Polarizare, dezinformare, neîncredere – așa arată radiografia societății de astăzi. România ar trebui să se ia de mână, să se ducă la psihoterapeut și să rezolve o problemă de „direcție”, cauzată în primul rând de modul în care media a fost lăsată să se zbată în jungla informațiilor online, crede Dragoș Stanca, fondator Upgrade100, care s-a alăturat recent comunității Romanian Business Leaders.
Desigur, toți dorim binele nostru și al aproapelui, dar fiecare decide după ce s-a informat de unde a apucat.
Rezultatul se vede în alegeri, fie ele electorale sau cele de zi cu zi: „Dacă te duci într-o plantație de ciuperci, poți găsi și ciuperci otrăvitoare și ciuperci comestibile. Dacă nu știi să le deosebești pe cele otrăvitoare, s-ar putea să mori. Adică ai o consecință directă foarte vizibilă: educația te face să deosebești ciupercile otrăvitoare.
La fel în media. (…) Dacă toate știrile arată la fel, toate site-urile arată la fel și ție ți se pare că într-un fel sau altul tot jurnalism e - are poza, are semnătura, are șapoul și text. Dar nu deosebești una de cealaltă, deoarece cultura ta generală nu-ți permite să deosebești una de alta s-ar putea, poate nu să mori, dar să dai faliment sau să îți bazezi o strategie de afaceri pe o premisă falsă pentru că te-ai informat dintr-un loc greșit”, spune Dragoș Stanca, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Soluția? O colaborare mai bună între media și mediul de business. „Cu doar 1% din volumul total de publicitate disponibil pe piață, ar putea să existe încă vreo șase-șapte proiecte de dimensiunea spotmedia.ro sau Recorder. Deci de șase-șapte ori mai multe materiale de acest tip. Adică înseamnă vreo 7 milioane de euro pe an, bani care ar putea să creeze plusvaloare în societate”, explică Dragoș Stanca.
Despre problema cu care se confruntă industria media și cum se reflectă ea în realitatea cu care ne confruntăm și-a propus Dragoș Stanca să vorbească într-o dezbatere pe această temă la Summit-ul Romanian Business Leaders, a cărui tematică este anul acesta „Încredere în România”.
Summit-ul Romanian Business Leaders de anul acesta se desfășoară între-un context marcat de polarizare, dezinformare, neîncredere, toate la un loc. Ce înseamnă pentru dumneavoastră în acest moment încredere în România?
E o întrebare grea în contextul dat. Încredere înseamnă să ne raportăm din ce în ce mai puțin la ficțiune, care, într-un fel foarte direct, atacă realitatea, mai ales via algoritmii social media. Dar nu doar via algoritmi social media, ci și prin întreg ecosistemul de media digitală care a devenit un târg tranzacționabil al atenției.
Și să ne reamintim care e, de fapt, importanța faptelor, a faptelor în sensul anglo-saxon „facts”, a lucrurilor verificabile, confirmate și prezentate publicului ca fiind adevărate doar după ce există un minim proces de audit al acestui adevăr. Această meserie care face acest proces se numește jurnalism.
Cumva, cred că trebuie să reamintim societății în general ce înseamnă de fapt jurnalismul și ce înseamnă raportarea noastră, ca societate și ca mediu de business onest, la fapte, nu la povești, nu la ficțiune și nu la un alt tip de înțelegere a lumii în care trăim.
În ecosistemul curent e principala problemă, pentru că am ajuns într-un joc democratic în care nu mai mai contează neapărat cine spune adevărul sau cine prezintă programe economice sau sociale sustenabile. Contează cine se pricepe mai bine în manipularea algoritmilor care duc la manipularea percepțiilor publice, care duc în mod automat la obținerea victoriei în alegeri.
Prin urmare, mediul de business onest ar trebui să strângă rândurile, să se raporteze la celelalte elemente esențiale în funcționarea optimă a unei democrații. Unul dintre aceste elemente fiind jurnalism în interesul public, făcut în mod corect.
Încrederea în România se poate reconstrui prin reconstruirea încrederii în instituții media care își fac treaba onest și care nu sunt negustori de influență sau nu sunt pur și simplu niște mașinării de generale de vânzări, ci sunt niște actori sociali responsabili care își informează corect publicul.
Acest public poate să însemne oameni de rând sau poate să însemne oameni de business, poate să însemne angajați sau angajatori. Economia onestă și business onest, alături de jurnalismul făcut în interes public sunt piloni esențiali ai unei societăți funcționale. Pe lângă justiție, separarea puterilor, stat și alte elemente.
