2 din 5 copii susțin că au fost jigniți sau deranjați în ultimul an, în mediul online, potrivit unui sondaj realizat de Salvați Copiii România.
Mulți nu le-au spus părinților, fie de rușine, fie de teama să nu fie certați. Din păcate, când nu spun ce-au pățit, cei mici rămân singuri în fața hărțuitorilor. Și, în timp, acumulează o mulțime de frici și de frustrări.
Pe unii dintre copii, aceste probleme îi îngenunchează. Alții reușesc să meargă mai departe, dar riscă să care cu ei în viața de adulți problemele nerezolvate din perioada școlii. Iar asta îi împiedică să se adapteze la serviciu și în viața de familie.
Învață chiar acum să fii alături de copilul tău!
Chiar dacă ți-e greu să crezi, unul dintre acești copii hărțuiți sau chiar unul dintre cei care hărțuiește poate fi al tău.
Știi cum să-i fii aproape și cum să-l ajuți? Chiar dacă te-ai pregătit deja, întotdeauna mai e ceva de învățat.
Citește episodul de astăzi al campaniei Stay Cyber Safe și află cum ne sfătuiesc să ne protejăm copiii, în mediul digital:
- Claudia Oprescu, managerul programului de siguranță online al Salvați Copiii România
- Mihaela Dinu, psiholog clinician la Salvați Copiii România
- specialiștii Inspectoratului General al Poliției Române
Bullying, agresiune și abuz
„Atitudinea agresivă se numește bullying atunci când apare, la grădiniță sau la școală, între egali. Adică între copii. Dacă un copil îl bate pe celălalt pe stradă, nu e bullying, ci se numește «agresiune». Dacă un adult hărțuiește sau lovește un copil, se numește «abuz»”, a explicat Claudia Oprescu, managerul programului de siguranță online al Salvați Copiii România.
Când gluma se transformă în hărțuire
Copii glumesc, se ceartă între ei și se împacă destul de ușor. Cum ne dăm seama noi, părinții, când unul dintre copii a depășit măsura?
„Există, bineînțeles, certuri și discuții contradictorii care se pot rezolva punctual. Dar dincolo de ele, atunci când vedem intenție și constanță din partea unuia dintre copii, e bullying.
Când un copil jignește cu intenție alt copil, în mod repetat, ca să obțină ceva - spre exemplu să-l denigreze sau să îl excludă dintr-un grup - atunci vorbim despre bullying.
Să accentuăm că încercarea copilului cu comportament agresiv de a-și exclude victima dintr-un grup este tot o formă de hărțuire.
Copilul aflat în postura de victimă este lăsat pe dinafară și suferă de ceea ce, în limba engleză, se numește «fear of missing out». Adică teama de a fi lăsat pe dinafară și a nu mai ști ce se întâmplă în grupul tău social”, a precizat Claudia Oprescu.
Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) transmite că mai există și alte elementele care ne ajută să ne dăm seama când un copil a făcut o glumă și când hărțuiește.
Spre exemplu, conținutul mesajului.
„O glumă are, de regulă, caracter general. Hărțuirea, în schimb, poate implica insulte, limbaj obscen sau difuzarea de informații personale, reale sau nu, compromițătoare, jignitoare”.
Agresori și victime
Mihaela Dinu, psiholog clinician la Salvați Copiii, a explicat că nici adulții n-ar trebui să-i eticheteze pe copii.
„Ajung în postura de victime copiii care primesc etichete. Fie sunt prea înalți sau prea slabi. Prea grași, prea, prea.. au ceva care îi diferențiază de ceilalți”. a spus Mihaela Dinu.
Dar eu evit să spun «copilul victimă» și «copilul agresor».
În schimb, despre cei care agresează spun că au comportament agresiv sau comportament cu note de agresivitate. Pentru că nu vrem să punem și noi o etichetă clară: «aceia sunt copiii răi».
