Facem un experiment Fapte, nu vorbe! Contează o picătură într-un ocean? Iată ce am făcut și am învățat în prima lună

Așa cum v-am povestit în urmă cu mai bine de o lună, patru membri din echipa SpotMedia.ro au început un experiment, să schimbe câteva obiceiuri din viața lor pentru a face ceva concret pentru protejarea planetei.

Acum, la peste o lună distanță, vă povestim experiența, despre provocările pe care le-am întâmpinat și reușitele noastre, dar și despre impactul pe care l-au avut deja schimbările pe care am decis să le facem.

• Facem un experiment: Fapte, nu vorbe! Contează o picătură într-un ocean? Calculăm și vă spunem. Urmărește și participă și tu la inițiativa SpotMedia

Partenerul nostru în acest demers este Lidl România. Mergem împreună pentru că ne place ce face. Sustenabilitatea face parte din ADN-ul retailerului, iar întreaga strategie de dezvoltare a business-ului are la bază sustenabilitatea. Fiecare dintre măsurile luate de Lidl pentru a-și eficientiza propriile operațiuni de business și a reduce impactul, pentru a reduce risipa alimentară și cantitatea de plastic, dar și pentru a susține un consum responsabil pot fi surse de inspirație pentru ceea ce poate face fiecare dintre noi acasă sau la serviciu pentru a ajuta mediul și a contribui la un viitor (mai bun) al planetei.

Dar hai să auzim poveștile. Pornim de la ce și-a propus fiecare din cei patru membri ai echipei și rămâne să apreciați voi cât am reușit să schimbăm și dacă putem fi un bun exemplu pentru cei care vor, la rândul lor, să contribuie la sănătatea, sustenabilitatea planetei și binele nostru și al generațiilor viitoare.

Irina: Am redus risipa alimentară de la 6 kg la 300 de grame

Ce și-a propus Irina: Reducerea risipei alimentare prin planificarea meselor din timp și reutilizarea alimentelor rămase de la masa anterioară

Etape:

• cumpărături pe baza unui meniu săptămânal
• depozitarea corectă a alimentelor în frigider și congelator
• refolosirea alimentelor rămase la masa precedentă
• monitorizarea atentă a procesului și rezultatelor
• crearea de obiceiuri sustenabile pe care să le integrez în rutina zilnică.

Aventura primei luni

Am început experimentul printr-o evaluare atentă a obiceiurilor mele de consum. Și am identificat principalele cauze pentru care ajungeam să arunc alimente: deseori mergeam la cumpărături fără o planificare a meselor, uneori găteam în exces și unele alimente le depozitam incorect, ceea ce ducea la deteriorarea lor înainte de a le consuma. Mai mult, mi-am dat seama ce se întâmplă când merg la cumpărături pe grabă, când îmi este foame: achiziționez mult mai multe alimente decât am nevoie și unele dintre ele ajung inevitabil la gunoi.

Am evaluat și cantitatea de alimente pe care am aruncat-o în luna precedentă experimentului: 8 ouă, 400 de grame de brânză, 1 kg de diverse fructe, 1 kg de diverse legume, jumătate de kg de produse dulci, jumătate de kg de carne și 2 kg de mâncare gătită. În total, aproape 6 kg de alimente. Ceea ce se traduce prin mulți bani și mese irosite.

În România nu am găsit un calculator pentru impactul alimentelor aruncate. În lume sunt însă multe astfel de instrumente, iar eu am ales să folosesc un calculator făcut pentru locuitorii din Cipru.

Am calculat astfel ce înseamnă cele aproape 6 kilograme de alimente aruncate într-o lună, ca impact pe zi, iar rezultatul arată că nu stau foarte rău, dar întotdeauna este loc de mai bine.

După asta mi-am stabilit o listă de reguli pe care să le respect, cu scopul de a reduce la maximum cantitatea de alimente pe care le arunc.