Cum pot face instituțiile media să reconstruiască această încredere? Ce trebuie să facă ele concret?
În primul rând, cred că jurnalismul corect și onest a făcut o treabă teribil de proastă în a explica lumii cu ce se deosebește de media în general și cu ce se deosebește jurnalismul de interes public - de conținut, care poate fi de mai multe feluri. Poate fi de tip divertisment, poate fi de tip PR, advertorialist.
Jurnaliștii nu au prioritizat suficient să explice concret ce fac ei de fapt și să le explice cititorilor cum pot să deosebească un articol scris în interesul lor de un articol scris în interesul unui client de publicitate sau un material care, de fapt, nu este suficient de bine documentat.
Sigur, nu doar jurnaliștii, ci și publisherii de bună credință, organizațiile profesionale și așa mai departe, să educe și să explice rolul și locul jurnalistului de interes public în funcționarea optimă a unei societăți.
„Cum se deosebește jurnalismul de celelalte forme de media?” Trebuie să fim corecți și cinstiți. Nu există nicio problemă. Este o piață liberă, e o lume liberă. Pot să existe diverse forme de media, divertisment, conținut propagandistic.
Aici am și o mică paranteză - propaganda nu e neapărat ceva rău. Există campanii de propagandă pentru colectarea selectivă, de exemplu, sau pentru protecția mediului. Tot propagandă e. Dar nu e jurnalism. Încearcă să impună un narativ. Noi, ca societate, agreăm acel narativ. Ne face bine și-l impunem.
Dar cultura generală este lipsită de aceste nuanțe și, din păcate, mulți colegi din presă nu știu să îi explice bunicii ce înseamnă „agitator media care provoacă haos și panică folosind televiziunea sau social media”. E o provocare, dar trebuie să facem asta.
Deci trebuie să învățăm lumea de business, să învățăm educatorii, să învățăm noile generații de ce totuși mai contează și adevărul, de ce contează faptele, informația de interes public și cine ce votează, ce poate să facă sau nu poate să facă un președinte etic. Sunt lucruri importante pentru o viață reușită. La fel de importante ca educația „să nu treci strada când vezi că vin mașini sau când e roșu la semafor”. Sunt noțiuni, după părerea mea, care trebuie să devină de bază.
Educația media și educația media related with tech. Relația complicată dintre tehnologia de distribuție a conținutului și algoritmi și conținutul care contează. Cumva trebuie să le explicăm oamenilor. „De ce există nevoia asta de a ne refocusa pe conținutul care chiar contează pentru viețile noastre?” Da, conținutul social politic, conținutul economic, conținutul educativ.
De ce trebuie, chiar dacă nu e întotdeauna la fel de plăcut ca un scroll pe TikTok sau ca o emisiune de divertisment sau ca la un short de stand-up pe Youtube? ”De ce e important să alocăm niște timp informării noastre corecte?”
Exact cum alocăm niște timp mersului la sală sau alergatului sau a altor activități care nu sunt neapărat plăcute în sine sau devin plăcute doar după mult exercițiu. Dar le facem. Așa e și treaba cu informarea. Trebuie să punem în piramida nevoilor societății nevoia de informare corectă mult mai sus decât e ea acum.
Pentru că acum e îngropată într-un val de dezinformare amplificat algoritmic de niște mașinării care nu sunt desenate, concepute, proiectate și lansate pentru informare. Ele sunt concepute, gândite și lansate pentru a genera vânzări pentru proiectele de e-commerce și pentru a genera adicție.
Pentru că adicția utilizatorilor înseamnă profituri mai mari pentru aceste companii. Cu cât stă mai mult în rețea, cu cât stă mai mult online, cu atât companiile din acest domeniu câștigă mai mult.
Câștigarea încrederii are în spate un pilon puternic de etică. Și aș vrea un pic să vorbim despre etică și ce înseamnă etica în media și ce înseamnă etica pentru un business.
Din nefericire, etica nu este o îndeletnicire profitabilă într-un ecosistem bazat pe o economie liberă. Ce trebuie să facem este să ne reamintim de ce fără etică putem sigur să avem câștiguri mai mari pe termen scurt, dar pe termen lung dinamităm un întreg ecosistem. Un exemplu mult mai ușor de înțeles ar fi comparația cu alte industrii.
