Conducerile universităților de Medicină susțin, în principiu, ideea avansată de premierul Ilie Bolojan privind obligativitatea ca absolvenții formați la buget și medicii care au făcut rezidențiat plătit de stat să lucreze o perioadă în România. Rectorii avertizează însă că o astfel de măsură trebuie construită pe baze juridice solide, cu mecanisme flexibile și cu respectarea drepturilor fundamentale.
Tema a fost relansată de șeful Guvernului în contextul discuțiilor despre criza de personal din sistemul sanitar și despre investiția publică în formarea medicilor.
„Un mecanism de reciprocitate”, nu o restrângere a drepturilor
Rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, a declarat pentru Edupedu.ro că discuția trebuie purtată în logica unei reciprocități între stat și absolvenți, în condițiile în care formarea medicală este finanțată din bani publici.
„Trebuie să discutăm despre un mecanism de reciprocitate, atunci când formarea medicală este finanțată din bani publici”, a spus acesta. În opinia sa, problema nu ține doar de numărul de absolvenți, ci mai ales de distribuția lor în teritoriu și de atractivitatea sistemului pentru tinerii medici.
Dezechilibre majore în sistem: urban vs. rural
România formează anual un număr mare de absolvenți de Medicină, însă o parte importantă sunt studenți internaționali care nu rămân în țară. În același timp, există dezechilibre majore: medicina de familie reprezintă aproximativ o cincime din totalul medicilor, iar peste 90% dintre aceștia activează în mediul urban.
„Avem o discrepanță majoră care necesită o soluție pe termen lung, care este în primul rând politică și abia după aceea administrativă”, a explicat rectorul din Târgu Mureș, subliniind că problema reală este distribuția inegală a resursei umane.
Contract la intrarea în rezidențiat și opțiune de răscumpărare
Azamfirei consideră că propunerea lui Ilie Bolojan poate fi interpretată ca o formă de recuperare a investiției statului și ca o soluție pentru acoperirea deficitului din anumite zone sau specialități. Totuși, măsura ar trebui configurată sub forma unui angajament de serviciu, nu ca o restrângere a mobilității profesionale.
„Propunerea poate fi discutată ca un soi de mecanism de recuperare a investiției publice și de corecție a unui deficit teritorial, dacă îl putem proiecta ca un angajament de serviciu și nu ca o restrângere arbitrară a mobilității”, a precizat rectorul.
O variantă mai realistă ar fi, în opinia sa, un contract semnat la intrarea în rezidențiat, „foarte puternic juridic”, care să prevadă alocarea prioritară către zonele și specialitățile deficitare și să includă o opțiune de răscumpărare proporțională.
Riscuri de constituționalitate
Rectorul avertizează că o obligație strictă, fără alternative reale, ar putea ridica probleme de constituționalitate.
„O obligație imperativă de a lucra în țară, fără o alternativă reală, e vulnerabilă, pentru că atinge libera alegere a locului de muncă și dreptul de liberă circulație. Ar trebui analizată foarte clar din perspectiva necesității și proporționalității”, a subliniat acesta.
În viziunea sa, modelul ar trebui să fie unul contractual, aplicat nediscriminatoriu, eventual dublat de stimulente și de excepții clar definite.
Obligația trebuie dublată de sprijin concret
Pentru ca o astfel de politică să funcționeze, este esențial un pachet real de sprijin pentru tinerii medici: posturi efective, infrastructură adecvată, locuire, transport, mentorat și un traseu clar de carieră.
„Trebuie să existe un pachet de sprijin obligatoriu, cu posturi reale, cu o infrastructură rezonabilă, cu locuire, transport, mentorat, traseu de carieră, ca această obligație să nu devină contraproductivă”, a avertizat rectorul.
Sprijin pentru idee și din partea Clujului
O poziție similară a exprimat și rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, Anca Buzoianu, care a declarat că ideea premierului este legitimă și merită discutată serios, cu reguli clare și aplicabile.
„Nu vorbim doar despre bugete, ci și despre accesul real al pacienților la servicii medicale, mai ales în zonele unde deficitul este deja critic. De aceea, o perioadă minimă de practică în România, după un parcurs educațional finanțat de stat, poate fi o soluție corectă, cu condiția să fie însoțită de măsuri care fac această obligație realistă și echitabilă”, a spus aceasta.
Colegiul Medicilor: obligația poate exista doar unde există post
Președintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Cătălina Poiană, a explicat pentru News.ro că situațiile trebuie nuanțate și că există deja cazuri în care un medic ar putea avea o obligație morală și profesională de a rămâne în sistem.
Aceasta face referire la rezidenții care au obținut la concurs un post într-un spital, post care este blocat pe durata celor cinci ani de rezidențiat.
După finalizarea pregătirii, „poate că ar trebui ca medicul respectiv să lucreze o vreme în acel spital care a ținut postul pentru el în acest interval de timp”, consideră președintele CMR.
În ceea ce privește distribuirea medicilor în zonele rurale sau în orașele mici, Cătălina Poiană subliniază că problema nu poate fi rezolvată prin obligativitate, ci prin condiții reale de muncă: infrastructură adecvată, echipe multidisciplinare și plata corespunzătoare a gărzilor.
Replica din diaspora: „De ce doar medicii?”
Premierul Ilie Bolojan a reluat recent ideea ca medicii formați din bani publici să lucreze „cel puțin câțiva ani” în România, argumentând că statul trebuie să își recupereze investiția și că este nevoie de personal în spitalele din țară.
Propunerea a fost însă criticată de medici din diaspora. „Dacă absolvenţii de medicină de stat, la buget, ce devin specialişti, ar trebui să fie 'obligaţi' să lucreze pentru stat, atunci statul ar trebui să oblige şi alte profesii pentru care studiile sunt plătite de stat să facă acelaşi lucru”, a declarat dr. Alma Stancu, oncolog medical la Institut du Cancer Sainte-Catherine Avignon, Provence.
Argumentul său mută discuția într-o zonă de principiu: dacă investiția publică justifică o obligație profesională, atunci regula ar trebui aplicată uniform tuturor domeniilor finanțate din bani publici.
Medicul anestezist Iuliu Torje, care profesează în Germania, a afirmat la rândul său că ideea obligativității este „simptomul unui stat care nu mai știe să convingă și încearcă să constrângă”. El a sintetizat poziția sa astfel: „Statul oferă → profesionistul rămâne. Statul eșuează → profesionistul pleacă.”