• îmi planific mesele
• merg la supermarket mai des și doar cu lista de cumpărături aferentă meselor planificate
• gătesc în cantități mai mici
• învăț să depozitez corect alimentele
• congelez alimentele care pot fi congelate
• caut soluții să refolosesc alimentele rămase la o masă

Cinstit vorbind, la început a fost mai greu să le urmez, au existat și alimente aruncate, însă spre finalul primei luni, mi-am dat seama nu numai că au început să devină obișnuințe, dar sunt și foarte mulțumită de noul mod de organizare. Să le luăm pe rând.

1. Planificarea meselor. Am stabilit meniuri pentru câte trei zile, de la alimentele pentru micul dejun, supe, alte feluri de mâncare. Mi-am dat seama că înainte de planificarea meselor este bine să verific ce mai am prin frigider și congelator. Uneori, mi-am dat seama că am tot ce am nevoie pentru a-mi asigura mesele pentru 2-3 zile și am conştientizat și termenul de expirare al alimentelor pe care le mai aveam.

2. Cumpărături mai dese. Obișnuiam să merg la supermarket o dată pe săptămână și cumpăram alimente în cantități foarte mari pe care, aproape fără excepție, nu reușeam să le consum până la degradare sau expirare. Rezultatele mersului mai des la supermarket și doar cu lista de cumpărături pentru mesele planificate au dus la reducerea cu 90% a alimentelor aruncate înainte.

3. Gătitul în cantități mai mici. Deseori găteam în cantități mari, mai ales supe sau ciorbe, iar ulterior ajungeam să mă plictisesc de acel fel de mâncare și ajungea tot la coșul de gunoi. Alături de planificarea meselor, a fost obiceiul pe care l-am schimbat care a contribuit cel mai mult la reducerea risipei.

4. Depozitarea corectă a alimentelor în frigider. Am citit și am aflat cum să depozitez corect alimentele și mi-am dat seama că, în felul acesta, nu s-au mai degradat cât să mă facă să aleg să le arunc, mai degrabă decât să le consum, pentru că nu mai arătau proaspete și bine. Am aflat că nu toate fructele se țin într-un coș la temperatura camerei, că în frigider cel mai bun loc pentru lapte, brânzeturi proaspete, ouă și mezeluri este raftul de deasupra lăzii pentru fructe și legume. Că pe raftul din mijloc al frigiderului pot fi păstrate mâncărurile gătite, iar pe cel de sus, unde temperatura este ușor mai ridicată, se pot ține brânzeturile maturate, iaurturile, untul sau ciocolata. Nu numai că nu am mai aruncat alimente, dar le-am și mâncat cu plăcere 🙂

5. Congelarea alimentelor. Pentru toate legumele, fructele, verdețurile rămase de la gătit, am folosit congelatorul, pe care l-am și reorganizat, astfel încât să știu în fiecare moment ce rezerve de alimente am depozitate aici.

Am tăiat legumele pentru ciorbă care mi-au rămas și le-am pus împreună pentru următoarea ciorbă, la fel verdețurile rămase.

De asemenea, bananele care începeau să se înnegrească le-am tăiat în felii mici pe care le-am congelat și le-am folosit la un smoothie de mic dejun. La fel am făcut și cu fructele de pădure.

Fie că au fost fructe, legume, carne rămasă sau pâine, am notat pe pachetul din congelator data la care am congelat fiecare produs în parte, deoarece carnea poate să stea în condiții optime între 4 și 12 luni, peștele între 3 și 6 luni, legumele 12-18 luni, iar fructele 10-12 luni.

Cu toate acestea, mai mi-am dat seama de o problemă. Deși nu am mai aruncat alimente în sine, am observat că există o cantitate destul de mare de resturi de alimente care ajung la coșul de gunoi. Și mă refer la cojile de la legume și unele fructe, coji de ouă, margini de brânzeturi, resturi de la carnea consumată etc. Iar toate aceste resturi sunt tot deșeuri.

