Parte din generația Z, educat în sistemul britanic – mai întâi la București, apoi la Londra – Mario Ghenea și-a propus să digitalizeze afaceri românești.
La 22 de ani, a fondat, împreună cu un coleg de facultate, o companie numită Workflow Time. Vorbim despre 7 oameni care – în prima jumătate de an de activitate – au avut deja 7 clienți, cu cifre de afaceri între 3 și 20 de milioane de euro.
Am vorbit, la Digital Shift, despre cum ar trebui să fie educația care formează tineri cu gândire critică. Despre teama de automatizare, despre soluții și despre cum ni se vor schimba radical joburile, în următorii ani.
Mario Ghenea a absolvit International British School of Bucharest și apoi King’s College din Londra.
A fost, în tot acest timp, intern la mai multe companii, cum ar fi PwC și Delloite. Și a lucrat două veri consecutive la Catalyst, compania fondată de tatăl său, antreprenorul Marius Ghenea.
După facultate, a ales calea antreprenoriatului. Digitalizează procese în companii, într-o țară în care adopția tehnologiei e la cote mici, deci potențialul de creștere e foarte mare.
Întreaga conversație de podcast, mai jos:
În continuare, câteva dintre declarațiile lui Mario Ghenea, la Digital Shift și minutele la care le puteți asculta.
Sistemul de educație britanic vs sistemul românesc. Formarea gândirii critice (de la min 04:28):
„Diferența cred că se vede cel puțin în percepție. Noi am fost încurajați să spunem când credeam că un profesor a greșit. Chiar râdeau prietenii mei de mine (din sistemul public românesc de învățământ -n.red.), spunând că probabil și-o luau, dacă îi spuneau unui profesor că a greșit.
Aveam destul de multă libertate în alegerea materiilor. La Bac-ul pe sistem englez – adică la A-Levels – puteam să ne alegem 3 materii, care nu au nicio legătură una cu cealaltă. Nu exista un profil. Nu era obligatoriu să facem engleză sau română. Puteam să alegem ce materii vrem noi. Eu, de exemplu, am ales matematică, sociologie, economie și business.
Încă o chestie: poți da mai mult de 3 materii la BAC, dacă te ajută la aplicarea la facultăți. Că unele (facultăți – n.red.) consideră chestia asta ca fiind extra, ca fiind wow.
Și cel puțin chestia asta - să corectăm profesorul în momentul în care credem că a greșit - ajută destul de mult și în viața de după liceu.
Îmi place foarte mult să ascult. Sunt oameni care știu mult mai multe ca mine. Dar nu iau nimic de bun. Îmi place să trec totul prin filtrul meu care, la fel, a fost antrenat de-a lungul timpului”
De ce București și nu Londra (de la min 09:35):
Tot ce pot să spun este că noi, ca turiști, vedem multe locuri frumoase când plecăm din România. Realitatea stă de multe ori diferit. Cu atât locuiești mai mult acolo, începi să observi și minusurile.
În primul rând, e destul de greu cu integrarea.
Este o comunitate mare de români acolo. Singura problemă este că practic doar în comunitatea aia puteai să stai. Se făceau foarte, foarte multe bisericuțe. În fiecare grup de culturi, să zic așa, se adunau. În cazul nostru, se aduna grupul est-europenilor.
Dar în momentul în care încercai să ieși de acolo și să te integrezi cu alte grupe ... în primul an de facultate puteai. Dar din al doilea deja se sedimenta. E un pic mai complicat.
Și, pe lângă asta, a fost o problemă foarte mare și cu internship-urile în perioada aia. După Covid, când și-au revenit, au început să taie mult din joburile de interni juniori.
La Goldman Sachs, un an când am aplicat eu la ei, au fost 100.000 de aplicanți pe 50 de locuri sau chestii de genul acesta. Poți să fii tu cel mai potrivit – e legea numerelor mari – nu treci prin atâtea filtre încât să ai o șansă.
Cât de pregătite sunt firmele românești pentru noile tehnologii (de la min 12:02):
„Până acum - din clienții pe care i-am avut - am văzut oameni extrem de pregătiți, care deja de un an sau doi se gândeau «Cum aș putea să implementez eu chestia asta la mine în firmă».
Și, pe de altă parte, am avut antreprenori care au venit și au zis că vor AI, deși nici măcar nu erau digitalizați. Nu aveau în format electronic documentele, le țineau pe foaie.
Ne ajută că majoritatea clienților vin spre noi. Am făcut out reach extern, să zic așa, la început. Și după asta, ușor - ușor, au început să vină către noi. Este un pic mai simplu pentru noi, pentru că practic se triază singuri.
(...) A fost făcut acum un studiu, ceva legat de Banca Europeană, pe AI, în Europa. Și gradul de adopție la noi era de 3%. Eram la coadă, în acel clasament”.
Cine cere digitalizare, în mediul de business, în România? Știe clientul ce vrea? (de la min 17:35):
„Clientul nu prea știe ce vrea. Eu o să zic aici că există două aspecte. Ori clientul nu știe ce vrea, dar nici nu vrea să îi se spună ce vrea.
Ori clientul nu știe ce vrea, dar ascultă despre ce poți tu – ca persoană care implementează automatizările - să faci pentru el.
Sigur, poți fi și consultant, să-l ajuți să vedem cum putem să modificăm anumite proceduri interne ca să putem să le standardizăm. Dacă nu ai proceduri standard, e foarte greu să automatizezi. Cu cât ai mai multă variabilitate, cu atât e mai greu să poți să automatizezi un proces”
Cum se automatizează procese, propriu-zis? (de la min 19:24):
„Începem, de regulă, cu un departament. Antreprenorul nu se gândește să-l elimine, dar e – de regulă – departamentul care-i consumă cele mai multe resurse sau îl enervează cel mai rău.
