Putin încearcă să justifice invadarea Ucrainei lansând acuzații privind un genocid al vorbitorilor de limbă rusă din estul țării, la ordinele unui guvern condus de neonaziști și drogați, în timp ce Rusia este încercuită de trupele NATO.
Pretextele invocate de Putin pentru a declanșa războiul împotriva țării vecine Ucraina au fost analizate de The Guardian, pentru a vedea care stau în picioare și care nu.
Pretextul 1: Locuitorii din Donbas trebuiau salvați de la un genocid
„Miroase a genocid”, spunea Putin, în 2015, despre conflictul din estul Ucrainei. Până la invazia de luna trecută, Putin a insistat că locuitorii din Donbas au nevoie de intervenție militară pentru a preveni anihilarea lor.
Nu există dovezi pentru asta. Aproximativ 14.000 de oameni au fost uciși de ambele părți în timpul războiului dintre ucraineni și separatiști, din 2014 și până acum, însă în ultima perioadă nu se mai înregistrau victime.
Și nu a existat niciun indiciu că Ucraina ar viza oamenii pentru că sunt vorbitori de limbă rusă.
„Rușii spun că a existat un genocid împotriva populației ruse și nu există nicio dovadă pentru asta”, spune Tomas Ries, profesor asociat la Colegiul Național de Apărare din Suedia.
Pretextul 2: Ucraina este condusă de neonaziști drogați
„Există neonazişti în Ucraina, dar ei nu sunt la putere, la fel cum sunt neonazişti în Germania, dar nu sunt la putere”, spune Gustav Gessel, un bursier din Berlin al Consiliului European pentru Relații Externe.
Extrema dreapta ocupă mai puțin de 1% din locurile din Parlament. Președintele, Volodimir Zelenski, este un politician de centru, vorbitor de limbă rusă, de origine evreiască. În plus, el este un lider ales democratic, care nu a încălcat drepturile omului.
Tema cu neonaziștii vine de la reputația unora dintre brigăzile de voluntari care au luptat cu separatiștii în războiul din 2014, precum batalionul Azov, care avea afilieri de extremă dreapta. Acestea au fost incluse de atunci în garda națională ucraineană.
Putin folosește acest truc pentru a reînvia amintiri glorioase despre „marele război patriotic”.
„Al doilea război mondial este o parte foarte importantă a narațiunii lui Putin”, spune Kristin Bakke, care predă științe politice la University College London (UCL). „El folosește victoria pentru a mobiliza oamenii. În Ucraina, la acea vreme, existau grupuri naționaliste care luptau pentru independența Ucrainei împotriva sovieticilor. Au ajuns să fie văzuți ca fiind aliniați cu naziștii.”
În ceea ce privește consumul de droguri, în timp ce Ucraina are rate relativ ridicate de abuz de opiacee, datele ONU arată că nu stă mai rău decât Rusia, la acest capitol.
Pretextul 3: NATO a încercuit Rusia
Din 1991, NATO a absorbit 11 țări est-europene și trei foste republici sovietice. Chiar dinainte ca Vladimir Putin să ajungă președinte, în 2000, Rusia nu vedea cu ochi buni extinderea alianței.
Unii spun că i s-au dat asigurări ultimului lider sovietic, Mihail Gorbaciov, că NATO nu se va deplasa cu un centimetru mai spre est după reunificarea Germaniei în 1990. Dar acest lucru este aprig disputat.
„Viziunea istorică a Rusiei este că la fiecare sută de ani există o invazie dinspre vest”, spune Tomas Ries.
„Din perspectivă militară rusă, pot înțelege că au fost îngrijorați când NATO s-a extins”, explică Tomas Ries, adăugând totuși: „Problema cu acest argument este că nimeni, în visele lor cele mai sălbatice, nu își poate imagina Occidentul atacând Rusia”.
Apoi, este poziţia noilor state independente care au aderat la NATO. „Nu alianța a încercat să se extindă, ci au fost țări care au bătut la ușă pentru a fi lăsate să intre”, a spus Ries. „Sunt țări mici care au motive întemeiate să se teamă de Rusia”.
Cu toate acestea, doar 30-40% din populația Ucrainei dorea intrarea în NATO, până de curând, iar sprijinul popular a început să crească abia pe măsură ce la graniță se adunau tancurile rusești.
Justifică asta bombardarea orașelor din Ucraina?