Mi-am propus astfel ca în următoarele trei luni să găsesc o soluție să reduc și cantitatea de resturi, dar și să găsesc modalitatea de reciclare cu cel mai mic impact asupra mediului.

Alexandra: Cum să nu mai arunci la gunoi 1.550 de kilograme de plastic

Ce și-a propus Alexandra: Reducerea plasticului provenit din bidoanele de apă plată, prin utilizarea de filtre speciale și utilizarea de caserole din sticlă, în locul caserolelor de plastic

Etape:

• găsirea celei mai bune soluții pentru utilizarea unui filtru de apă
• 1 lună : utilizarea de apă filtrată și monitorizarea obiceiurilor de consum
• 3 luni: reducerea până la zero a achiziționării de apă îmbuteliată
• evaluarea impactului asupra mediului

Aventura primei luni

Aventura primei luni a început cu o analiză a produselor care există pe piață pentru filtrarea apei. Așadar, în dimineața primei zile de sâmbătă din octombrie, mi-am făcut cafeaua, mi-am luat laptopul în brațe și am început căutările. Câteva ore mai târziu, cu o listă consistentă de soluții în față, mă luptam cu un sentiment de vinovăție că nu făcusem asta mai demult.

Ca să înțelegeți la ce mă refer, știam așa la modul general că există diverse filtre, dar impresia mea era că au costuri ridicate, că e bătaie de cap cu montarea lor și că apa rezultată nu e neapărat cea mai bună din punct de vedere al alcalinității, purității și concentrației de minerale. Cumva așa îmi „scuzam” păstrarea obiceiului de a cumpăra sticle și bidoane de apă îmbuteliată.

Ce am aflat după această cercetare e că există soluții simple și pentru toate buzunarele: căni filtrante de diferite dimensiuni, recipiente filtrante, filtre montate pe robinet, filtre montate pe instalație, filtre cu osmoză inversă și multe altele.

Pentru că locuiesc în chirie și modificări ale instalației mi s-au părut mai complicate, am ales o cană filtrantă. Și pentru că beau multă apă, am luat una de 3,5 litri și 3 filtre, care să-mi ajungă pe durata întregului experiment (filtrul se schimbă o dată pe lună).

Mi-am luat și o sticlă reutilizabilă pentru apă, pe care să o port la mine când ies din casă și mai ajung de sete să cumpăr apă îmbuteliată.

Și am pus în coș și 3 caserole din sticlă. Folosesc caserole pentru a depozita mâncarea în frigider. Cele din plastic observasem că își cam schimbaseră culoarea de la spălat, pus lucruri fierbinți în ele, temperatura din frigider. Și da, se întâmplă în frigiderul oricui să mai prindă viață lucruri uitate prin spatele rafturilor și le ultra frecam după, grăbind și mai mult degradarea și ingerarea ulterioară de straturi și straturi de microplastic.

Așadar, pe 9 octombrie, am dus la tomberonul de plastice caserolele vechi și ceea ce am zis că vor fi ultimele sticle de apă și am început propriu-zis experimentul și noul stil de viață.

Ce pot să vă zic după prima lună ca avantaje imediate:

1. Scădere de costuri

Investiția pentru toate cele 3 produse a fost de puțin peste 250 de lei după cum urmează:

• Cană + 3 filtre + transport = 132 de lei
• Sticlă apă reutilizabilă  = 75 de lei
• set 3 caserole de sticlă = 35 de lei
• cost livrare pentru ultimele două produse = 12 lei

Eu beau cel puțin 3 litri de apă pe zi. Asta însemna pe săptămână minimum 11 sticle de 2 litri sau 5 bidoane de 5 litri.

Așadar, săptămânal cheltuiam pe apă minimum 40-45 de lei. Deci mi-am amortizat costul cănii și al filtrelor pentru 3 luni în mai puțin de o lună.

2. Reducerea spațiului de depozitare

Un colț din bucătărie era permanent ocupat de sticle goale, de obicei depozitate într-un sac de gunoi, ca să nu fac non stop drumuri la ghenă. Deci am redus și folosirea a 2 saci de gunoi, plus beneficiul estetic.

