Multă vreme girafele au fost date ca exemplu atunci când s-a vorbit despre evoluție și selecție naturală. S-a crezut că gâtul acestora s-a lungit, în timp, pentru ca ele să ajungă mai bine la frunzele preferate. Un studiu vine însă cu o altă teorie, greu de anticipat.
Concret, oamenii de știință au descoperit fosila unei girafe străvechi, care a trăit acum aproximativ 17 milioane de ani, pe marginea nordică a bazinului Junggar, Xinjiang, iar din analiza acesteia a reieșit că o pistă mai credibilă pentru felul cum au evoluat aceste animale stă în luptele pe care le dădeau între ele.
După ce au analizat fosilele unui strămoș al girafei, constând într-un craniu complet și patru vertebre, cercetătorii de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor (IVPP) al Academiei Chineze de Științe au concluzionat că gâtul lung era, de fapt, o veritabilă armă în luptele ce țineau de ierarhie sau de curtare a femelelor, arată IFL Science.
Și atunci, ca și acum, girafele își foloseau gâturile lungi de doi-trei metri pentru a-și arunca craniile grele către părțile slabe ale rivalilor, lovindu-le cu putere. Cu cât gâtul era mai lung, cu atât forța era mai mare și la fel erau și daunele provocate adversarului.
Iar girafele din trecut, cum e și cazul acestui exemplar de girafă timpurie, erau chiar mai bine echipate decât în prezent pentru astfel de lupte, sunt de părere oamenii de știință.