Când Inez Rastovac, care lucrează pentru municipalitatea neerlandeză din Tilburg, a întrebat, în 2021, 30 de femei provenind din familii de migranți despre decalajele în materie de tehnologii pentru utilizarea transportului local, nu se aștepta ca acestea să solicite lecții de mers cu bicicleta.
„Mai întâi, am adresat întrebări despre provocările digitale”, spune Rastovac. „Am văzut însă repede că se ajungea la o nevoie de bază: a deține o bicicletă și a ști să mergi pe bicicletă”.
Înapoi la bază
În Țările de Jos, unde există mai multe biciclete decât locuitori, solicitarea avea sens. Femeile, care trăiesc în Țările de Jos de 5 până la 15 ani, au nevoie de biciclete pentru a merge la muncă, pentru a-și duce copiii la școală și pentru a fi mai independente.
„Multe dintre aceste femei lucrează în afara orașului Tilburg, unde legăturile cu autobuzul nu sunt prea bune sau termină lucrul în afara programului normal de funcționare”, spune Rastovac. „Deplasându-se cu bicicleta, au mai multe opțiuni și o mai mare flexibilitate”.
Ca răspuns, municipalitatea a creat o rețea de instructori voluntari care să ofere lecții de mers cu bicicleta și a purtat discuții cu un magazin care vinde biciclete second-hand, să pună la dispoziția femeilor biciclete mai ieftine.
Schema face parte dintr-un proiect de cercetare care a primit finanțare din partea UE pentru a identifica deficiențele în serviciile de transport și în ce măsură acestea ar putea deveni mai incluzive. Proiectul, denumit DIGNITY, s-a derulat timp de trei ani, până la sfârșitul anului 2022.
Atunci când s-au aplecat asupra nevoii de biciclete în Tilburg, cercetătorii au descoperit că există mai multe moduri în care tehnologia poate îngreuna utilizarea transportului local.
Progresele digitale în domeniul transportului sunt binevenite pentru majoritatea oamenilor, însă unele persoane pot deveni excluse, cum ar fi cei săraci, vârstnicii, migranții, persoanele cu dizabilități sau locuitorii din mediul rural.
În Tilburg, de exemplu, programul public de bike-sharing nu este ușor accesibil femeilor provenind din familii de migranți, deoarece este nevoie de un card de credit pentru a debloca și utiliza bicicletele.
„Considerăm prea multe lucruri ca fiind de la sine înțelese – computerele, tabletele, smartphone-urile, cardurile de credit”, spune Silvia Gaggi, manager senior de proiect la Isinnova, un institut de cercetare din capitala Italiei, Roma. „Însă nu toată lumea are acces la acestea”.
Decalajele tehnologice
Gaggi a coordonat proiectul DIGNITY, la care au participat companii, autorități locale și organizații de cercetare din șase țări europene: Belgia, Germania, Italia, Regatul Unit, Spania și Țările de Jos.
Gaggi spune că proiectul a evidențiat modurile în care progresele tehnologice îi pot lăsa pe unii oameni în urmă.
„DIGNITY a sporit conștientizarea cu privire la decalajul digital în domeniul transportului și la nevoia de a atenua acest decalaj”, spune aceasta.
De exemplu, în Italia, proiectul a constatat că 89% dintre persoanele vârstnice au toate șansele să fie excluse de la accesarea unei aplicații de smartphone care necesită instalare și internet mobil.
De asemenea, în Germania, peste 50% dintre persoanele cu dizabilități au puțină încredere să își planifice călătoria folosind un smartphone, iar în orașul spaniol Barcelona, peste un sfert din persoanele cu un nivel scăzut de educație nu au utilizat niciodată Internetul pe un smartphone.
O mână de ajutor
În cadrul proiectului, s-a elaborat un „set de instrumente” pentru a ajuta administrațiile locale și regionale să facă sistemele de transport mai accesibile. Una dintre recomandări este implicarea utilizatorilor în conceperea unui produs specific – o metodă denumită „Inclusive Design Wheel’’ (IDW - roata concepției incluzive).
„Se referă la construirea unei culturi a demnității pentru toate părțile interesate dintr-un ecosistem de transport”, spune Gaggi.