Au fost însă și provocări

• Cea mai mare e cu sticla de apă. Am uitat să o iau după mine, am uitat-o prin locurile pe unde am fost (din fericire, până acum am reușit să o recuperez) și am găsit doar un local până acum unde am putut să o reumplu gratuit și fără să produc un nou PET.
• Așadar, am cumpărat apă îmbuteliată în deplasările prin oraș - media pe săptămână de 3-4 sticle.
• Am mai cumpărat și sticle de apă carbogazoasă acasă și sucuri și mă gândesc și la moduri de a le reduce pe acestea. Am câteva idei, dar o să vă povestesc în raportul următor dacă, ce și cum funcționează.
• Pentru că temperaturile au fost încă ridicate, apa din cană la temperatura camerei nu a fost cea mai răcoritoare și cana prea mare pentru a o ține în frigider. Așadar, am mai cumpărat un recipient din sticlă care să încapă pe ușa frigiderului.

Amprenta personală de poluare cu plasticul de la sticle de apă

Există numeroase calculatoare online pe care le puteți folosi pentru a vedea care este amprenta pe care o lăsați pe planetă. Chiar vă provoc să vi-o calculați, eu l-am folosit pe cel de AICI.

Am completat doar câmpul alocat PET-urilor și le-am pus doar pe cele de apă.

• 11 PET-uri pe săptămână se traduc într-un total de 20,7 kg de plastic pe an.

• Pe parcursul vieții înseamnă o medie de 1.550 de kilograme de plastic. Doar pentru apa pe care o beau acasă.

O sticlă de plastic se descompune în 450-500 de ani. Timp în care poluează solul, apele, afectează sănătatea plantelor, a animalelor și a oamenilor.

Emilian: Să dai mașina pe bicicletă. Un gest complicat care salvează planeta

Ce și-a propus Emilian: Reducerea emisiilor de gaze prin utilizarea mijloacelor de transport în comun sau a bicicletelor în locul mașinilor personale

Etape:

• în prima lună, cel puțin 30 de deplasări în interes personal și profesional cu bicicleta sau transportul în comun.

• monitorizarea rezultatelor, calcularea impactului asupra mediului, dar și financiar

• în trei luni, trei din patru deplasări să fie cu bicicleta sau transportul în comun, mașina folosită doar în condiții de vreme proastă

Patru considerente

Sunt posesorul unui autoturism Volkswagen Tiguan, model diesel, care consumă, în medie, opt litri de motorină la 100 de kilometri parcurși, în oraș, în jur de 11 litri, având o emisie de CO2 de 136g/Kilometru. La actualul preț al combustibilului, un plin costă 456 de lei, cu o autonomie orientativă de 850 de kilometri.

Am decis ca în deplasările cotidiene să folosesc bicicleta de câte ori am ocazia din patru considerente, în ordinea importanței pentru mine (nimeni nu e perfect 🙂 economie, sport, evitarea aglomerației, poluare. Pot spune, din proprie experiență, că folosirea automobilului într-un oraș ca Bucureștiul e total ineficientă pentru cei care au de făcut drumuri de până în cinci kilometri.

Conform unui studiu realizat de Primăria București, 85% din deplasările locuitorilor sunt sub distanța de 10 kilometri, iar 45% dintre ele sunt de 3 kilometri. Din aceste date reiese că bicicleta ar putea fi un mijloc important și strategic de deplasare pentru o mare parte din locuitorii Bucureștiului, cu un impact masiv asupra reducerii poluării, dar…

Am făcut și o listă comparativă cu avantaje și dezavantaje pentru oricine își dorește să facă o astfel de schimbare:

Aventura primei luni

Și am pornit la drum. Am decis ca în luna octombrie să înlocuiesc cât mai mult posibil deplasarea cu automobilul prin cea cu bicicleta.