În industria alimentară există o grămadă de reglementări și există o etică - ce poți sau nu poți să pui într-un produs alimentar. Și există, după niște ani de muncă și de presiuni publice, această departajare a mâncărurilor între unele care sunt eminamente nesănătoase, și aproape toată lumea știe, și cele care sunt mai sănătoase. Cu cât mâncarea e mai nesănătoasă, cu atât profitabilitatea companiei care o produce și dependența pe care o produce acel junk food e mai ridicată. Dar conștientizăm asta, știm asta.
La fel în industria tutunului. Da, știm că fumatul nu e sănătos. Nu cred că e cineva normal la cap care să nu știe că-i face rău fumatul, dar cu toate astea acea industrie există, are reglementări.
Industria media a scăpat deocamdată de toate aceste presiuni, chiar și legislative, ca să nu le zic presiunea bunului simț și a filtrelor personale. Și singurul criteriu pe baza cărora au fost construite produsele social media a fost eficiența lor.
Iarăși, întorcându-mă la zona culinară:
Dacă te duci într-o plantație de ciuperci, poți găsi și ciuperci otrăvitoare și ciuperci comestibile. Dacă nu știi să le deosebești pe cele otrăvitoare, s-ar putea să mori. Adică ai o consecință directă foarte vizibilă: educația te face să deosebești ciupercile otrăvitoare. La fel în media.
Dacă toate știrile arată la fel, toate site-urile arată la fel și ție ți se pare că într-un fel sau altul tot jurnalism e - are poza, are semnătura, are șapoul și text. Dar nu deosebești una de cealaltă, deoarece cultura ta generală nu-ți permite să deosebești una de alta, s-ar putea, poate nu să mori, dar să dai faliment sau să îți bazezi o strategie de afaceri pe o premisă falsă, pentru că te-ai informat dintr-un loc greșit.
Sau dacă îți promovezi anumite produse și servicii și tu nu faci deosebirea dintre spotmedia.ro și cetățeanul-live.net, înregistrat în Panama… Primul produs jurnalistic cu nume, prenume, owneri cunoscuți, responsabilitate și criterii deontologice și jurnalistice implementate în cadrul redacției. Celălalt, un site făcut de cine știe cine, care poate are un alt tip de agendă.
Și dacă nu știi să deosebești între cele două, e o problemă care ține de cultura ta generală și de modul greșit în care îți construiești o strategie.
De-aia zic: trebuie să ne reamintim de ce informația factual corectă și gândită și scrisă etic este în continuare importantă. Pentru că am fost amețiți și suntem în continuare amețiți, de la cel mai înalt nivel.
Avem lângă președintele Statelor Unite un owner de rețea socială, care sigur are tot interesul să împingă narativa, aberantă de altfel, că mai multă informație digitală înseamnă mai bună informare a publicului.
E fals. E fix pe dos.
Cu cât ai mai multă informație în spațiul digital, cu atât crește timpul necesar să deosebești manipularea sau ficțiunea de fapte și de adevăr.
Șansele scad. Adevărul merge undeva la fundul borcanului cu apă tulbure și nu mai știm de noi.
Iar asta n-are cum să aibă consecințe pozitive pe termen mediu-lung. Fenomenul a început deja de vreo 10-12 ani, de când a devenit mainstream informarea din surse social media. A tot crescut acest procent. Și acum, iată, vedem cum încep să cadă democrații, cum încep să se surpe construcții sociale care au funcționat până acum. Vedem cum populismul confiscă agenda publică și câștigă alegeri peste tot în lume. Și de la asta până la regimuri autocratice și altele, mai e doar un pas.
Cumva, noi am simțit că ar fi de datoria noastră să semnalăm asta.
De aia am și creat Ethical Media Alliance, văzând din perspectivă de business lucrurile foarte dăunătoare care vin din relația greșită sau din set-up-ul greșit din punctul nostru de vedere al industriei media, în relație cu business-ul și cu societatea.
De asta Romanian Business Leaders e un cadru foarte bun, de tip merge Mahomed la munte, nu muntele la Mahomed. E nevoie să ne reamintim de ce presa de interes public trebuie să fie susținută de mediul de business, pentru că în acest moment nu e.
Care este rolul pe care și-l asumă Romanian Business Leaders în încercarea de a apăra o societate corect informată?
Speranța mea, ca nou membru al Romanian Business Leaders, ca promotor al ideii Ethical Media Alliance, este să expunem tema „presa onestă și făcută în interes public, care se zbate în acest moment, neavând un model de business și operațional viabil în actualul set-up economic”. Să punem laolaltă un mediu corect și onest de business, să venim și cu câteva propuneri și câteva soluții și să deschidem tema către lumea de business, care la rândul ei poate să se alăture acestei cauze.
