiu e un uriaș pe picioare de lut care nu poate opri o coloană de câteva sute de mercenari în drumul spre capitală.
Au văzut haos, lașitate și amatorism. După multă vreme au intrat în contact cu realitatea și nu cu o proiecție a minții unui dictator distribuită pe rețelele sociale.
În Rusia se desfășoară o sângeroasă și disperată luptă pentru supraviețuire
Cine crede că, odată cu intrarea mercenarilor Wagner în cazărmile din estul Ucrainei și sud-vestul Rusiei, criza s-a terminat se înșală grav.
Putin e un lider umilit și slăbit după episodul de sâmbătă, iar cei care gravitează în jurul lui sunt speriați de moarte. Pentru o zi au avut ocazia să vadă cum ar putea fi sfârșitul lor, a averilor și a celor apropiați. Frica îi va face să acționeze.
Acum, în Rusia, nu există nicio ierarhie, niciun sistem de putere, nicio autoritate, ci o sângeroasă și disperată luptă pentru supraviețuire.
De la Șoigu și Gherasimov, șefii armatei, care așteaptă să fie schimbați, la Medvedev, fostul președinte, și Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, toți caută o cale de ieșire, care nu are nicio legătură cu soarta lui Putin.
În realitate, fostul agent KGB nu mai conduce Rusia. Din momentul în care a acceptat o parte din condițiile cerute de Evgheni Prigojin, negociate de Lukașenko, autoritatea lui s-a evaporat.
În zilele următoare vor urma o serie de ciocniri în subteranele puterii.
Suntem mai aproape ca oricând de sfârșitul războiului. Forțele ucrainene vor profita de degringolada din armata Rusiei, una care se va accentua în viitorul apropiat.
Motivația pentru a purta un război ilogic, departe de casă, a dispărut atât pentru șefii militari, umiliți de mercenarii lui Prigojin, dar și pentru soldații din tranșee, care se uită îngroziți la luptele pentru putere de acasă.
Imperiul urmează să se prăbușească
De sâmbătă, ucrainenii și noi, cetățenii unei Europe care a dat dovadă de unitate mai mult ca oricând, suntem mai conștienți ca niciodată că imperiul urmează să se prăbușească.
Din păcate, încă vor muri oameni nevinovați, soldați care vor trebui să înainteze și să împingă resturile unei armate dincolo de granițe.
Din păcate, luptele vor continua o vreme, dar sfârșitul va schimba Rusia pentru totdeauna.
În urma rebeliunii militare a lui Prigojin, Vladimir Putin a pierdut orice urmă de susținere internațională.
Dacă, până sâmbătă, mai erau în jur de 40 de state, care din interese comerciale, erau de partea Kremlinului, cele mai multe vor avea mari rețineri să se asocieze în continuare cu un regim politic muribund.
Cât despre China și India, cele două mari puteri asiatice, acestea se vor depărta rapid de Moscova, susținând și ele, neoficial, o necesitatea unei schimbări în Rusia.
Decizia lui Putin de a invada Ucraina posibil să fie cea mai mare eroare de judecată politică asumată de un lider în secolul XXI.