Am reușit și pentru că lucrez mai mult de acasă, iar cele mai multe drumuri le fac la conferințe de presă, interviuri, emisiuni TV, destinații care sunt, în general, în centrul orașului. Ajungerea la redacție presupune o călătorie mai lungă, 13 kilometri, dar acolo nu ajung decât o dată, de două ori pe lună, ședințele și comunicarea legată de activitatea zilnică o facem online.

Un alt ajutor, important în ce privește deplasarea cu bicicleta, a fost vremea. Ploaia, ninsoarea și vântul puternic sunt obstacole de luat în seamă în ce privește circulația pe bicicletă. Din observațiile făcute pe parcursul timpului, pot spune că în București se poate circula pe două roți între 7 și 9 luni pe an. În decembrie, ianuarie și februarie e dificil, iar martie și noiembrie, în condiții de vreme blândă.

Patru drumuri cu mașina

În luna octombrie, dintr-un total de 25 de deplasări, aproximativ 150 de kilometri, 21 le-am făcut cu bicicleta, adică 126 de kilometri, și, aici, includ, toate drumurile la părinți și deplasările în interes de serviciu pe timpul zilei.

Economia realizată a fost de 105 de lei. Parcurgerea cu mașina a distanței realizate cu bicicleta (126 km) reprezintă un consum de, aproximativ, 14 litri motorină, prețul unui litru fiind de 7,5 lei.

Am folosit mașina pentru participarea la trei emisiuni care au avut loc seara, cu începere de la ora 21:00 și un drum cu mama, o persoană în vârstă de 80 de ani, programare la medic.

Mi-am dat seama și de avantajele importante pe care le am și care mă „califică” pentru acest demers: condiția fizică bună și abilitățile necesare pentru a face față traficului din București, care e unul destul de complicat.

Acest ritm de folosire a bicicletei m-a ajutat să economisesc o cantitate importantă de combustibil. Mi-am dat seama că un astfel de stil de viață mi-ar permite ca un plin să-mi ajungă și trei luni.

Dacă deplasările din octombrie le făceam exclusiv cu automobilul, aruncam în atmosferă echivalentul a 20,4 kilograme de dioxid de carbon. Așa am emis doar 3,2 kilograme.

Per total, o reducere de 17,2 kilograme de dioxid de carbon.

Pentru a avea un termen de comparație, statele europene emit într-o singură zi în atmosferă aproximativ 10,4 milioane de tone de dioxid de carbon, conform unui studiu publicat de World Economic Forum.

Da, într-adevăr, impactul personal e o picătură într-un ocean, dar dacă v-aș spune că în Europa (UE plus Marea Britanie) circulă în jur de 253 de milioane de automobile, atunci lucrurile se văd dintr-o altă perspectivă, emisia aproximativă de CO2 a acestor a mașini fiind de aproximativ 10% din total, adică un milion de tone.

Folosirea bicicletei în mod frecvent nu rezolvă problema încălzirii globale, dar e una din modalitățile prin care emisiile de dioxid de carbon pot fi reduse semnificativ și creează un întreg ecosistem mult mai prietenos cu mediul.

Toni: 50 de trofee

Ce și-a propus Toni: Hai să facem plogging! - termen format din combinația între cuvântul suedez "plocka upp" (a ridica/aduna) și cel englezesc "jogging" (alergare). În alte țări, ridicarea gunoaielor în timpul alergării s-a dezvoltat mult, de ce nu și la noi?

Etape:

• la fiecare alergare să culeagă cel puțin trei obiecte aruncate și să le ducă la un punct de colectare a deșeurilor din oraș
• monitorizarea atentă a demersului și calcularea impactului asupra mediului
• optimizarea la 3 luni a procesului de reciclare și de colectare separată a deșeurilor de pe drumul de alergare

Aventura primei luni

De șapte ani practic trail running (alergare pe potecă), o disciplină care te împinge în mijlocul naturii. Am evoluat repede la nivelul de alergător-culegător și am constatat încă de la prima alergare că plogging-ul nu-i imposibil de practicat. Mi-ar fi prins bine un rucsac în care să pun deșeurile culese, dar am preferat metoda minimalistă ca să pot alerga mai liber.

