În ultima zi a stării de urgență, 14 mai 2020, IGPR încheia două acorduri-cadru mamut pentru pistoale și muniție, cu sume dincolo de orice alte înzestrări de până acum, în valoare totala de 41,5 milioane de lei fară TVA, destinate acțiunilor în stare de urgență.
Acordurile-cadru la aceste sume, încheiate prin negociere fară publicare prealabilă, sunt pentru furnizarea cantității maxime de 25.000 de pistoale calibru 9×19 mm și a cantității maxime de 1.000.000 de cartușe calibru 9×19 mm, la prețul de 1.630 de lei/pistol și 0,75 bani/ cartuș, potrivit unui răspuns oficial al IGPR la solicitarea pe care am făcut-o în baza Legii 544.
Cantitatea maximă din acordurile-cadru urmează să fie atinsă prin contracte subsecvente care pot fi semnate în termen de 3 luni de la încheierea acordurilor-cadru.
De ce avea nevoie IGPR de această investiție, care poate ajunge la 10 milioane de euro, în pistoale și muniție, exact într-un moment de maximă sarcină bugetară provocată de criza Covid? Pe scurt, ca să tragă cu ele după Covid, potrivit IGPR:
”În conformitate cu prevederile art. 8 din Anexa nr. 1 la Decretul Președintelui nr. 240 din 14.04.2020, instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională au fost abilitate să poată organiza și derula, pe durata stării de urgență, proceduri de atribuire, în vederea încheierii de acorduri-cadru, pentru acoperirea necesarului de mijloace specifice de protecție și intervenție”.
Doar că, întâmplându-se în stare de urgență, sumele acestea colosale au fost puse la bătaie, cum spuneam, “prin procedură de negociere fără publicare prealabilă, conform prevederilor art. 68, art. 69 și art. 104 din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare”.
Ce a însemnat, în fapt, această procedură este explicat în Contestația depusă la Consiliul Concurentei de ofertantul perdant (despre care vom face precizări mai târziu):
”La data de 08.05.2020, orele 20.36, IGPR ne transmite invitația de participare la NFPAP, având dată de depunere a ofertelor 11.05.2020, orele 15.00.
Deci procedura a avut termen de pregătire a ofertelor 2 zile nelucrătoare, respectiv zilele de sâmbătă și duminică, iar în ziua de luni nu se mai putea pregăti oferta în mod serios fiind necesară obținerea certificatelor fiscale, a cazierelor judiciare etc. Precizăm că ziua de luni 11.05.2020 era o zi cu circulație restricționată a persoanelor, aflată sub imperiul stării de urgență”.
Ca să se acopere legal, Ministerul de Interne a obținut în CSAT Hotărârea nr. 62/ 6.05.2020 prin care s-a aprobat Raportul privind necesitatea achiziționării de mijloace specifice de protecție și intervenție pentru dotarea structurilor MAI (pe care îl puteți citi aici), prevăzut în anexa hotărârii. Adică pistoale, pulverizatoare de mână cu substanță ÎL, căști de protecție cu vizor, dispozitive cu electroșocuri și complete de blocare trecere auto.
Sunt pistoalele și muniția ”mijloace specifice de protecție și intervenție” în criza Covid astfel încât să intre sub umbrela prevederilor speciale ale stării de urgență? Va decide probabil Consiliul Concurenței și, eventual, instanța de judecată.
Am întrebat IGPR: De câte ori a fost necesară folosirea armamentului din dotarea polițiștilor în perioada stării de urgență, pentru situații legate de carantinare, izolare și controlul circulației?
Răspuns: ”Prioritatea Poliției Române este siguranța comunității, valoarea cea mai apărată este viața, prin urmare, intervenția polițiștilor se realizează prin respectarea principiilor gradualității și proporționalității folosirii forței, resursa letală fiind utilizată numai atunci când nu mai există o altă cale.
În ceea ce privește utilizarea armamentului de către polițiști în perioada stării de urgență defalcat pentru situații legate de carantinare, izolare și controlul circulației, vă informăm că în evidența statistică a unității noastre nu se regăsește un astfel de indicator”.
Presa a relatat câteva incidente izolate în cartierele bucureștene Rahova și Pajura, la Codlea, în Țăndărei, la Hunedoara, dar nu au rezultat probleme de dotare cu armament a Poliției.
Totodată, IGPR nu a reușit să dea răspunsuri concrete la întrebările: “Pe ce criterii a fost calculat și de către cine necesarul de pistoale și muniție contractate?”
Vezi aici răspunsul integral al IGPR
Starea de urgență a fost declarată pe 16 martie 2020, a expirat după 30 de zile și a fost prelungită cu încă o lună, până pe 14 mai.
Hotărârea CSAT privind achițiziiile IGPR pentru starea de urgență a fost emisă abia în doua parte a stării de urgență, pe 6 mai. După două zile, IGPR a declanșat procedura simplificată, 8 mai, și a încheiat acordurile cadru pentru achiziții legate de starea de urgență după expirarea stării de urgență.
Dacă se va ajunge la contractele subsecvente, livrarea produselor se poate face în trei luni, adică s-ar putea ieși până și din starea de alertă. Asta în condițiile în care art. 104 alin. (4) din legea 98/2016 privind achizițiile publice prevede că "în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) (existența unei situații de urgență – n.red.), autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară pentru a face față situației de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare”.
La negocierea pe repede înainte cu 10 milioane de euro pe masă a participat cine a avut “noroc” să afle, pentru că procedura de achiziție nu a presupus publicarea unui anunț de participare.
Câștigătoare pe partea de pistoale a fost declarată firma Romarm, din portofoliul Ministerului Economiei, dar nu cu produsul propriu, pistolul Parabellum, de același calibru, ci cu pistoale subcontractate Berretta, respectiv S.C. Transcarpat Sportours Internațional S.R.L. cu muniție Sellier&Bellot.
Care a fost criteriul de selecție? “Cel mai bun raport calitate-preț”, răspunde laconic IGPR.
Cantitatea de pistoale din acordul cadru este foarte mare și nu poate fi ușor onorata rapid dacă nu există un stoc, spun cei cu expertiză în domeniu.
Și, totuși, potrivit Strategiei de contractare (citește aici documentul), se adaugă un bonus de 10% pentru un termen redus de livrare. Cine îl putea primi fără a avea un stoc? Deci ar putea exista o suspiciune că a existat un stoc, în condiții economice de pandemie, procesat prin Romarm, firmă a Ministerului Economiei.
Controfertantul pentru pistoale a fost firma S.C. Transcarpat Sportours Internațional S.R.L. , deținută de Dinu Solojan, un personaj cu imagine controversata în presă și, la rândul sau, de-a lungul vremii adesea câștigător al licitațiilor pentru armament organizate de instituțiile de forță din România.
S.C. Transcarpat Sportours Internațional S.R.L. acuză mai multe motive pentru care alegerea ofertei Romarm nu a fost corectă, inclusiv faptul că ea nu s-ar baza pe niciun fel de expertize care să certifice încadrarea în condițiile tehnice de participare la selecție.
Dinu Solojan a trimis un memoriu miniștrilor de Interne și al Economiei (pe care îl puteți citi aici) și a sesizat Consiliul Concurenței (sesizare pe care o puteți citi aici).
Așadar, IGPR a încheiat acorduri-cadru pentru achiziții uriașe de armament, în valoare totală de 10 milioane de euro, pentru intervenții în starea de urgență și în baza unei proceduri simplificate din starea de urgență, însă a încheiat acordul în ultima zi a stării de urgență, iar livrarea ar putea ieși până și din starea de alertă.
Există o suspiciune rezonabilă că starea de urgență a fost pretextul perfect pentru a eluda procedurile legale de achiziții publice pentru un tun de 10 milioane de euro?
Interesant este că Raportul de necesitate precizează în argumentație că pistoalele din România nu sunt standard NATO, deci pot exista probleme de interoperabilitate. Ceea ce desigur trebuia corectat, dar nu prin procedura simplificată de stare de urgență.
În plus, IGPR nu a putut justifica numărul foarte mare de pistoale din acordul-cadru. Dacă raportăm la numărul polițiștilor operativi din România, ar rezulta că mai toți ar trebui să primească pistoale noi, deși unele dintre cele pe care le au acum sunt foarte performante, de exemplu, Glock-urile, spun polițiști cu care am discutat.
Ceea ce lipsește, spun ei, sunt antrenamentele. De maximum două ori pe an fac antrenamente de tragere la țintă fixă. Cele mai utile ar fi însă cele cu țintă mobilă. De asemenea antrenamente beneficiază însă doar trupele SAS și SIAS. Deci, cu Beretta sau cu Carpați, polițiștii romani vor rămâne cu pregătire precară.
Ce putea face IGPR cu 10 milioane de euro? De exemplu, să termine renovarea istorică a sediului Poliției Capitalei din strada Eforie, putea să pună cât de cât la punct posturile de poliție din mediul rural.
Poliția Româna are o mare problemă cu mașinile, nu doar numeric, ci și din punctul de vedere al uzurii. De exemplu, doar în Capitală, din cele 1.500 de mașini 60% au peste 10 ani.
Calculatoarele sunt în majoritate foarte vechi, nu exista câte unul pentru fiecare ofițer de poliție judiciară, nu există un sistem integrat pentru folosirea înregistrărilor camerelor stradale.
Dar IGPR a preferat să pună la bătaie 43 de milioane de lei pe armament destinat stării de urgență pe care îl va primi după starea de alertă.