Oamenii din Epoca Bronzului care trăiau pe teritoriul actual al Marii Britanii păstrau vie amintirea celor morți transformând părți din corpurile lor în ornamente sau instrumente muzicale, arată un nou studiu.
În morminte din acea perioadă, arheologii au descoperit și oase care nu le aparțineau celor îngropați, fiind vorba, adesea, de oameni care muriseră în urmă cu zeci de ani. Asta sugerează, spun oamenii de știință, că rămășițele celor dragi erau păstrate pentru generațiile viitoare, asemenea unor suveniruri sau ornamente, arată The Guardian.
„Acestea sunt primele dovezi care arată o tradiție bine stabilită în Epoca Bronzului. Păstrau rămășițele umane pentru perioade lungi de timp, de-a lungul mai multor generații”, a explicat Thomas Booth, de la Universitatea din Bristol, care a datat cu radiocarbon rămășițele.
„Indică o mentalitate foarte diferită față de cea din zilele noastre. Nu exista o mentalitate care dicta că rămășițele umane trebuiau îngropate și uitate. Morții erau mereu prezenți printre cei vii”, a mai adăugat Booth.
Datarea prin radiocarbon a rămășițelor a arătat că, în medie, părțile umane „îngrijite” erau îngropate la două generații după moartea individului.
Citește și Ce-au găsit oamenii de știință în stomacul unui cățel de acum 14.000 de ani
Un obiect remarcabil, găsit îngropat alături de un om în apropiere de Stonehenge, s-a dovedit a fi un fluier făcut din femur. Datarea sugerează că a aparținut cuiva care a trăit în aceeași perioadă cu individul îngropat.
La Windmill Fields, în Stockton-on-Tees, o femeie a fost îngropată cu cranii și oase de la cel puțin trei oameni care muriseră cu aproximativ 60 – 170 ani înaintea ei. În apropiere a mai fost găsită o cutie ceremonială cu oase, toate de vârstă similară cu cele îngropate cu femeia, ceea ce arată că practica era una populară.