Renunțarea la un accesoriu care m-ar fi ajutat la colectare nu m-a împiedicat să strâng mai mult decât mi-am propus. Iar aceasta a fost prima surpriză - primele rezultate au fost peste așteptări, chiar și fără să pun colectarea înaintea alergării. Partea proastă e că în apropierea localităților sunt deșeuri cam peste tot, dar, din fericire, acestea pot fi adunate relativ simplu.

În aceste condiții, întrucât am pornit cu mâinile goale, la propriu și la figurat, în această aventură, am decis să culeg deșeurile în a doua parte a alergărilor, pe drumul de întoarcere spre oraș, ca să nu le car cu mine pe tot traseul, o strategie care s-a dovedit foarte practică.

Următoarea surpriză a fost că adunarea deșeurilor a devenit o motivație în plus ca să ies la alergare după o zi de lucru, când corpul nu dădea mereu semne că e dornic de efort. Iar asta m-a ajutat mult, mai ales când condițiile au devenit tot mai complicate, pe măsură ce întunericul serii se așterne tot mai devreme. Lanterna frontală de pe cap, pe care obișnuiam să o folosesc doar pentru alergare, a devenit vitală, pentru că mi-a permis să-mi folosesc ambele mâini când adunam deșeuri. Multe lucruri pe care le-am adunat erau pline de praf și pământ și mi-ar fi fost mult mai greu să le curăț ,dacă aș fi ținut într-o mână telefonul cu lanterna aprinsă.

Și am mai fost surprins că-mi place să fac asta. Deși credeam că e o luptă pierdută curățarea cantității imense de deșeuri aruncate în natură în țara noastră, am observat că de fiecare dată când adun un obiect și îl duc acolo unde ar trebui să ajungă simt că fac ceva concret, că îndrept o greșeală și că am o contribuție, oricât de modestă, pentru ca planeta noastră, singura casă pe care o avem cu toții, să respire.

Iată și ce am reușit să fac în luna octombrie:

• 9 alergări, fiecare de minimum 11 kilometri, în afara orașului, prin pădure sau pe câmp. Ar fi fost ușor să fac mai multe alergări mai scurte, dar ar fi însemnat să-mi modific obiceiurile de alergare, și, cum spuneam, proiectul nu trebuie să altereze această activitate.
• 50 de deșeuri colectate. Nu a fost un prag calculat, s-a întâmplat pur și simplu să iasă o cifră rotundă. Rezultă o medie de aproape 6 obiecte pe fiecare ieșire în natură, adică aproape de două ori mai mult decât obiectivul propus și asta fără să fac din colectare obiectivul principal.
• cel puțin 4 deșeuri adunate la fiecare ieșire, cu o excepție amuzantă: la o alergare de 18 km am uitat, pur și simplu, să mai adun vreun obiect, mi-am dat seama acasă. Cum ideea experimentului este să simuleze cât mai fidel un comportament firesc și sustenabil pe termen lung, cred că o tură fără deșeuri se încadrează în limitele normale. Noroc cu "recoltele bogate" de la celelalte alergări.

Ce deșeuri am adunat din natură:

• 14 doze aluminiu
• 9 pungi și ambalaje din plastic și aluminiu
• 7 sticle plastic 500 ml
• 4 dopuri de plastic
• 3 sticle PET 2 l
• 3 tuburi din plastic cartușe alice
• 2 pungi de hârtie;
• 2 pahare plastic 500 ml
• 1 ambalaj de hârtie
• 1 bon casă din hârtie
• 1 etichetă sticlă din plastic
• 1 cutie plastic iaurt
• 1 pahar carton
• 1 caserolă celuloză

Toate aceste deșeuri au ajuns la punctele de colectare selectivă. În mod cert, "recolta" putea fi mai mare, dar faptul că am luat obiectele din locurile unde au fost aruncate și le-am introdus în circuitul de colectare selectivă reprezintă tot atâtea victorii. Practic, am anulat efectul nociv pe care 50 de persoane l-au produs asupra mediului sau pe cel provocat de 25 de oameni care au aruncat câte două deșeuri.