Ca să înțelegeți de ce este un obiectiv foarte achievable, ca să folosim termeni și terminologie de business: Cu doar 1% din volumul total de publicitate disponibil pe piață, ar putea să existe încă vreo șase-șapte proiecte de dimensiunea spotmedia.ro sau Recorder. Deci de șase-șapte ori mai multe materiale de acest tip.
Adică înseamnă vreo 7 milioane de euro pe an, bani care ar putea să creeze plusvaloare în societate. Dacă avem 2%, avem proporțional mai mult. Deci vorbim de 1-2%, nu vorbim de „renunțați la obiective de business pe care vi le atingeți prin Google Search sau prin Facebook sau prin televiziuni”. Comercial, nu vorbim de asta, vorbim de un foarte mic efort, cu un foarte mare efect.
Și această perioadă a fost un studiu de caz foarte bun.
Am văzut ce s-a întâmplat în momentul în care a apărut acest element total distructiv al alegerilor, din păcate, în cele anulate, pentru că o proporție covârșitoare de informații și de date importante și utile în acest proces dureros nu au venit din partea marilor televiziuni sau a Televiziunii Române sau Agerpres sau altor mijloace cu care cheltuim o grămadă de bani publici sau comerciali, nu.
80% au venit din presa numită independentă. Sunt start-up-uri jurnalistice, care fac presă de interes public. Am analizat și ce consumă românii și avem niște cifre foarte îngrijorătoare.
Am monitorizat, de exemplu, majoritatea site-urilor de știri auditate de Birou Român Transmedia (BRAT) și cam ce au citit oamenii pe ele și am ajuns la concluzia, după șase luni de studiu, că sub 5% din informația care ajunge la public este informație cu valoare de socială pozitivă.
Adică știri economice, știri despre Parlament, Guvern, hotărâri de Consiliul Local și alte lucruri care chiar impactează viața. Că faptul că și-a pus silicoane soția unui cântăreț nu-ți aduce nicio plusvaloare în viață, dimpotrivă, îți pierde timpul și uneori și banii. E nevoie să vorbim despre asta. E nevoie ca mediul de business onest să se implice și să acționeze.
Asta dacă sigur ne mai dorim democrație și economie liberă. Că s-ar putea ca anumite „școli de gândire” să considere că e mai bine pentru România să fie un regim mai puțin democratic în care contractele să se aloce nu pe bază de performanță profesională, ci pe bază de „cine pe cine cunoaște”. E o țară în care eu nu-mi doresc să trăiesc și sper că nu e țara pe care o vom construi împreună mai departe.
Sunteți optimist cu privire la această viitoare colaborare între mediul de afaceri și media?
Proiectul Ethical Media Alliance împlinește 2 ani chiar acum. A fost lansat în mai 2023. Ideea a fost anunțată, lansarea efectivă a fost făcută ceva mai târziu, la începutul anului trecut și sunt semne încurajatoare, în sensul că deja rulează campanii și alte proiecte susținute de câțiva parteneri.
Dar nu e nici pe departe suficient. Principalul motiv pentru care organizăm această serie de întâlniri cu mediul de business este că vrem să ducem această discuție la un alt nivel, în care să existe o implicare sistemică a unei organizații profesionale într-o rezolvare a acestei provocări.
Dacă vom ajunge la concluzia că nu există cale de colaborare și de cooperare, va fi o concluzie foarte neplăcută pentru mine personal și pentru proiecte în general. Dar sunt semne încurajatoare.
Și simplul fapt că avem o bucată consistentă din agenda Romanian Business Leaders Summit, adică vreo 3 ore total ca să discutăm, să dezbatem, să expunem această problemă, mă face să fiu optimist că oamenii de bun simț din aceste lumi vor găsi soluții să lucreze mai bine împreună.
Ei sunt un pic separați acum din cauza faptului că fiecare a alergat după obiectivele lui, mediul de business a avut o perioadă destul de bună de creștere în care n-a fost neapărat deranjată de turbulențe sociale sau politice. Pare că această etapă nu mai e acolo și deci sunt premisele necesare pentru o restartare și deschidere a unor căi de cooperare, să zicem așa, din ciclul „tot răul spre bine”.
Pe de altă parte, aveți încredere în România, așa cum spune motto-ul RBL?