Din punct de vedere emoțional, copiii cu comportamente agresive sunt extrem de dezechilibrați. Nu își pot controla furia, frica, anxietatea.
O să spuneți că un copil care are comportament agresiv e curajos. Dar nu e așa. Comportament agresiv are tocmai acel copil care nu știe să lege relații sociale. Nu știe că intre în vorbă cu cineva. Și atunci îi etichetează pe alții și se ia de ei.
Toate aceste comportamente arată cât fragil emoțional este copilul cu manifestări agresive. Și în condițiile în care e fragil, pe cine va căuta să intimideze? Pe cei pe care îi vede și mai nesiguri decât el”, a explicat Mihaela Dinu.
După o zi de bullying, vine afterparty-ul: hărțuirea în mediul digital
În forma sa fizică, bullying-ul se petrece la grădiniță sau la școală. Unul sau mai mulți copii cu atitudini agresive îi umilesc sau îi bat pe alții. Le aruncă ghiozdanele pe jos sau le iau pachetul cu mâncare pentru prânz. Dar aceste agresiuni se încheie și ele odată cu programul zilei.
Tehnologia le-a oferit, însă, copiilor cu comportament agresiv posibilitatea să își terorizeze victimele și după ore, pe internet, prin așa-numitul cyberbullying. Online, bullyies își umilesc victimele pe grupurile de WhatsApp ale clasei sau pe rețelele de socializare.
Sau - potrivit IGPR - copilul cu comportament agresiv poate să își asume online identitatea victimei. Adică să își creeze un cont care pare că el al victimei, dar este, de fapt, controlat de hărțuitor. Și astfel să distribuie - fără acordul victimei - tot felul de informații personale, adevărate sau inventate sau să recurgă la acțiuni care pun victima într-o situație stânjenitoare.
„Din focus grup-urile pe care le-am organizat reiese că, de fapt, copiii văd cyberbullyingul ca pe un «afterparty». După ce s-a întâmplat la școală, bullyul își continuă agresiunea și în mediul online”, a explicat Claudia Oprescu.
În acest fel, copilul aflat în postura de victimă riscă să nu mai aibă nicio clipă de liniște, nici la școală, nici acasă. Poate fi umilit sau exclus din grupurile sale sociale online oricând, fie zi, fie noapte.
Efectele hărțuirii
Cum se simte un copil care cade pradă cyberbullyingului puteți înțelege din clipul de mai jos, realizat de Salvați Copiii:
Iată cum explică astfel de situații psihologul clinician Mihaela Dinu:
„Lucruri astea se adună și, nerezolvate, au niște efecte.
Copiii ajung să aibă comportamente auto-vătămătoare. Ajung la tentative de suicid. Am întâlnit astfel de cazuri, aici, în centru (Centrul Salvați Copiii din București - n.red.).
Alți copii reușesc abia după ani de zile să vorbească despre problemă. Adică abia atunci când găsesc sprijinul unui adult care le validează emoțiile și le spune: „Uite, înțeleg prin ce ai trecut și că te doare. Hai să căutăm ajutor specializat!”. Dar astea sunt cazurile pe care - deși nu pare - am putea să le numim fericite.
Dar sunt și cazuri care rămân nerezolvate. Și copiii le iau cu ei, în viața de adult. Și după aceea ne întrebăm: de ce nu poate lega relații armonioase la locul de muncă? De ce nu se integrează? Păi din cauza problemelor de la școală care i-au rămas nerezolvate și pe care le duce cu el.
Cele mai grave efecte sunt, însă, tentativele de suicid ale copiilor. Și din păcate, unele nu rămân la stadiul de tentativă, ci reușesc”, a precizat psihologul clinician Mihalea Dinu.
Astfel de momente sunt cutremurătoare pentru familia copilului hărțuit, care preferă să moară decât să mai îndure umilințele.
„Vă dați seama cât a suferit copilul, înainte să decidă să încerce să se sinucidă? Se întâmplă, după o sinucidere, ca cei din jurul copilul să spună «Vai, dar nu dădea semne! Era cuminte tot timpul. Era întotdeauna vesel!».
Ba da, semne a dat copilul. Dar e nevoie ca noi, adulții, să fim atenți și să le vedem și să le înțelegem. Pentru că semnele sunt diferite. Copilul poate avea accese de veselie chiar dacă e un mare depresiv, aflat chiar sub tratament medicamentos pentru asta”, a mai spus Claudia Oprescu, managerul programului de siguranță online al Salvați Copiii România.
Semnele că avem un copil agresat în mediul online
„Bullyingul (în forma sa fizică - n.red.) se întâmplă la grădiniță și școală. Așa că primii care văd hărțuirea sunt ceilalți copii. Ei sunt martorii și primii care pot încuraja sau dimpotrivă, pot descuraja comportamentele agresive ale bullyului.
Profesorul, de asemenea, poate vedea semnele. Dacă atunci când intră la oră îl vede pe Georgică trist în bancă, atunci poate vorbi cu ceilalți profesori. Așa o fi Georgică la toate orele? Apoi poate lua legătura cu părinții: așa este copilul și acasă? Și dacă da, de ce e atât de trist, poate a pățit ceva ....
În general, copilului aflat în postura de victimă i se schimbă poziția corpului. Chiar și mimica. Dacă avem ochi și vrem să vedem că are probleme, vom vedea!”, spune Mihaela Dinu, psiholog clinician.
Când este hărțuit online - adică în postura de victimă a cyberbullingului - copilul are și anumite manifestări specifice, pe care familia le poate observa.
„Ceva în comportamentul digital al copilului se schimbă brusc.
Dintr-o dată s-ar putea să folosească în exces telefonul. Stă numai cu ochii la telefon și la fiecare notificare este în alertă.
Sau poate că, dimpotrivă, brusc nu mai vrea să folosească deloc telefonul. Din cauză că se teme să vadă ce este acolo.
Sau – când folosește telefonul – se retrage în camera lui. Și când te duci după el, ascunde telefonul. Iar dacă nu-l ascunde, se oprește, oricum, din ce făcea pe telefon și nici nu te lasă să te uiți. Chiar dacă voi căutați pe telefon împreună lucruri, acum brusc nu mai vrea să te uiți acolo.
Când vrea să își verifice telefonul închide un pic ușa camerei? Păi dacă totul este în regulă, n-ar avea de ce să facă asta!
Toate acestea sunt manifestări comportamentale care ar trebui să ne atragă atenția”, susține Claudia Oprescu.
Ce facem când copilul a fost hărțuit? Dar când el hărțuiește?
Dacă a fost lovit pe stradă, copilul a suferit o agresiune. Fapta este prevăzută în Codul Penal, așa că ar trebui să anunțăm Poliția. La fel și în cazul în care un adult i-a făcut ceva celui mic. Vorbim despre abuz care se pedepsește penal.
Pentru cazurile de bullying, procedura este alta.
„Primul lucru pe care ar trebui să îl facă părintele care află că are un copil care a fost hărțuit este să se ocupe de validarea emoțională. Să-i arate copilului că înțelege ce i s-a întâmplat și că este alături de el.
Apoi, îi poate spune copilului să îl ignore pe agresor. În același timp, părintele trebuie să ia legătura cu educatorul sau cu profesorul, care va chema și părintele copilului cu comportament agresiv. De regulă, părintele care are un copil cu comportament agresiv la școală e și ultimul care află despre această situație.
La rândul său, profesorul anunță directorul. Există o comisie, la nivelul școlii, care se ocupă de astfel de cazuri.
E nevoie de această procedură pentru că aici vorbim despre neputința copiilor de a-și rezolva aceste conflicte majore, care degenerează și riscă să ducă la abuz fizic”, a mai spus Claudia Oprescu.
Cum îi protejăm pe cei mici de cyberbullying și alte amenințări online?
Înainte de toate, copiii ar trebui să aibă încredere în părinți.
„Cei mai mulți dintre copii nu spun când ajung în postura de victime ale bullingului și cyberbullyingului. Și când spun, nu părintelui îi zic. Din mai multe motive.
Le este rușine de ce s-a întâmplat. Se tem să nu fie certați. Și le este frică să nu le taie părinții accesul la internet. Pentru că parte din viața lor este acolo. Fac inclusiv lucruri legate de școală pe internet. Așa că nu vor să fie lăsați pe afară”, a precizat Claudia Oprescu.
Managerul programului de siguranță online al Salvați Copiii România susține că - înainte de toate - părinții trebuie să știe, în permanență, ce activități online au copiii.
„Ca să îți faci cont pe Tik Tok ar trebui să ai minim 14 ani. Dar copiii sunt pe Tik Tok de la 8 ani.
La WhatsApp, vârsta minimă de înscriere este 16 ani. Și ei au conturi din clasa 0 pe WhatsApp, că a făcut doamna grup, la școală!
Și se înscriu apoi în grupuri mici, la care părintele nu se uită. Și acolo apar problemele. Pentru că pe rețelele unde are și părintele cont, copiii nu se comportă la fel ca în zonele unde părintele nu are acces.
De aceea, e bine să fim alături de copil când își face conturi pe rețele de socializare. Ca să vedem. Pe Facebook, spre exemplu: cu cine se împrietenește? Lasă pe oricine să îi scrie pe wall sau mai bine doar pe cei care îi sunt prieteni? Dacă cineva îi dă tag, mesajul apare pe wall-ul copilului? Sau mai bine selectezi, împreună cu el, va apărea pe wall doar conținut aprobat de copil pentru publicare?
Chiar spuneam recent că nu știu dacă ar trebui să le spunem copiilor «nativi digitali» sau «naivi digitali». Ne-au scris la un moment dat niște eleve de liceu care spuneau că au fost hărțuite de colegi mai mari. Și le-am întrebat «Ați salvat mesajele? Că ele sunt dovezile voastre». Și mi-au zis «Nu. Că am dat Report și Block și s-au șters». Or, mesajele trebuie salvate. Dai Arhivare, apoi Report și Block. Astea sunt lucruri pe care copiii - deși noi îi numim «nativi digitali» - nu le știu de la naștere. Noi trebuie să îi învățăm cum să procedeze”, a mai spus Claudia Oprescu.
Aceasta susține că expunerea online a copilului ar trebui să fie minimă.
„O mulțime de profesori își pun poze cu clasa, în prima zi de școală. Și astfel expun copiii online. Ca profesor, nu ai de câștigat dacă faci asta. «Iată aici, clasa a VII-a A”! Ok, cu ce îi ajută pe copii?
În schimb, când postezi, îi expui unor riscuri. Pentru că un hărțuitor despre care nu știm nimic - poate chiar un pedofil - poate vedea și poată găsi modalitatea de a intra în vorbă. Chiar anonim, îi poate scrie copilului «Te-am văzut azi. Eu sunt de la a VII-a B, vom fi colegi». De ce să expunem copiii la astfel de riscuri?
Apoi, contează și conduita părintelui. Dacă vede copilul că părintele postează poze - ba chiar pune și poze cu el, inclusiv dezbrăcat, de pe plajă - va înțelege că acel comportament este bun. Și când va avea ocazia, va posta și va trimite poze cu sine fără să își facă probleme.
Sau dacă părintele își verifică, în permanență, telefonul, la fiecare notificare, de ce ar face copilul altfel, când va avea telefon?
Nu-i poți spune copilului «Gata, dormi!», în timp ce tu stai lângă el și îți deschizi laptopul ca să te uiți la un film. Nu merge așa, trebuie să îi și arăți cum e bine să se comporte!
Și nu în ultimul rând, trebuie să știi ce face copilul tău pe internet. Haideți să ne gândim la următoarea situație: sunteți cu toții acasă. Emoțional sunteți bine. Copilul stă pe telefon. Unde este el, de fapt? Acasă cu voi sau pe internet? Răspunsul este: pe internet, pentru că acolo este atent.
Și cum în lumea reală ai grijă pe unde merge și cum traversează orașul, aceeași grijă ar trebui să o ai și cu modul în care circulă pe internet.
Pentru că pericolele se întrepătrund. Există cyberbullying, dar există și riscul de abuz, există sextortion și sunt multe, multe altele.
Spre exemplu, jignirile și amenințările vin, de multe ori, pe chat-ul jocurilor video.
De aceea eu îi încurajez pe părinți să joace jocuri video împreună cu copiii lor. Vor afla și ce jocuri le plac copiilor, dar și de ce. E un prilej să înțeleagă de ce au ales copiii anumite jocuri și cum se simt când le joacă. Poate că ceva i-a speriat acolo. În plus, părinții vor putea afla și despre eventuale probleme cu cyberbullyingul pe care copilul le are, în joc”, a mai explicat Claudia Oprescu.
Top 5 lucruri pe care le ai de făcut ca părinte
Iată, pe scurt, sinteza sfaturilor simple, de care ai nevoie:
- Ca să îți ferești copilul de cyberbullying
- Ajută-l să înțeleagă că nu are nevoie de cont pe platforme destinare copiilor mai mari decât el (dacă ai posibilitatea și nu i se cere de la școală să aibă respectivul cont)
- Ghidează-l când își face cont pe platformele la care îi permiți accesul. Dacă nu te pricepi, învață! Pe profilul copilului trebuie să apară doar conținut pe care acesta îl validează pentru publicare. În plus, ajută-l să seteze profilul astfel încât să poată fi contactat doar de persoanele cunoscute.
- Nu expune copilul excesiv pe rețelele de socializare. Nu posta compulsiv poze cu tine sau cu el și nu îl învăța să posteze sau să le trimită altora poze cu sine
- Află, în permanență, ce face copilul tău online. Fă-ți conturi pe rețelele pe care știi că este prezent
- Joacă-te online cu copilul tău, ca să înțelegi ce îi place și la ce pericole se expune.
- După ce deja au apărut problemele legate de hârțuirea online
- Validează-i copilului emoțiile. Arată-i că îi înțelegi durerea și frustrarea. Nu-l învinui pentru că a fost victimă și nu-l certa!
- Dacă simți că este nevoie, ține-l departe de internet pe termen scurt (ore sau zile). Dar doar ca să îl protejezi. Nu-i spune „Nu mai ai voie pe internet”. Dacă o faci, data viitoare va evita să fie sincer cu tine.
- Ia legătura cu educatorii sau profesorii de la școală, care vor contacta și părinții copilului agresor. Mergi la școală și urmează indicațiile cadrului didactic
- În cazul în care copilul tău este hărțuitorul, gândește-te că atitudinea lui provine dintr-o lipsă de atenție sau de ghidaj. Nu este «copil rău», ci «copil cu atitudine agresivă». E o problemă pe care trebuie să îl ajuți să și-o rezolve, cu ajutorul profesorilor și, poate, al psihologului
- Urmărește, în continuare, cum se comportă copilului tău. Dacă observi semne că problemele nu s-au rezolvat, vorbește cu el și află ce nu este în regulă. Frustrările și fricile cumulate îi pot crea celui mic probleme care pot chiar să îi pună viața în pericol.
Ca să afli mai multe, accesează oradenet.ro, un proiect al Salvați Copiii România. Cu indicațiile pe care le găsiți acolo, veți putea înțelege suficient încât să vă protejați copilul, în mediul digital.
În episodul următor al campaniei Stay Cyber Safe vom discuta despre ce înseamnă, pentru fiecare dintre noi, să ne comportăm responsabil online.