Cele 50 de obiecte colectate sunt rezultatele tot atâtor acțiuni greșite împotriva mediului, așa că am vrut să aflu ce s-ar fi întâmplat cu ele dacă ar fi rămas acolo unde se aflau.

Impactul deșeurilor asupra mediului

Nu m-am concentrat pe anumite deșeuri pe care să le adun când alerg, mai ales că de când se înserează mai devreme contează doar să culeg ceea ce găsesc. Fiecare obiect are un impact asupra mediului. Iată cât de mult rezistă deșeurile, în funcție de materialul din care sunt produse:

• Metalul: până la 500 de ani. Dozele pentru băuturi și conservele sunt fabricate din aluminiu, un material care se poate descompune într-un interval de 10 până la 100 de ani, în funcție de grosime și care produce oxid de fier, motiv pentru care e important să fie reciclat. Specii precum broaștele țestoase și multe păsări pot fi în pericol când rămân prinse în aceste cutii.
• Hârtia: 8 luni - 1 an. Deși se descompune mai repede, producția de hârtie are impact mai mare asupra mediului prin defrișările masive ale pădurilor, ceea ce provoacă grave dezechilibre naturale.
• Cartonul: 30 de ani.
• Sticla: 4.000 de ani.
• Plasticul: până la 1.000 de ani. Spre deosebire de alte materiale, plasticul nu este biodegadabil. Pungile din plastic, de exemplu, pot rezista 500 de ani, dar sticlele sunt cele mai rezistente, multe studii indicând că degradarea lor poate dura un mileniu. Lumina solară descompune plasticul, însă reziduurile de microplastic sunt foarte nocive și pot ajunge în organismul păsărilor și al animalelor, dar și al oamenilor. Peste 15.000 de specii de animale sunt periclitate de deșeurile aruncate în natură

Experimentul continuă: Ce voi face mai departe

Voi continua acest experiment încă trei luni și sunt curios cum va evolua. Începutul s-a dovedit promițător și mi-a demonstrat că, dacă eu pot aduna câteva deșeuri în timp ce alerg, oricine poate contribui la curățarea mediului înconjurător când iese la plimbare, când face o drumeție mai lungă sau iese la picnic. Chiar dacă invazia deșeurilor în natură este masivă, pasivitatea și indiferența nu reprezintă o soluție.

Sunt conștient că, pe măsură ce iarna se apropie, misiunea pe care mi-am asumat-o va deveni mai dificilă. După trecerea la ora de iarnă, întunericul mă așteaptă înainte să apuc să-mi pun pantofii de alergare în picioare și va trebui să mă asigur de fiecare dată că lanterna e încărcată. Pe deasupra, frigul și precipitațiile vor pune alte obstacole. Dar sunt obișnuit să alerg în aceste condiții, așa că adunatul deșeurilor n-ar trebui să fie o problemă serioasă.

Iar dacă eu pot să fac asta înseamnă că mult mai mulți oameni o pot face. Cu un efort mult mai mic.

Vrei să vezi cât contează „picătura” ta?

Cam asta e ce am făcut în prima lună.

Te așteptăm să ne spui și tu ce schimbări ai făcut în viața de zi cu zi pentru a ajuta Pământul să respire.

Și, dacă vrei, vom calcula pentru tine impactul pozitiv al acțiunilor tale.

Scrie-ne pe cititor@spotmedia.ro. Noi îți vom spune cât contează „picătura” ta, iar tu îi vei inspira și pe alții.

Ne reauzim cu următoarele povești și concluzii ale experimentului pe la începutul lunii februarie, când vom marca trei luni de schimbare.

Noi ne-am pus pe treabă. Tu?