Pe măsură ce se apropie luna mai, disensiunile din cadrul coaliției, mascate la modul oficial, dar evidente la cel neoficial, devin tot mai vizibile.
În tabăra liberală, Alina Gorghiu a exprimat limpede poziția partidului, discutată recent, într-o ședință internă: „Nu s-a pus nici măcar o secundă problema să plece cineva, să vină altcineva. Ar fi o aventură pentru PNL să nu respecte protocolul”.
În tabăra pesedistă, Marcel Ciolacu a vorbit, ca și altădată, confuz: „Se va face această rotație. Dacă este oportun mai devreme o facem mai devreme, dacă este oportun mai târziu, atunci o vom face mai târziu”.
Cum? Parcă era certă data de 25 mai… S-a schimbat și a devenit „mai devreme sau mai târziu”?
Nu știu ce a vrut să spună liderul PSD, dar eu, ca simplu telespectator, îmi pun întrebări: în funcție de ce poate avea loc schimbarea mai devreme sau mai târziu? Prevede protocolul ceva despre ce ar fi oportun și ce n-ar fi? Sau asta este o chichiță marca PSD?
În alt context, tot Marcel Ciolacu ne explica: „Totul va pleca de la protocol, iar politica înseamnă negociere”.
Mai confuz decât oricând. Iarăși mă întreb, ca simplu telespectator: Nu se va mai respecta protocolul, de vreme ce totul „pornește de la protocol” și nu totul „va respecta protocol”?
În plus, nu știu unde a citit domnia sa că „politica înseamnă negociere”, dar definițiile de dicționare ale termenului, deși mult mai largi, nu se referă deloc la negocieri (vezi DEX, Larousse, Enciclopedia Britannica, Brockhaus Enzyklopädie, Больша́я росси́йская энциклопе́дия - Marea Enciclopedie Rusă), nu fac referire la negocieri, când definesc termenul de politică.
Echivalența dintre politică și negociere pare improvizată acum, când protocolul a fost deja negociat, iar acum PSD se gândește să-l negocieze pro domo, nu altfel. Greșesc cumva, domnul Ciolacu?
Iar renegocierea unui protocol deja negociat, convenit și parafat, nu sugerează altceva decât deschiderea cutiei Pandorei, ceva în genul „o să vedeți voi, ce scandal vom face noi”. Asta nu ține de politică, stimate domnule Ciolacu, ține de altceva, ce n-am să denumesc în cele de față, ca să nu vă expun într-o poziție incomodă.
Dar dacă domnul Ciolacu a vorbit nițel cam confuz, colegul domniei sale, liderul deputaților PSD, Alfred Simonis, a vorbit foarte clar, referindu-se la momentul 25 mai: „Tehnic vorbind, tot Guvernul va fi demis, după demisia premierului (…) Următorul Guvern, Guvernul Ciolacu, în funcție de portofoliile pe care le vor împărți cele trei partide, va numi noi miniștri”
I-a scăpat porumbelul din gură domnului Simonis: „în funcție de portofoliile pe care le vor împărți cele trei partide”. Dar portofoliile nu sunt deja împărțite, odată pentru întregul mandat, prin protocolul deja semnat și deja asumat? Prevede, oare, protocolul reîmpărțirea portofoliilor la rocada din mai 2023 altfel decât fusese prevăzut?
Nici vorbă. Ia auziți ce spune protocolul formațiunii, întitulată „Coaliția Națională pentru România”, cu privire la schimbarea premierului din 25 mai 2023:
„La schimbarea premierului, conform rotației politice convenite, se vor înlocui și următorii reprezentanți în Guvern:
- vicepremierul din partea PSD va fi înlocuit de vicepremierul din partea PNL;
- ministrul Transporturilor din partea PSD va fi înlocuit cu nominalizarea pentru acest portofoliu din partea PNL, iar PSD va prelua Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene;
- Ministerul Finanțelor Publice din partea PSD va fi înlocuit de titularul pentru acest portofoliu din partea PNL, iar PSD va prelua conducerea Ministerului Justiției;
- coordonatorul Secretariatului General al Guvernului din partea PSD va fi înlocuit de reprezentantul PNL, iar PSD va prelua coordonarea Cancelariei Prim-ministrului”.
Mi se pare mai mult decât clar, dar înainte de toate rețin precizia cu care protocolul punctează fiecare detaliu. De ce o face, oare? Evident, pentru a evita orice exces, aș zice chiar abuz, în momentul schimbării premierului:
Pentru a nu deschide pofta altor schimbări, în afară de cele stabilite.
Preluând conducerea Guvernului protocolul îi explică viitorului premier exact ce va prelua, anume pentru a nu-i oferi prilejul să o ia cu toate de la zero, adică exact ce ar vrea dl Ciolacu să facă astăzi, vorbind prin glasul liderului PSD de la Cameră.
Îmi permit să apreciez că se poate negocia orice, dacă domnul Ciolacu înțelege că numai așa se poate face politică, respectiv orice altceva, în afară de ceea ce a fost statuat prin protocol – ca să zic așa, bătut în cuie.
Iar protocolul prevede următoarele, chiar de la art.1 par. 4:
„În cazul desemnării sale (a dlui Ciolacu - n.red.), conform prevederilor constituționale, acesta va prezenta Parlamentului spre aprobare un guvern format din 20 de ministere, nominalizările fiind făcute astfel: 9 ministere PSD, 8 ministere PNL, 3 ministere UDMR.
Din structura Executivului vor face parte și 2 viceprim-miniștri, care vor reprezenta formațiunile coaliției care nu au propus candidatul de prim-ministru, dar au membri în Guvern”.
Totul este statuat, domnule Ciolacu, protocolul a stabilit clar ce este de preluat.
Ca urmare, puteți negocia orice, în afară de cele prevăzute deja în protocolul negociat și semnat de toți liderii Coaliției, însușit de ei și valabil până la alegerile din 2024, nu până în mai 2023, când unii doresc să renegocieze ceva, demonstrând cât de tari au ajuns ei, de vreme ce își permit să schimbe regulile jocului, în timpul partidei.
Renegociere? Mi se pare concludentă afirmația istoricului și marelui om de știință Nicolae Iorga, care afirma în perioada interbelică: „Totul puteți rediscuta, domnilor, în afară de ceea ce a fost deja discutat și semnat. Reluarea celor deja semnate înseamnă dezonoare, nu negociere”.
În altă ordine de idei, mi se pare foarte corectă afirmația doamnei Alina Gorghiu, când spune că „ar fi o aventură pentru PNL să nu respecte protocolul”.
Da, ar fi o mare aventură pentru PNL și un abuz pentru PSD, în cazul când acesta ar încerca să împingă lucrurile spre nerespectarea protocolului.
Mi-aș permite să-i reamintesc domnului Ciolacu, în cazul când a uitat, sau să-l informez în cazul când nici n-a știut, niște cunoscute zicale europene. Francezii știu să se respecte când zic parole d’honneur sau promettre c’est noble, nemții cu celebrul lor ein Man, ein Wort, italienii cu promettere è nobile, până și rușii au în dicționarul lor ceva asemănător: честное слово (ai cuvântul meu de om cinstit).
Toți cei din întreaga lume vor să fie luați în serios atunci când se țin de cuvânt, după ce s-au angajat, nu atunci când se reped să renegocieze ceea ce au negociat déjà, angajat și parafat.
Mă pun iarăși în pielea simplului cetățean, dar și a europeanului: ce părere își vor face ei, când vor citi despre coaliția care a semnat un protocol valabil pe întregul mandat și se pomenește, exact la mijlocul mandatului, că încearcă să-l renegocieze?
Este interesantă și poziția UDMR, care apreciază că formațiunea „nu are nicio treabă” cu schimbarea premierilor între PSD și PNL. Ca urmare, maghiarii își vor păstra cei trei miniștri, așa cum sunt ei, plus vicepremierul, așa cum e el.
Îmi permit să observ cu acest prilej că, deși problema este vânturată aproape exclusiv de PSD, nu de la domnul Ciolacu pare a fi pornit ideea. Dânsul se face ecoul altora, poate Paul Stănescu - o personalitate importantă în partid, fără pretenții la funcții, neamestecată în rocadă, dar cu pretenția de a avea păreri:
„Există un principiu în acest sens și în sport: nu schimbi jucătorii care performează.
Dacă vom considera că este bine ca PSD și PNL să păstreze anumite ministere, atunci vom decide consensual, ca parteneri în coaliție”.
Asta, cu sportul, domnia sa a înțeles-o greșit (sau poate deloc): principiul din zicala, citată de altfel și mai sus, spune că nu schimbi jucătorii în timpul jocului. Atâta. Că nu-i schimbi dacă performează, asta este la mintea cocoșului. Pricepe și o găină, stimate domnule Stănescu.
Numai că suntem chiar în mijlocul jocului (care durează patru ani, 2021-2024) și mi se pare cam deplasat ca PSD și PNL să păstreze „anumite ministere”, numai dacă vor considera că așa „este bine”. Cine „vor considera”? Ciolacu? Stănescu? Ciucă? Vreun altul de pe undeva?
Protocolul prevede clar și până în detaliu ce alte schimbări incumbă schimbarea premierului. Orice altceva este speculație, ca să nu spun abuz. Asta cu atât mai mult cu cât numai în PSD se doresc abateri de la protocol. În numele PNL s-a exprimat ferm doamna Gurghiu, iar UDMR nu dorește altceva decât să fie lăsat netulburat: „rocada nu-i treaba noastră”.
Pe de altă parte, n-ar trebui scăpat din vedere că principala virtute a coaliției este aceea de a asigura o anumită stabilitate în țară, după ce unele guverne anterioare au tot fost înlocuite prin moțiuni de cenzură și fără vreun rezultat notoriu pentru români.
Astăzi, nu atacarea protocolului este tema care preocupă țara, ci capacitatea Guvernului de a combate inflația și scumpirile, de a proteja populația vulnerabilă afectată după scumpirile din energie, de a opri îndatorarea externă, de a ne face apreciați printre colegii europeni care ne vor primi în spațiul Schengen și altele de acest fel.
Nici domnul Ciolacu, nici Stănescu, nici liderul de la Cameră, Simonis nu spun cum ar trebui să acționeze în aceste direcții eventualii miniștri noi pe care ar încerca să-i promoveze ei. Are cineva soluția pentru scoaterea țării din greul impas unde a ajuns și din care tinde să alunece mai mult spre criză decât spre rezolvare?
Mi-e teamă că rocada preconizată, în loc să servească continuarea unui protocol asumat déjà, tinde să fie pretext pentru a servi interesele personale ale cuiva sau de grup ale altcuiva. De aci, până la o criză politică nu este decât un pas.
Asta vreți?