DIGNITY a aplicat IDW în patru locuri – Tilburg, Barcelona, orașul italian Ancona și regiunea belgiană Flandra – lucrând cu reprezentanții grupurilor vulnerabile.
În Tilburg, un al doilea grup-țintă a fost alcătuit din persoane vârstnice.
„Principala lor cerere a fost să aibă un număr de telefon la care să poată suna, cu o persoană reală la celălalt capăt, în cazul în care întâmpină o problemă în călătoria lor”, spune Rastovac.
Municipalitatea a creat o broșură cu informații despre principalii furnizori de servicii de transport din Tilburg și numărul de contact al unui birou de asistență coordonat de o organizație de binefacere. Aceasta este acum distribuită în gări și în stațiile de autobuz, precum și în locurile vizitate de persoanele vârstnice.
Pentru Rastovac, ideea principală este că serviciile digitale de transport trebuie să includă – mai degrabă decât să înlocuiască – contactul personal pentru a deveni mai larg accesibile.
Fie că vorbim de cineva care să îi învețe pe alții să meargă cu bicicleta sau de cineva care să-i ajute într-o călătorie, elementul uman nu poate fi ocolit.
Opiniile utilizatorilor
Un alt proiect finanțat de UE – TRIPS – s-a concentrat pe îmbunătățirea accesului persoanelor cu dizabilității la serviciile de transport.
Inițiativa, care s-a derulat timp de trei ani și s-a încheiat în ianuarie 2023, le-a oferit utilizatorilor cu dizabilități un cuvânt de spus în conceperea serviciilor de transport public.
„Ne-am dorit să implicăm oamenii ca parteneri reali, nu doar ca evaluatori la încheierea procesului”, spune dr. Kristina Andersen, care a coordonat TRIPS și este profesor conferențiar de design industrial la Universitatea Tehnologică din Eindhoven, în Țările de Jos.
La proiect au participat reprezentanți din zece țări europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Germania, Irlanda, Italia, Portugalia, Suedia și Țările de Jos.
La fel cum s-a întâmplat și cu DIGNITY, cercetătorii s-au văzut nevoiți de la început să renunțe la noțiunile preconcepute, în fața realităților din teren.
„Inițial, aveam un anumit set de idei în legătură cu ce tehnologii ar putea fi utile”, spune Andersen. „Pe parcursul proiectului, ne-am dat seama că alte lucruri ar putea fi mai urgente”.
De exemplu, în Sofia, capitala Bulgariei, autobuzele publice nu erau accesibile pentru persoanele cu dizabilități.
Vehiculele trebuie să poată coborî până la nivelul solului. Orarul autobuzelor trebuie să prevadă timp pentru o astfel de manevră. Rampa nu poate fi prea abruptă.
Este îndeajuns un mic obstacol undeva, pentru ca un întreg sistem de transport să devină inaccesibil.
„Stațiile de autobuz par un loc simplu – avem un loc de oprire cu un indicator”, spune Andersen. „Însă multe lucruri pot merge prost”.
Informații precise
Echipa TRIPS a lucrat cu șase alte orașe: capitalele Belgiei, Croației, Portugaliei și Suediei, plus orașele Bologna și Cagliari din Italia.
Din nou, cercetătorii au constatat că ceva foarte fundamental – datele precise – este crucial în orice demers.
„Fiecare oraș are provocări diferite, însă a devenit foarte clar că cea mai frecventă solicitare din partea utilizatorilor este să aibă informații fiabile”, spune Andersen.
Ca răspuns, TRIPS a creat planificatoare digitale de călătorii pentru ca persoanele cu dizabilități să afle, de exemplu, care trotuar este mai accesibil, unde este situat liftul într-o stație/gară sau dacă o anumită călătorie se confruntă cu obstacole temporare.
Potrivit lui Andersen, proiectul va putea aduce beneficii nu numai celor 80 de milioane de europeni cu o dizabilitate de lungă durată, ci și altor segmente ale populației.
„Se adresează și persoanelor care se confruntă cu o dizabilitate temporară, celor care au copii, celor care cară obiecte grele, dar și nouă tuturor, deoarece cu toții îmbătrânim până la urmă”, spune aceasta.
Articol scris de Jessica Berthereau
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate de UE. Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene.
Mai multe informații
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.