Eu am încredere în România. Încă am încredere în România. Sunt în industria media sau, colateral, media și tehnologie de aproape 30 de ani în care, dacă n-aș fi avut încredere în România, n-aș mai fi fost aici. Încrederea mea în România este zdruncinată acum în aceste zile, sper să mi-o recapăt și să rămână.
Care sunt elementele care vă dau această încredere în România?
Sunt foarte multe elemente care ar trebui să ne încurajeze. Suntem chiar și în acest moment nu neapărat grozav din punct de vedere strict economic, în cel mai bun punct al existenței României, cu toate datoriile și cu toate problemele.
Problema României nu este neapărat o problemă de natură economică. Avem o poziție geopolitică și geografică bună, o dimensiune a țării semnificativă pentru regiune, adică din punct de vedere al datelor analizate din punct de vedere macroeconomic nu avem de ce să nu avem încredere noi înșine și avem talent, avem oameni profesioniști, buni.
Singurele probleme pe care le avem nu sunt de natură factuală. Noi avem o problemă de mindset, avem o problemă de armonie socială, avem o problemă mai degrabă de tip spiritual decât de tip material.
Avem nevoie să mergem de mână cu toții la un psihoterapeut al țării care să ne readucă armonia. Pentru că e paradoxul ăsta: România nu a fost niciodată atât de bine, dar totuși să avem atât de multe tensiuni, ca și cum ar fi o familie care ar avea toate cele trebuincioase din punct de vedere material, casă frumoasă, casă de vacanță, toate conturile bancare asigurate. Dar cu toate astea ar exista tensiuni între parteneri, certuri cu copiii. Cam în situația aceasta suntem. Ca țară, nu ne mai înțelegem armonios între noi, pentru că am fost într-un fel sau altul redirectați.
O parte dintre noi au fost amețiți de dezinformările amplificate algoritmic și am ajuns să ne suspectăm de rea-credință și așa mai mai departe. Noi n-am plecat de la premise prea bune din start, pentru că România, din nefericire pentru noi ca societate, este una dintre țările care are indicele încrederii intrasociale la una dintre cele mai mici valori din lume. Adică, faptul că suntem suspicioși și neîncrezători în noi și între noi.
Din start a fost un teren foarte fertil pentru operațiunile astea de manipulare a percepției în așa fel încât să ducem România în alte direcții decât calea noastră europeană proatlantică și așa mai departe.
Credeți că evenimente precum cele organizate de Romanian Business Leaders funcționează ca astfel de „ședințe de psihoterapie”?
Organizațiile oamenilor corecți din business-ul românesc sunt esențiale pentru a ne focusa pe lucrurile care ne unesc după lucrurile care ne despart. De fapt, societatea românească în general are nevoie de asta. Focus pe lucruri care ne unesc și lăsatul deoparte a lucrurilor care ne despart.
Organizațiile de business, evenimentele de business sunt foarte bune pentru că aduc oamenii laolaltă. O altă problemă adusă de pandemie și de digitalizare este ruperea legăturilor sociale și o să acoperim inclusiv tema asta la Romanian Business Leaders.
Sunt rupturi apărute între investițiile de publicitate pe care business-urile le fac în media și ce mai înseamnă media făcută inclusiv în interesul lumii corecte de business.
Și punem problema: „Cu knowledge-ul și viziunea voastră de antreprenori, oameni de business care s-au confruntat cu diverse provocări similare în alte domenii, cum vedeți un nou model operațional sustenabil pentru această industrie?”
Pentru că de fapt, la un nivel mai mare, noile tehnologii și social media au lăsat pur și simplu acest tip de jurnalism și de media fără un model de operare. El a trecut într-o altă zonă în care s-a alimentat din granturi și din alte fonduri.
Dar nu este un model sustenabil pe termen lung - nici donațiile, nici granturile. Ele sunt doar ajutoare care te fac să treci puntea, dar nu vor exista la infinit, n-au cum să existe la infinit. Organizațiile trebuie să găsească noi modele de operare.
Înainte de era social media și internet exista acest model de ani de zile, de zeci de ani de zile, în care pe de o parte cititorii cumpărau de exemplu ziarul la tarabă sau plăteau abonamentul la un streaming și așa mai departe. Și veneau și niște bani din publicitate. Și exista această separație editorial-comercial. Acum lucrurile s-au amestecat: social media a venit și a spus „nu mai contează că e un articol sau publicitate”.
Lucrurile s-au amestecat și acum suntem în situația în care avem nevoie de noi modele de operare și de distribuție a informației de interes public, pentru că eu nu cred că o societate democratică poate să funcționeze în lipsa unui ecosistem media sănătos.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech