Teoriile despre războiul modern care anticipau confruntări în cyberspațiu sau pe plan economic s-au dovedit greșite. Conflictul din Ucraina a readus pe continent bătăliile cu artilerie și tancuri din ultimul război mondial.
„Conceptele vechi ale marilor lupte cu tancurile pe teritoriul european s-au terminat”, proclama, în noiembrie 2021, fostul premier britanic Boris Johnson. După numai patru luni, invazia Rusiei în Ucraina readucea în Europa scene de luptă care par desprinse din cele două războaie mondiale. Astăzi zeci de epave ale tancurilor rusești zac în regiunea estică Donbas, mărturii ale unei doctrine militare considerate desuete, dar care a revenit brutal.
Deși amenințarea reprezentantă de Rusia era cunoscută, cercurile militare europene aveau convingerea că obiectivul regimurilor autoritare era să se mențină la putere evitând războiul, așa cum a spus-o generalul britanic Nick Carter în septembrie 2020.
Experții se așteptau ca în viitor conflictele să se desfășoare pe plan economic, în spațiul cibernetic sau cel mult printr-un război mixt, așa cum a operat Moscova la primele incursiuni în Ucraina, în 2014. Războiul, spuneau ei, va fi mai puțin sângeros și mult mai ieftin. Ceea ce a urmat a fost un război terestru violent, costisitor, chiar în Europa, notează The Guardian.
Când a fost întrebat care sunt lecțiile fundamentale pe care le-a oferit până acum războiul din Ucraina, generalul american Ben Hodges, fostul comandant al forțelor armate americane din Europa, a răspuns simplu: "depozite de muniție".
Cine poate să tragă mai mult câștigă
Rezistența neașteptată a Ucrainei, care a reușit să-și apere capitala în februarie anul trecut, a iscat o dilemă. Apărătorii și-au dat seama repede că rămâneau fără muniția standard de artilerie de tip sovietic 152 mm.
În vară, rușii aveau capacitatea de a trage chiar de zece ori mai mult pe zi, forțându-i pe ucraineni să le ceară ajutor britanicilor, în martie, și apoi americanilor, pentru a primi obuziere M777 la standarde NATO, cu calibrul de 155 mm, și muniția aferentă.
Artileria clasică s-a dovedit cea mai prevalentă și necesară armă pe câmpul de luptă. Incapabili să utilizeze alte mijloace de a cuceri teren, rușii au folosit-o din plin ca strategie pentru a rade de pe suprafața pământului orașe precum Mariupol, Sievierodonețk și acum Bahmut.
Însă pentru a susține Ucraina, Occidentul trebuie să-i livreze la timp arsenal, iar cererea e uriașă. Până acum, ajutorul militar internațional acordat Kievului a ajuns la 157 de miliarde de euro, potrivit Institutului Kiel.
În decembrie, generalul Valeri Zalujnîi, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, a declarat că i-a spus omologului său britanic Adm Tony Radakin, cerându-i muniție, că armata britanică a tras un milion de obuze în Primul Război Mondial (în realitate cifra este mult mai mare, precizează ziarul britanic). Radakin i-a replicat: "Vom pierde Europa. Nu vom mai avea din ce trăi dacă trageți așa de multe."
Estimările recente sugerează că Ucraina trage în jur de 5.000 de lovituri pe zi, ceea ce înseamnă în jur de 1,8 milioane într-un an, potrivit CNN. Rusia trage între 5.000 și 20.000 pe zi, dar estimarea a luat în calcul nivelul de vârf de 60.000 de trageri din vară, când trupele Moscovei erau mai bine înzestrate.
Viitorul războiului va depinde în parte de cât de mult va putea fiecare tabără să continue să tragă. Ca la box, cel care îndură mai mult și își împinge adversarul spre epuizare câștigă, prin urmare e vital să rămână în picioare.
Ambele părți caută să-și suplinească necesarul de muniție: Ucraina așteaptă noi livrări pe front, în timp ce Moscova încearcă să obțină rachete din Iran și continuă să tenteze Beijingul să-i ofere ajutor, o relație urmărită cu îngrijorare de Statele Unite.
Incompetența e decisivă
Comandanții ucraineni se bazează și pe două arme moderne - sistemele de rachete de lungă distanță HIMARS, mult mai precise, și alte rachete de artilerie, plus dronele de recunoaștere care îi corectează pe trăgători. Hodges spune că "precizia poate învinge cantitatea dacă ai destul timp" și este convins că Ucraina poate forța Rusia să abandoneze Crimeea, la fel cum a reușit cu Herson în noiembrie, lovind repetat cele două căi rutiere care duc spre sudul peninsulei ocupate, precum și baza aviatică din Saki și baza navală de la Sevastopol.
Dronele de recunoaștere, precum cea Orlan-10 a Rusiei și cele ale Ucrainei furnizate de companiile daneze Sky Watch și Nordic Wings, au redus, de asemenea, elementul surpriză de care dispuneau atacatorii, fiindcă pot detecta concentrările de forțe din spatele liniilor inamice.
Locotenent-colonelul ucrainean Pavlo Kazan, care conduce o unitate de recunoaștere a armatei ucrainene, a spus că dronele sunt "singurul mod de a primi informații în timp real pe front", iar obiectivul este integrarea lor cu artileria.
Un alt element care i-a ajutat pe ucraineni este prezența minimă a avioanelor de luptă, într-un contrast puternic cu modelul occidental de luptă, aplicat recent în bombardamentele din Irak și Siria contra Statului Islamic.
Forța aeriană a Ucrainei este mică, dar apărarea ei antiaeriană, din ce în ce mai solidă, a determinat Rusia să evite folosirea aviației pe scară largă. Rusia a pierdut doar 6-8% din capacitatea sa aeriană pe care o deținea înainte de începerea conflictului, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), fiindcă aceasta operează foarte rar dincolo de liniile frontului, comparativ cu 40% din unitățile de tancuri, angrenate în confruntări de uzură cu mici șanse de câștig tactic.
"Nu există niciun înlocuitor pentru competență", subliniază Ben Barry, specialist în război terestru la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), pentru a reflecta planul haotic cu care rușii au încercat inițial să cucerească Kievul și eforturile de a captura orașe precum Bahmut prin atacuri în valuri cu recruți neinstruiți și prost echipați.
Lupte ca în Primul Război Mondial
Și incompetența militară a rușilor i-a ajutat mult pe ucraineni. Dar dincolo de toate acestea, în Ucraina se luptă ca-n Primul Război Mondial, cu mijloace ca în Al Doilea Război Mondial, îmbinate cu elemente de tehnică modernă (drone, computere, HIMARS).
Experții militari au convenit că așa-numitul "război de manevră" s-a cam terminat, având în vedere impasul predominant în care se află ambele tabere: încercările unităților mecanizate de a sparge frontul și de a pătrunde în spatele liniilor inamice, în stilul consacrat în Al Doilea Război Mondial, au eșuat.
Însă ofensiva spectaculoasă din septembrie a Ucrainei arată că "o lovitură de croșeu" e posibilă oricând.
Acea operațiune a dus la eliberarea rapidă a unor localități-cheie precum Kupiansk, Izium și Liman, arătând că surpriza încă e posibilă și că sunt speranțe ca tancurile occidentale ale Ucrainei să-i alunge pe ruși, într-un tip de război pe care nimeni nu-l mai credea posibil în Europa.
T.D.