La doi ani după dezastrul pe care Rusia l-a provocat prin bombardarea barajului Nova Kahovka din Ucraina, natura a cotropit terenurile inundate. Dar acest „plămân verde” ar putea fi pierdut tot atât de repede cum a apărut.
La capătul sudic al celei mai mari insule fluviale din Europa, pământul se lasă pradă unei perspective vaste și neașteptate. De pe o cornișă înaltă și stâncoasă din insula Hortîția, priveliștea se deschide spre o mare de sălcii tinere care se leagănă și lagune oglindite. Unii dintre copaci au deja câțiva metri înălțime, dar aceasta este o pădure tânără. Acum doar câțiva ani, totul era sub apă aici, scrie The Guardian.
"Aceasta este Velîkîi Luh – Lunca Mare", spune Valeriî Babko, profesor de istorie pensionar și veteran al armatei, stând pe malul fostului lac de acumulare din satul Malokaterînivka. Pentru el, acest mediu extraordinar, vechi dar și nou, reprezintă mai mult decât natura. "E un teritoriu străvechi, mitic, țesut în folclorul ucrainean. Gândiți-vă la toți acei cazaci galopând prin văile cu păduri atât de dese, încât soarele abia le străpungea", spune el
Acel peisaj istoric a dispărut în 1956, când Uniunea Sovietică a finalizat barajul și centrala hidroelectrică Kahovka și a inundat întreaga regiune. Ceea ce fusese cândva un leagăn ecologic și cultural a devenit un lac de acumulare, iar bogatele sale sisteme vii au fost îngropate sub ape.
Apoi, în 2023, volumul uriaș de apă a fost folosit ca armă: barajul Nova Kahovka de pe râul Nipru, aflat sub controlul forțelor rusești, a fost aruncat în aer - Rusia neagă bombardamentul - iar masa vastă și distructivă de apă și sedimente s-a dus în aval, distrugând sate și ucigând un număr necunoscut de oameni. Cifrele referitoare la numărul morților variază de la câteva zeci la sute. Până la un milion de oameni au pierdut accesul la apă potabilă.
La doi ani de la dezastru, viitorul lacului de acumulare încă e incert.
Oamenii de știință spun că vegetația care s-a dezvoltat aici reprezintă atât o "întoarcere la viață" pentru ecosistem și creaturile sălbatice care îl locuiesc, cât și o "bombă cu ceas" imprevizibilă, potențial toxică. Este un studiu de caz despre complexitatea modului în care natura răspunde la schimbările vaste provocate de omenire și despre ce se întâmplă cu ecosistemele în urma dezastrului.
Un deșert de noroi transformat într-o mare verde
Imediat după bombardament, rezervorul Kahovka semăna cu un deșert de noroi uscat și nămol crăpat. Acum, plantele cresc atât de dens, încât trebuie să sapi prin vegetația care acoperă digul de pământ ca să poți vedea bazinul.
Fostul mal arid e presărat cu coji și cochilii ale organismelor acvatice care au trăit odinioară aici. Dincolo de el, o pădure de copaci tineri se întinde la orizont spre centrala nucleară ocupată din Zaporijie.
Dimensiunea sa este greu de imaginat: suprafața lacului de acumulare era de 2.155 km pătrați, adică mai mare decât New York și cele cinci suburbii ale sale.
Cel mai recent raport al Grupului de lucru pentru consecințele mediului înconjurător ale războiului din Ucraina (UWEC) confirmă ceea ce imaginile din satelit, ecologiștii și cercetătorii de teren au început să observe în ultimii doi ani: ecosistemul din Niprul inferior nu numai că se reface, ci și evoluează: lacul de acumulare drenat găzduiește acum vegetație densă de salcie și plop și zone umede enorme; sturionii, pe cale de dispariție, s-au întors pe căile navigabile; mistreții și mamiferele au revenit în păduri; și există semne de regenerare spontană pe o porțiune imensă de luncă inundabilă.
"Asistăm la apariția unui sistem natural masiv de păduri inundabile. Nu este un proiect controlat. Este vorba despre întoarcerea la viață a terenului", a spus Oleksiî Vasîliuk, coautor al unui raport din 2025 pentru UWEC despre lacul de acumulare și șeful Grupului Ucrainean pentru Conservarea Naturii.
Această revenire este din ce în ce mai ușor de măsurat pentru ecologiști. "Fauna nativă se întoarce în secțiunea râului eliberată de baraj și lac. Pe lângă o extindere rapidă a vegetației native, au încolțit până la 40 de miliarde de semințe de copaci, ceea ce ar putea duce la formarea celei mai mari păduri inundabile din zona de stepă a Ucrainei", confirmă raportul.
Potrivit lui Eugene Simonov, coordonator internațional la Rivers without Boundaries, ceea ce se întâmplă în Velîkîi Luh nu este doar o revenire a zonei umede locale, ci este reconstituirea rară și spontană a unui vast ecosistem riveran, cu implicații care se extind mult dincolo de Ucraina.
"Înainte de construirea barajului, lunca inundabilă a Niprului găzduia păduri uriașe de stejari și multe tipuri de zone umede pe mii de kilometri pătrați, creând un mozaic de habitate bogate în biodiversitate pentru sute de specii de păsări și pești gigantici, cum ar fi nisetrul ucrainean, care obișnuia să vină aici pentru a se depune icre", a explicat Simonov.
Această recuperare a naturii nu este, însă, garantată, subliniază oamenii de știință.
