Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii este mai mare ca de obicei pentru această perioadă a anului, închizându-se mai greu ca până acum, arată un raport al specialiștilor în climatologie.
De obicei, gaura începe să se formeze în stratul de ozon la mijlocul lunii august și scade treptat pe parcursul lunii noiembrie, notează Euronews.
Însă anul acesta s-a format cu câteva zile mai devreme ca de obicei și s-a menținut de la sfârșitul lunii octombrie pe o suprafață de puțin peste 15 milioane de metri pătrați, potrivit datelor Serviciului Copernicus de monitorizare a atmosferei (CAMS).
Gaura din stratul de ozon se mărește în timpul primăverii australe, când substanțele care atacă acest scut al Pământului încep să se adune în stratosferă deasupra Polului Sud. Acest lucru, alături de radiația solară, temperaturile foarte scăzute și norii stratosferici polari determină o scădere drastică a concentrației de ozon din stratosferă. Până la sfârșitul lunii noiembrie, ca urmare a creșterii temperaturii în stratosferă și a unei schimbări a vânturilor, gaura formată în stratul de ozon tinde să se închidă.
Lucrurile au stat însă diferit anul acesta. Gaura din stratul de ozon a crescut la început, devenind a șasea ca mărime din era satelitului (din 1979), cu o suprafață de 25,12 milioane de kilometri pătrați până la mijlocul lunii septembrie. Apoi a început să se micșoreze, ca de obicei, la începutului lui octombrie, dar spre sfârșitul lunii a început să crească din nou.
Această tendință de a se închide mult mai târziu ca până acum, pe la mijlocul lunii decembrie, a început în 2020, iar oamenii de știință spun că fenomenul este determinat de temperaturi stratosferice sub medie și un vortex polar mai puternic.
Ce cauzează acest vortex polar mai putenic nu se știe cu exactitate, dar experții de la CAMS au identificat ca posibile cauze vaporii de apă eliberați în atmosferă de vulcanul Hunga-Tonga din Pacificul de Sud, modificări ale circulației vânturilor și schimbările climatice.
C.S.