Apetitul în creștere al lumii pentru nichel amenință existența tradițională a comunităților indigene din Indonezia și poate avea un impact devastator asupra mediului – deși el este alimentat parțial chiar de tranziția către opțiuni mai ”verzi” de transport, se arată într-un reportaj BBC.
Nichelul este întâlnit în produse ca oțel inoxidabil, telefoane mobile și baterii pentru mașini electrice – iar nevoia pentru acestea din urmă este tot mai mare. Agenția Internațională a Energiei (International Energy Agency – IEA) estimează că cererea pentru nichel va crește cu cel puțin 65% până în 2030. De asemenea, IEA se așteaptă ca Indonezia, cel mai mare producător de nichel la nivel mondial, să asigure două treimi din cantitatea de nichel de care lumea are nevoie. Țara a semnat deja acorduri de miliarde de dolari cu jucători internaționali interesați să investească atât în fabricile de procesare, cât și în mine.
Ecologiștii avertizează însă că activitățile miniere pot avea un impact devastator asupra mediului.
Tawing, membru al unei comunități indigene de pe insula indoneziană Labengki din Sulawesi de Sud-Est care se ocupă cu pescuitul, se teme că, dacă guvernul nu va lua măsuri, deșeurile rezultate din urma mineritului de nichel, vor ajunge în mare, afectând insula și viața marină din zonă.
Potrivit datelor guvernului indonezian, în jur de 50 de companii care se ocupă cu mineritul de nichel operează în regența Konawe de Nord de lângă insula Labengki. Jurnaliștii BBC au vizitat acest loc și scriu despre porțiunile despădurite și apa roșiatic-maronie pe care le-au întâlnit aici. Un alt pescar le spune că nu a putut să vadă nimic sub apă atunci când s-a scufundat și că prețul combustibilului este prea mare pentru a merge mai departe să pescuiască. Iar dacă oamenii se plâng de acest lucru, este implicată poliția.
În plus, defrișările duc la inundații și alunecări de teren și există riscul ca substanțe chimice ca cianură de sodiu și combustibil să ajungă în mare.
Reprezentanții Asociației indoneziane a minerilor de nichel spun că, pentru a obține licență, companiile trebuie să accepte să desfășoare activități de reîmpădurire sau de recupere a terenului după ce au terminat operațiunile în zonă, dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Pe deasupra, au loc și numeroase activități miniere ilegale.
Nu toată lumea este împotriva minelor de nichel. Șeful satului Boenaga, Jufri Asri, consideră că ele au adus beneficii comunității sale. De exemplu, le pot vinde companiilor miniere din zonă pește la un preț mai mare. Fiul său s-a angajat la una dintre aceste companii și, ca alte familii din Boenaga, primesc compensații în valoare de cel puțin 70 de dolari pe lună.
Poluarea este cauzată de minele ilegale, susține profesorul Irwandy Arif, consultant al Ministerului Energiei și Resurselor minerale, care nu respectă reglementările, și este necesară o mai bună supervizare.
C.S.