China obligă tot mai mulţi tibetani să plece din zonele rurale, pentru a participa la diverse programe de tip militar, create recent cu scopul de a-i forma pentru munca în fabrică, dezvăluie Reuters.
Această politică este similară programului implementat în Xinjiang, asimilat de organizaţii de apărarea drepturilor omului muncii forţate.
Reuters scrie că a examinat peste 100 de articole publicate de presa de stat, documente oficiale emise de către autorităţile regionale din Tibet şi comenzi publice date din 2016 până în 2020, care arată că Beijingul a stabilit cote de transferare în masă a muncitorilor rurali în interiorul regiunii din Himalaya sau către alte regiuni din China.
Peste o jumătate de milion de persoane au fost astfel formate în cadrul acestui proiect în primele şapte luni ale lui 2020 - reprezentând aproape 15% din populaţia regiunii, potrivit unei note publicate luna trecută pe site-ul Guvernului regional tibetan.
Din acest total, aproape 50.000 de muncitori au fost transferaţi înăuntrul Tibetului, iar alte câţiva mii au fost trimişi în alte regiuni. Mulţi dintre ei au locuri de muncă plătite sub nivelul pieţei - mai ales în sectoarele textil, construcţiilor şi agricol.
”Corectarea modului de gândire”
Reuters scrie că documentele pe care le-a examinat pun puternic accentul asupra educaţiei ideologice în vederea corectării ”conceptelor gândirii” muncitorilor.
”În ele se arată că minorităţile sunt puţin disciplinate, că trebuie să li se schimbe starea de spirit, că trebuie să fie convinşi să participe”, declară un cercetător independent cu privire la Tibet şi Xinjiang, Adrian Zenz, care a compilat principalele concluzii ale programului.
Aceste concluzii sunt prezentate într-un raport publicat săptămâna aceasta de Fundaţia Jamestown, un institut cu sediul la Washington, specializat în probleme politice de importanţă strategică pentru Statele Unite.
”Este vorba despre o schimbare coercitivă a modului de viaţă, despre trecerea de la normandism şi agricultură la munca salariată”.
Adrian Zenz
”Din punctul meu de vedere, acesta este atacul cel mai puternic, cel mai clar şi cel mai ţintit împotriva mijloacelor tradiţionale de subzistenţă ale tibetanilor pe care l-am văzut de la Revoluţia culturală” din 1966-1976, estimează Adrian Zenz.
Muncitorii rurali transferaţi în aceste centre de formare profesională primesc o educaţie ideologică - ceea ce China numeşte o formare ”în stil militar” - care are la bază o disciplină strictă, prin exerciţii fizice şi purtarea uniformei militare.
Ei dobândesc competenţe profesionale în domeniul textil, construcţiilor, agriculturii şi artizanatului etnic.
Unul dintre centre menţionează între învăţături ”mandarina, formarea juridică şi educaţia politică”.
În alt document administrativ regional se precizează că obiectivul este ”realizarea în mod treptat a tranziţiei de la trebuie să muncesc la vreau să muncesc”.
Aproximativ 70% din populaia Tibetului trăieşte în zone rurale, potrivit unor date din 2018 de la Biroul Naţional de Statistică al Chinei, iar ţara s-a angajat să eradicheze sărăcia rurală până la sfârşitul lui 2020.
Ministerul chinez de Externe neagă ferm, într-o declaraţie pentru Reuters, folosirea muncii forţate, dă asigurări că China este un stat de drept şi că muncitorii sunt voluntari şi remuneraţi în mod corect.
”Ceea ce aceste persoane cu motivaţii ascunse numesc «muncă forţată» pur şi simplu nu există. Noi sperăm ca membrii comunităţii internaţionale să distingă binele de rău, că vor respecta faptele şi că nu se vor lăsa abătuiţi de minciuni”, insistă Beijingul.
”Menținerea stabilității”
Xinjiangul şi Tibetul au fost în ultimii ani ţinta unor politici restrictive, în cadrul a ceea ce autorităţile chineze numesc ”menţinerea stabilităţii”.
Aceste politici vizează să reprime disidenţa, tulburările sau separatismul, să restrângă deplasările locuitorilor din aceste regiuni către alte părţi ale Chinei sau în străinătate şi să consolideze controlul activităţilor religioase.
Preşedintele chinez Xi Jinping anunţa în august că China îşi va intensifica din nou eforturile împotriva separatismului în Tibet - unde tibetanii reprezintă aproximativ 90% din populaţie, potrivit recensământului.
Acest program se dezvoltă în timp ce presiunile internaţionale cresc împotriva unor proiecte similare în Xinjiang, unde unele prevăd centre de detenţie în masă.
ONU estimează într-un raport că aproximativ un milion de persoane din Xinjiang, în principal uiguri, sunt încarceraţi în tabere şi sunt supuşi unei educaţii ideologice.
China a negat, mai întâi, existenţa acestor tabere, însă ulterior a anunţat că este vorba despre centre de formare profesională şi de educare şi că toate persoanele de acolo ”au obţinut o diplomă”.
Reuters scrie că nu a fost în măsură să verifice condiţiile de viaţă ale muncitorilor tibetani transferaţi, în contextul în care jurnaliştilor străini nu li se permite să intre în regiune.
Citește și:
