Populaţiile de specii sălbatice au avut un declin catastrofal de 73% în doar 50 de ani, fiind atins cel mai ridicat nivel al degradării naturii, potrivit Raportului Planeta Vie 2024, publicat de WWF.
Cele mai mari scăderi ale populaţiilor de animale sălbatice monitorizate au fost înregistrate în America Latină şi Caraibe (-95%), Africa (-76%) şi Asia-Pacific (-60%).
Pierderea şi degradarea habitatelor sunt determinate în principal de defrişările pentru agricultură şi producţie alimentară, urmate de supraexploatare, specii invazive şi boli.
”Planeta atinge cel mai avansat nivel de degradare din Antropocen, în condiţiile în care s-a înregistrat o scădere de 73% a populaţiilor de specii sălbatice în doar 50 de ani.
Vorbim practic de începutul celei de-a şasea extincţii în masă a biodiversităţii, de data aceasta cauzată de om.
În acest context şi având în vedere şi criza climatică, în funcţie de deciziile luate la nivel global, următorii cinci ani vor fi cruciali pentru viitorul vieţii pe Pământ", avertizează specialiştii WWF.
Pericolele pentru natura din România
Pentru România, sănătatea ecosistemelor este ameninţară de:
- utilizarea excesivă a pesticidelor,
- agricultura intensivă,
- braconaj,
- dezvoltarea unei infrastructuri nesustenabile fără a lua în considerare impactul pe termen lung asupra mediului,
- tăierile ilegale de-a lungul timpului
- poluarea cu plastic
- deciziile care pun interesul politic înaintea recomandărilor bazate pe ştiinţă, ca în cazul recent adoptatei legi ce permite vânătoarea la trofeu pentru specia urs
Dacă la nivel mondial defrişările s-au intensificat în 2023, în ciuda angajamentului global de a opri defrişarea şi degradarea pădurilor până la sfârşitul deceniului, în România lupta este pentru a păstra ceea ce există deja: Valorile Ridicate de Conservare. Ţara noastră şi-a luat angajamentul de a proteja 10% din întreaga sa suprafaţă împădurită şi se află în plin proces de a identifica aceste zone.
Mai mult, WWF susţine o reformă reală a sistemului de combatere a exploatărilor legale şi o utilizare responsabilă a lemnului, de aceea, organizaţia se implică în dezvoltarea noului Cod Silvic care se află acum în dezbatere parlamentară.
”De asemenea, în ultimii 100 de ani, autorităţile au îndiguit şi drenat vaste suprafeţe ale luncii şi Deltei Dunării, astfel încât s-au pierdut 85% din luncă şi o treime din Deltă. Consecinţele acestor acţiuni accentuate de schimbările climatice sunt vizibile: mai multe urmări catastrofale ale inundaţiilor, efecte mult mai severe ale secetelor, deşertificare, sărăcie în comunităţile dunărene.
Din fericire, aceste fenomene încă sunt reversibile. Prin lucrări ample de reconstrucţie ecologică, prin dialog cu toţi actorii din zonele riverane, prin ascultarea argumentelor ştiinţifice, prin oprirea avizării de noi lucrări hidroenergetice care distrug râuri, autorităţile române se pot asigura că apa – şi, odată cu ea, viaţa şi prosperitatea – se întoarce în zonele de luncă şi în Delta Dunării”, mai arată WWF.
Pe Dunăre, marile proiecte de infrastructură periclitează grav echilibrul ecosistemic, punând sub semnul întrebării toate eforturile WWF România de a reface populaţiile de sturioni, prin programele ce au planificat lansarea în următorii patru ani a 900.000 de pui de sturioni.
Ce ne spune Indicele Planeta Vie
Indicele Planeta Vie (Living Planet Index - LPI), calculat de Societatea Zoologică din Londra (ZSL), prezintă starea în care se află planeta, după o analiză aprofundată care include aproape 35.000 de tendinţe ale populaţiei pentru 5.495 de specii, în perioada 1970-2020.
Declinul populaţiilor de animale sălbatice poate fi un indicator de avertizare timpurie a riscului crescut de extincţie şi a pierderii potenţiale a ecosistemelor naturale.