Contabilitatea internă, de exemplu. Acolo îți pot automatiza o grămadă de procese. Avem acum și toate programele acestea care țin gestiunea, de când s-a băgat e-factura. Și putem să le punem împreună și putem să începem să vedem niște pattern-uri foarte interesante.
De exemplu, cineva mi-a cerut un chatbot, de la care voia să primească niște rapoarte automatizate. Dar pe care să-l poată întreba și „Auzi, tu ce client crezi că n-o să-mi plătească, luna asta?” Și, în momentul ăla, având date în spate, el poate să se ducă să găsească pattern-uri ...
La HR, la fel, tot ce înseamnă concedii la angajați, tot ce înseamnă pontaje, chestii de genul acesta, se poate automatiza. Tot ce înseamnă partea de operațional (activitatea propriu-zisă a firmei – n.red.) se poate automatiza, pentru că acolo sunt o mulțime de hârtii, de documentație, de probleme...”
Cum a mers până cum Workflow Time (de la min 55:07):
(...) „Noi am deschis în octombrie anul trecut. Deci am împlinit un an. În realitate, activitatea de pe urma căreia să și încasăm - că e o diferență foarte mare - a început în mai, anul ăsta. Deci, din acest punct de vedere, avem puțin mai mult de 5 luni.
E o perioadă în care am avut 7-8 clienți. Cel mai mic client a fost un start-up care avea cifră de afaceri de vreo 3 milioane de lei. Cel mai mare client avea cifră de afaceri de 20 de milioane de lei”.
De ce refuză unii antreprenori să utilizeze AI? Dar angajații? (de la min 26:36):
„Exemplul unei firme mai mici care a stagnat.
Aveau un om care aplica la achiziții publice. Când am mers să automatizăm – cu intenția de a-i crește productivitatea – am înțeles atitudinea omului. Puțin ciudată, dar am înțeles-o.
Dacă noi am fi implementat acolo și un chatbot, atunci șefa lui ar fi putut folosi chatbot-ul ca să aplice la achiziții publice direct. Și-atunci, angajatului i-a fost greu să înțeleagă că unealta nu e menită să îl înlocuiască, ci să-l ajute.
(...) la antreprenori, am văzut reticență. Inclusiv la cei de vârsta mea. Dar pentru simplul fapt că modelul de business, în sine, restrânge utilizarea AI-ului din cauza clienților. Te enervează când îți răspunde un roboțel, care mai nou are un AI în spate? Mai ales când nu-ți dă răspunsul pe care-l vrei. Și când îi spui «Vreau să mă transferi la un om». Și nu te transferă. Există reticență, pe zona asta de Customer Support. Și se va rezolva abia când companiile mari vor spune «Asta e! Trebuie așa procedat, nu ne interesează!»!.
Ce se va schimba radical - pe fondul utilizării tehnologiei - în următorii 10-15 ani (de la min 01:01:16):
„Din păcate, ce vedem noi în tehnologie - această creștere exponențială - nu se traduce și în infrastructură. Adică în străzi. În România – din păcate – cred că tot gropile astea o să le văd și în 2030.
Radical diferit o să fie ce înseamnă un job. Cum interacționăm cu tehnologia în respectivul job.
Cred că, în următorii 10 ani, o să fie un efort foarte mare în a învăța forța de muncă să folosească corect tehnologia. Pentru că altfel n-o să ajungi la standardul ăla de productivitate, care o să existe peste 10-15 ani.
Ce o să înțelegem noi prin job o să se schimbe radical. Cum ar fi administrația într-o firmă ...
La contabilitate, e încă sub semnul întrebării. Depinde când o să renunțăm la ștampila aia. O să scadă numărul de contabili, sigur. Dar trebuie să și rămână cineva, ca să pună ștampila. El va fi responsabil cu ștampila și trimisul la ANAF.
La fel, la arhitecți. N-o să dispară jobul. O să existe modele de AI care să stea, să facă construcții ca lumea, calcule... tot trebuie să fie un om responsabil în spate. Iar în UE, cel puțin, se vor ține de partea asta cu monitorizarea umană.
Ce mă aștept să se schimbe drastic, mă aștept să se introducă un UBA (universal basic income - venit universal de bază). Ceea ce e rău, pentru că le dai oportunitatea oamenilor să devină extrem de neproductivi.
Știți starea aia, când suntem obosiți, când nu vrem să ieșim din casă ... După o săptămână de stat în casă, parcă nu ne mai vine nici a doua săptămână să ieșim din casă. Ăsta e riscul mare. Că anumiți oameni vor refuza să mai facă ceva.
Și apoi e ... reținerea de la business. S-au făcut teste. Doar că prin Norvegia și - de regulă - ce merge acolo nu funcționează și în restul Europei.
Taxele vor trebui plătite de cineva. Și cine să le plătească? Cei care produc și folosesc AI-ul! Cu cât folosești mai mult, plătești mai mult. Va fi în spate un calcul mai complex, firește. Dar asta cred că va fi ideea. Plătești ca să avem ce redistribui. Dar tot nu mi se pare direcția bună.
O să ne ajute (AI-ul). După ce vor trece ... hai să zic 60 de ani, nu doar 15. După ce va trece perioada în care n-or să fie joburi, unde or să fie supărări, unde o să dureze până când companiile încep să achite venitul universal de bază...
Dar după ce toate se vor așeza, cred că productivitatea va fi, per total, mult mai mare. Și că toate ne vor fi mult mai accesibile, de la cercetările în chimie și biologie, până la spațiu, având acest ajutor lângă noi (AI-ul)”.