Inteligența artificială a declanșat o criză de încredere în lumea literară: scriitorii sunt acuzați că folosesc instrumente AI pentru a-și redacta operele, iar detectoarele automate sunt folosite pentru a identifica textele suspecte. Însă aceste instrumente pot da rezultate greșite, iar acuzațiile, chiar și în lipsa unor dovezi clare, pot afecta reputația autorilor.
Pe 6 octombrie, scriitorul zimbabwian Simbarashe Kundizeza a câștigat Premiul Caine pentru literatură africană, în valoare de 10.000 de lire sterline, cu povestirea „The Blue Fighter”. La scurt timp, revista The Atlantic a publicat un articol în care afirma că detectorul de AI Pangram semnalase aproape întreaga povestire ca fiind generată de inteligența artificială, scrie CNN.
Kundizeza a negat că ar fi folosit o astfel de tehnologie, susținând că întreaga operă îi aparține.
Este doar cel mai recent scandal legat de presupusa utilizare a inteligenței artificiale. În ultimele luni, mai mulți scriitori au fost acuzați că au folosit AI. Editura Hachette a anulat lansarea în SUA a romanului Miei Ballard, iar Jamir Nazir a fost suspectat că și-a scris cu AI povestirea premiată de Commonwealth Foundation. Cercetătorii au estimat că 60% din romanul „Daggermouth” ar fi fost generat astfel. În alte cazuri, suspiciunile au dus la pierderea unui contract editorial de două milioane de dolari și la eliminarea lui Thélyson Orélien de pe lista lungă a premiului Goncourt.
Pe măsură ce inteligența artificială generativă se răspândește, atât cititorilor, cât și membrilor juriilor și editorilor le este tot mai greu să stabilească dacă un text este scris de un om sau de o mașină.
Mai multe companii au dezvoltat produse care au rolul de a distinge scrisul uman de cel generat de AI, însă rezultatele lor sunt adesea contradictorii, părtinitoare sau imprevizibile. Creatorii Pangram, o platformă de detectare a textelor generate de inteligența artificială, citată drept autoritate în multe dintre controversele recente, susțin că instrumentul poate face această distincție cu o precizie aproape perfectă.
„Încercăm să reducem o parte dintre efectele negative provocate de aceste modele puternice de inteligență artificială”, a declarat Max Spero, directorul general și fondatorul Pangram.
Un ”cititor pasionat”, Spero prezintă Pangram drept un instrument care protejează revistele și publicațiile literare ce alcătuiesc ecosistemul literaturii.
„Multe dintre aceste publicații sunt inundate de manuscrise, deoarece îi plătesc pe autorii pe care îi publică și nu percep taxe pentru trimiterea textelor. Inteligența artificială creează stimulente perverse, pentru că face producerea textelor aproape gratuită. Scopul nostru este să reducem efortul necesar pentru a identifica textele suspecte și să îi ajutăm pe oameni să înțeleagă ce a fost scris cu AI și ce nu”, a explicat el.
Cum sună un robot?
Pangram a atras atenția în mai, după ce povestirea „The Serpent in the Grove”, semnată de Jamir Nazir și premiată de Commonwealth Foundation, a fost acuzată că ar fi fost scrisă cu AI. Unii cititori au considerat suspect stilul elaborat, iar alții au invocat presupuse indicii ale scrierii artificiale: folosirea excesivă a liniei de pauză, formule precum „Nu este X, ci Y”, descrieri grandilocvente sau enumerări de câte trei elemente.
Însă aceste procedee erau deja frecvente în scrisul uman, pe care au fost antrenate modelele AI. „Textele proaste generate de AI sunt aproape imposibil de deosebit de textele proaste scrise de oameni, pentru că inteligența artificială a fost antrenată pe texte proaste”, spune scriitorul Patrick Nathan. Pangram a marcat povestirea ca fiind generată integral de AI, rezultat invocat de cei care îl acuzau pe Nazir.
Cum demonstrezi că nu ești o mașină?
Totuși, exactitatea detectoarelor AI este contestată. Deși Pangram susține că greșește într-un caz din 10.000, un studiu din 2025 a identificat erori în 2% dintre documente. Alte cercetări arată că textele scrise de persoane pentru care engleza nu este limba maternă pot fi etichetate greșit drept generate de AI.
Spre deosebire de plagiat, utilizarea AI este greu de demonstrat, iar detectoarele pot acuza pe nedrept autorii, fără să ofere dovezi concludente. În lipsa unei metode infailibile de verificare, scriitorii ajung să își prezinte ciornele și istoricul manuscriselor pentru a-și dovedi autenticitatea.
Însă aceste verificări ridică întrebări despre dreptul la confidențialitate și despre ce dovezi sunt suficiente pentru a înlătura suspiciunile, care pot afecta reputația unui autor chiar și atunci când acuzațiile sunt contestate.
C.S.