Astfel, cel mai puternic declin se observă în ecosistemele de apă dulce (-85%), urmate de cele terestre (-69%) şi cele marine (-56%).
Atunci când ecosistemele sunt degradate, ele încetează să mai ofere omenirii beneficiile de care aceasta depinde – cum ar fi, aer curat, apă şi soluri sănătoase pentru hrană, stocarea carbonului pentru o climă stabilă – sau furnizează doar într-o mică măsură aceste beneficii, în funcţie de gradul lor de afectare.
Un punct critic apare atunci când într-un ecosistem impacturile cumulative ating un prag ce rezultă într-o modificare substanţială, adesea bruscă şi potenţial ireversibilă.
Punctele critice globale, cum ar fi degradarea ireversibilă a pădurii amazoniene şi moartea în masă a recifelor de corali, ar putea crea unde de şoc mult dincolo de realitatea imediată, afectând securitatea alimentară şi mijloacele de trai.
Avertizarea vine în contextul în care, în august 2024, incendiile din Amazon au atins cel mai ridicat nivel din ultimii 14 ani, iar un al patrulea eveniment global de albire în masă a coralilor a fost confirmat la începutul acestui an.
Pierderea şi degradarea habitatelor sunt determinate în principal de sistemul alimentar global, urmat de supraexploatare, dezvoltarea infrastructurilor liniare de transport, speciile invazive şi boli.
Schimbările climatice reprezintă o ameninţare suplimentară specială pentru populaţiile de animale sălbatice, mai ales în America Latină şi Caraibe, care au înregistrat o scădere medie de 95%.
Europa şi Asia Centrală au înregistrat o scădere de 35% a populaţiilor de vieţuitoare sălbatice, iar America de Nord de 39%.
Specii ameninţate
Tendinţele de evoluţie ale populaţiilor de animale sălbatice reflectate de LPI arată:
- declin de 57% în numărul de femele reproducătoare din specia ţestoaselor de mare cu cioc de şoim, care au cuibărit între 1990 şi 2018 pe Insula Milman din nord-estul Australiei;
- declin de 65% al populaţiei de delfini de Amazon (cunoscuţi şi sub numele de Boto),
- populaţia delfinilor Tucuxi, o specie de dimensiuni mai mici, a scăzut cu 75% între 1994 şi 2016 în rezervaţia Mamirauá din Amazonas, Brazilia.
Anul trecut, peste 330 de delfini de apă dulce au murit în doar două lacuri, în timpul unei perioade de căldură extremă şi secetă.
Veştile bune - zimbrii României
Indicele arată, de asemenea, că unele populaţii de vieţuitoare s-au stabilizat sau au crescut datorită eforturilor eficiente de conservare, cum ar fi o creştere a populaţiei de gorile de munte cu aproximativ 3% pe an între 2010 şi 2016 în Masivul Virunga din Africa de Est, şi revenirea populaţiilor de zimbri, de la 12 la 6.800 de exemplare, în perioada 1950 - 2020, în 10 ţări din Europa. Majoritatea zimbrilor trăiesc în arii protejate, iar specia este protejată în toată Europa.
Din 2014, WF Romania (Fondul Mondial pentru Natură) a participat la proiectul de reintroducere a speciei în Carpaţii de Sud-Vest şi acum, la 10 ani de la prima eliberare, numărul de zimbri liberi din sălbăticia Munţilor Ţarcu a depăşit 200 de exemplare. În toamna anului 2023, câteva specimene au migrat, în mod natural, în Parcul Naţional Domogled Valea Cernei, o dovadă clară că specia s-a adaptat şi s-a integrat în ecosistem. Cu toate acestea, succesele izolate nu sunt suficiente.
Sistemele energetice şi alimentare sunt principalii factori care contribuie la schimbările climatice şi la pierderea biodiversităţii. Combustibilii fosili contribuie cu aproximativ 70% din emisiile de gaze cu efect de seră. Producţia alimentară este principala cauză a pierderii habitatelor, reprezintă 70% din consumul de apă şi este responsabilă pentru peste un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră.