Amestecul social modelează și transformă „vocabularul” maimuțelor, la fel ca în cazul oamenilor, arată o nouă cercetare realizată de oameni de știință de la Universitatea din Warwick.
Într-un raport publicat de jurnalul Nature Ecology and Evolution, cercetătorii au arătat că urangutanii au un vocabular distinct, modelat în funcție de grupurile sociale în care indivizii trăiesc și comunică și nu un repertoriu fix de sunete instinctive și automate, așa cum se presupunea în mod tradițional.
Studiul, condus de Dr. Adriano R. Lameira de la Departamentul de Psihologie al universității menționate, evidențiază și mai mult legătura directă dintre noi și strămoșii noștri, relatează IFL Science.
Pentru acest studiu, oamenii de știință au trăit practic alături de comunitățile de urangutani din mlaștinile și pădurile tropicale din Borneo și Sumatra, în Asia de Sud-Est. Ei au înregistrat chemările sau adresările a aproximativ 70 de maimuțe din șase populații (cel mai mare eșantion analizat vreodată în acest tip de studiu, privind comportamentul vocal al maimuțelor).
Populațiile de urangutani observate se deosebeau în mod natural în ceea ce privește densitatea populației, de la grupuri mari, care socializau intens la cele care erau mai mici și mai dispersate. În populațiile cu densitate mare, urangutanii comunicau folosind o mare varietate de chemări originale, încercând o mulțime de variante sonore noi.
În schimb, urangutanii din populațiile mai mici și mai dispersate preferau apeluri convenționale, bine stabilite. Deși aceste grupuri mai dispersate nu au experimentat un număr atât de mare de sunete noi, atunci când introduceau o nouă variantă de chemare sau adresare, o păstrau.
Prin urmare, repertoriul celor din urmă era mai bogat decât cel al urangutanilor din populațiile cu densitate mare, care renunțau la noile variante destul de repede.
Dacă, de fapt, comunicarea urangutanilor este modelată în urma interacțiunilor sociale, atunci probabil că acesta a fost și cazul strămoșilor noștri direcți.
„Maimuțele mari, atât în sălbăticie, cât și în captivitate, ne ajută să rezolvăm una dintre cele mai vechi enigme din știință – originea și evoluția limbajului. Acum putem începe să concepem o cale graduală care a condus probabil la apariția maimuței vorbitoare și la noi”, a declarat dr. Adriano R. Lameira, autorul principal al studiului.
„Multe alte indicii ne pot fi oferite de rudele noastre vii, atât timp cât reușim să le garantăm protecția și conservarea lor în sălbăticie. Fiecare populație pe cale de dispariție va lua cu ea crâmpeie irecuperabile din istoria evolutivă a speciei noastre”, a mai spus omul de știință.