O mare parte din fostul lac de acumulare rămâne inaccesibilă din cauza bombardamentelor active și a terenului minat. Monitorizarea biologică completă este dificilă. Metalele grele și contaminarea chimică reprezintă o preocupare tot mai mare pentru cercetători. Iar viitorul zonei rămâne incert din punct de vedere politic.
O bombă toxică cu ceas
Deși pădurea de pe fundul lacului arată ca o oază ivită în lipsa oamenilor, ea încă e marcată de rămășițele activității umane.
De-a lungul timpului, malurile rezervorului s-au erodat. Particulele fine de praf s-au scufundat într-un strat gros pe fundul lacului. În același timp, poluanții - în special metale grele provenite de la întreprinderile industriale de-a lungul și în amonte de lac - au pătruns în apă.
"Toți acești poluanți au fost absorbiți în particulele fine depuse pe fundul apei. Sedimentul s-a comportat "ca un burete enorm acumulat pe fundul acestui rezervor. Estimăm că era vorba de aproximativ 1,5 km cubi de sedimente poluate", spune Oleksandra Șumilova, ecologistă specializată în domeniul apelor dulci.
Când barajul a fost distrus, o cantitate enormă de deșeuri poluante, potențial toxice, s-a scurs în zona extinsă. Metalele grele din acestea puteau contamina cu ușurință sursele de apă, solul și puteau fi absorbite de plante.
Chiar și în concentrații mici, acestea pot "avea efecte negative asupra sistemelor vitale ale organismelor umane, de exemplu, pot provoca cancer, tulburări endocrine, probleme cu plămânii, cu rinichii", spune Șumilova. Ea compară efectele acestora cu radiațiile: pe măsură ce aceste toxine urcă în lanțul trofic, se pot concentra, cauzând probleme specifice animalelor mai mari și consumatorilor de carne.
"Cât privește modul în care acești poluanți sunt transferați în cadrul rețelei trofice, nu se știe. Nu se poate analiza în acest moment, fiindcă e periculos să intri în zonă. Nu există cercetări sistematice", spune ea.
Un raport din 2025, la care a colaborat Șumilova și care a fost publicat în revista Science, a concluzionat că poluanții reprezentau o "bombă toxică cu ceas" și a avertizat asupra unor preocupări semnificative pentru rețelele trofice animale și populațiile umane care trăiesc în zonă.
Însă, la fel ca în alte medii – cum ar fi locul dezastrului nuclear de la Cernobîl – contaminarea și regenerarea naturală pot avea loc simultan.
În aceeași lucrare, oamenii de știință au concluzionat că, în termen de cinci ani, 80% din funcțiile ecosistemului pierdute din cauza prezenței barajului vor fi restaurate și că biodiversitatea zonei inundabile se va recupera semnificativ în termen de doi ani.
Ce se va întâmpla mai departe?
Raportul UWEC prezintă acest moment ca un punct de cotitură strategic pentru politica de mediu și culturală a Ucrainei. Dacă este lăsat să se regenereze, locul ar putea deveni unul dintre cele mai mari ecosisteme continue de apă dulce din Europa, rivalizând chiar și cu Delta Dunării ca importanță ecologică. Însă pădurea emergentă de la Kahovka ar putea dispărea la fel de repede pe cât a apărut.
"Dacă barajul hidroelectric va fi reconstruit, această pădure tânără și toată viața pe care o susține acum vor fi pierdute din nou", avertizează Vasîliuk.
Compania energetică de stat Ukrhîdroenergo și-a semnalat deja intenția de a reconstrui hidrocentrala Kahovka. Pentru unii oficiali, aceasta reprezintă o revenire la "normalitate": o restabilire a productivității industriale, a securității energetice și a controlului geopolitic.
"Reconstruirea barajului așa cum era înainte nu ar fi o redresare, ar fi un ecocid. Ar distruge o pădure tânără, spontană, înainte să avem măcar șansa să o înțelegem", subliniază Vasîliuk.
Decizia are o importanță care trece de granițele Ucrainei. Aproximativ 80% din teritoriul afectat de prăbușirea rezervorului se află în zone protejate la nivel național și internațional, multe dintre ele făcând parte din Rețeaua de Smarald a Europei, ceea ce plasează soarta lacului Velîkîi Luh într-un context continental mai amplu de protejare a patrimoniului ecologic și cultural.
Din perspectiva climei, ecosistemul nou format oferă un potențial semnificativ pentru captarea și stocarea carbonului, conchide raportul UWEC din 2025.
"Aceasta este o șansă pe care nu ne putem permite să o ratăm. Dacă Ucraina alege să protejeze Velîkîi Luh, nu va salva doar un peisaj, ci va alege să creadă în propriul viitor. Este în joc suveranitatea noastră bioculturală, iar asta înseamnă natura noastră, identitatea noastră, independența noastră și un simbol al tipului de națiune care vrem să devenim", spune Simonov.
De-a lungul Niprului inferior, silviile (păsări cântătoare mici precum pitulicea) cuibăresc în stuf, unde odinioară apa clipocea pe beton, iar sturionii își depun icrele în zone puțin adânci pe care nu le-au mai vizitat de 70 de ani. Noua zonă umedă reflectă un ritm străvechi.
"Ce se va întâmpla cu această zonă? Nu putem prezice în acest moment cu deplină încredere, dar este adevărat că se restabilește foarte rapid", spune Șumilova. "Din punct de vedere uman, a fost, desigur, un dezastru pentru oamenii care locuiau acolo. Dar din punct de vedere științific, este un eveniment foarte rar: cum poate fi restabilit un ecosistem. Este un experiment natural de amploare. Și încă e în desfășurare."
T.D.