Cueva de Ardales este o peșteră din Malaga, în sudul Spaniei, renumită pentru numeroasele sale desene rupestre. Peste 1.000 de astfel de ”lucrări” au fost catalogate, unele dintre ele avându-i drept autori pe neanderthalieni. De altfel, reprezintă dovada pură că acest om preistoric putea crea artă.
Săpăturile recente efectuate în peșteră ne oferă, însă, pentru prima oară, o privire de ansamblu asupra ”vieții” de aici, câtă vreme a fost folosită. Iar oamenii de știință au ajuns la concluzia că a fost folosită timp de 50.000 de ani!
A fost utilizată atât de către neanderthalieni, cât și de oamenii moderni, se arată într-un raport publicat de PLOS ONE și citat de ScienceAlert.
Pe parcursul a 50.000 de ani, din momentul în care neanderthalienii au început să folosească peștera, acum 65.000 de ani, Cueva de Ardales a fost un loc în care s-a creat artă și s-au îngropat morții.
Săpăturile au avut loc între 2011 și 2018, concentrându-se pe intrarea în peșteră. Este probabil porțiunea cea mai intens circulată a peșterii și conține cea mai mare concentrație de picturi abstracte, nonfigurative.
De aici, cercetătorii au săpat pentru a avea acces la diferitele straturi, îngropate de-a lungul timpului, care conțin urme ale prezenței umane.
Aceste straturi au dezvăluit istoricul de ocupare a peșterii, începând cu cel mai de jos, cel mai timpuriu strat. Acesta corespunde perioadei de acum 58.000 de ani, a arătat datarea cu radiocarbon.
Aceasta a fost perioada de ocupare a peșterii de către omul de Neanderthal, care a dispărut în urmă cu aproximativ 43.000 de ani.
Oamenii moderni par să fi ajuns în regiune în urmă cu aproximativ 35.000 de ani, ceea ce sugerează că peștera a fost nefolosită pentru o perioadă destul de lungă de timp, în jur de 7.000 de ani.
Din momentul în care au sosit oamenii moderni, peștera a fost folosită până la începutul Epocii Cuprului, spre sfârșitul Neoliticului.
Interesant este faptul că, deși au sosit mult mai târziu, oamenii moderni par să fi folosit peștera în scopuri similare cu cele ale neanderthalienilor.
Niciunul dintre artefactele recuperate din orice perioadă nu a fost legat de sarcini domestice, ceea ce sugerează că peștera nu a fost folosită ca spațiu de locuit.