Distrugerea „substanțelor chimice permanente” este complicată și costisitoare, dar o companie elvețiană are o soluție ieftină.
Substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS), numite „substanțe chimice permanente”, sunt produse de mai multe decenii și reprezintă o amenințare pentru mediu și de sănătate. Microplasticele au fost depistate chiar și în nori, dar și în organismul uman, așa că avem nevoie de o soluție pentru a scăpa de substanțele poluante.
Până acum, distrugerea substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) a întâmpinat multe obstacole. În Marea Britanie, ar costa 21 de miliarde de lire sterline (25 de miliarde de euro) pentru a elimina toate „substanțele chimice permanente" numai din canalizări, potrivit UK Water Industry Research (UKWIR).
O mare parte din apa îmbuteliată e contaminată cu PFAS, iar distrugerea acestor substanțe este un proces costisitor.
Compania elvețiană Oxyle a descoperit, însă, o modalitate ieftină de a curăța apa contaminată cu PFAS. Tehnologia se bazează pe teza de doctorat a co-fondatoarei Oxyle, Fajer Mushtaq. Ea a dezvoltat nanoparticule ce pot oxida și distruge PFAS, relatează Euronews.
De ce nu scăpăm ușor de PFAS
PFAS sunt rezistente la căldură și la apă, prin urmare sunt atractive pentru multe produse de consum (tigăile antiaderente, hainele impermeabile și țesăturile rezistente la pete, de pildă), dar asta înseamnă, totodată, că sunt greu de distrus.
De fiecare dată când spălăm hainele ce conțin PFAS, aceste substanțe ajung în apă. PFAS sunt prezente și în unele pesticide și în spuma folosită de pompieri la stingerea incendiilor.
Efectele pe care PFAS le pot avea asupra sănătății sunt în curs de cercetare, dar studiile au identificat o legătură cu unele tipuri de cancer (inclusiv de rinichi și de prostată), cu reducerea imunității, schimbările hormonale și cu presiunea sanguină ridicată.
Durează peste 1.000 de ani pentru ca unele tipuri de PFAS să se descompună, iar aceste substanțe se acumulează în natură. „Sunt numite 'substanțe chimice permanente' dintr-un motiv anume. Nu sunt ușor biodegradabile. Nu sunt ușor de eliminat. De fapt, pentru asta sunt şi folosite", spune Karyn Georges, co-autoarea studiului care a dus la soluția descoperită de Oxyle.
Ca și cum nu era destul de greu, există mai multe tipuri de PFAS. „Sunt peste 10.000 de PFAS. Ele cuprind o gamă largă de proprietăți fizico-chimice și implicit moduri diferite pentru potențiala lor eliminare", explică Georges.
Metodele de distrugere a PFAS se împart în trei mari categorii:
- absorbire;
- separare;
- distrugere.
Absorbirea și separarea sunt eficiente în scoaterea PFAS din apele reziduale, dar niciuna nu elimină complet chimicalele. Absorbirea folosește, de regulă, carbon activ granular (GAC) pentru a extrage PFAS din apele uzate. Carbonul rămas este apoi contaminat și trebuie eliminat - dar trimiterea lui la depozitul de deșeuri riscă o poluare suplimentară, deoarece PFAS se infiltrează în sol și în apele subterane.
„Trebuie să-l distrugi, altfel doar îl muți într-un mediu diferit, fie că e vorba de nămol sau chiar de aer", spune Georges.
În 2021, UKWIR a desemnat incinerarea drept singura cale de distrugere permanentă a PFAS. Acest proces necesită o ardere la 1.000 de grade Celsius, cu un consum imens de energie. Iar unele studii pun sub semnul întrebării distrugerea completă prin ardere. În plus, această metodă poate elibera gaze cu efect de seră, precum tetrafluormetanul și hexafluoretanul.
Ce soluție mai bună există
Oxyle elimină PFAS prin ruperea legăturilor dintre molecule, desfăcând lanțurile chimice la nivel de componente care pot fi eliminate în siguranță. „La capătul tratamentului, tot ce rămâne sunt dioxid de carbon, molecule de apă, niște fluoruri, sulfați și minerale", spune Mushtaq.
Procesul chimic în sine nu este nou și e folosit de mai multe companii. Ceea ce face Oxyle diferit este modul în care produce energia pentru a obține această reacție de descompunere a PFAS.
Soluțiile folosite până acum implică inducerea energiei electrice prin electrozi sau tratarea apei uzate cu lumină UV (procese costisitoare, dar și consumatoare de energie). Oxyle utilizează, în schimb, energie mecanică, cum ar fi vibrațiile produse de bule sau de curgerea apei.
Apoi introduce în apă un material nanoporos creat de Mushtaq, creând un catalizator. "Acesta se activează și începe să separe apa, formând diferite specii chimice capabile să rupă legăturile acestor molecule PFAS", explică ea.
Utilizarea bulelor reduce consumul de energie cu cel puțin 15% - în unele cazuri chiar și 60%. „Energia este cel mai mare factor de cost pentru tehnologia de distrugere", spune Mushtaq. Soluția dezvoltată de Oxyle poate oferi, astfel, cheltuieli operaționale mai mici decât concurenții săi.
Oxyle a finalizat un proiect-pilot cu compania elvețiană de produse chimice CIMO anul trecut, când a tratat apele subterane contaminate cu PFAS. Mushtaq spune că Oxyle a îndepărtat 99% din compușii poluanți în fiecare zi, timp de șase luni.
Soluția companiei elvețiene poate fi adaptată pentru clienți mai mari, precum companiile de tratare a apei. „Tehnologia noastră este destul de modulară. Fiecare reactor poate trata aproximativ 10 metri cuburi pe oră, adică 10.000 de litri pe oră", explică ea.
Eliminarea PFAS din apele uzate rămâne, totuși, o afacere costisitoare care, potrivit lui Georges, este suportată în mare parte de facturile de apă ale oamenilor.
Din păcate, nu există o soluție instantanee pentru PFAS. „Substanțele chimice permanente" au fost interzise de Convenția de la Stockholm în 2009, dar încă apar în mediu datorită persistenței lor. UE a propus o interdicție generală pentru 10.000 de PFAS începând din 2026.
T.D.