Mulți vorbitori de limba rusă și chiar cetățeni ruși luptă și mor pentru Ucraina, respingând propaganda Moscovei prin care își justifică invazia. Printre ei s-a numărat și Pavel, un fost sudor din Donețk care a murit pe front luptând contra Rusiei.
Înainte de începerea războiului, Pavel Hniedkov, în vârstă de 56 de ani, trăia cu familia lui în regiunea Donețk, unde cea mai mare parte a populației vorbește limba rusă și poartă nume de familie rusești. „N-a vorbit niciodată ucraineana. Nu cu noi, nu cu nepoții lui. Era vorbitor de rusă. Putea să înțeleagă ucraineana și se uita la televiziunile ucrainene, nu la cele ruse, dar n-a vorbit niciodată ‘limba lui'”, povestește Hanna Hniedkova, fiica lui Pavel.
Chiar dacă era etnic rus, chiar dacă nu vorbea ucraineana, Ucraina era țara lui. Le-a și spus alor lui că, dacă Rusia va invada vreodată Ucraina, va lupta ca să-și apere patria, scrie The Kyiv Post.
Apropiații lui spun că a dus o viață normală. Ca mai toți bărbații din generația lui, a fost încorporat în armata sovietică, apoi a muncit ca sudor la Uzina de Construcții Mașini din orașul ucrainean Drujkivka, situat la vreo 40 de kilometri vest de Bahmut. Ani la rând, a sudat componente pentru echipamente de minerit.
Pe 25 februarie 2022, a doua zi după începerea invaziei ruse, Pavel Hniedkov și fratele său, Vitali (52 de ani), s-au oferit voluntar pentru a lupta în forțele ucrainene. Au fost incluși în Brigada 109, alcătuită din localnici din Donbas vorbitori de rusă.
După câteva luni de pregătire, au fost trimiși să lupte la Sloviansk, apoi au fost transferați în regiunea Donețk, la Liman, unde au participat la confruntări intense cu trupele ruse.
Pe 20 septembrie, unitatea în care activau cei doi frați a fost copleșită de un tir devastator de artilerie, iar Vitali a văzut cum Pavel a fost lovit de un obuz. "Capul i-a fost spulberat. Doar după coloana vertebrală și niște dinți a putut să-l identifice Vitali, fratele lui", povestește Hanna Hniedkova, despre cum a murit tatăl ei, Pavel.
Orașul pentru care au luptat a fost eliberat la scurt timp după aceea, dar Vitali n-a mai fost niciodată același om. "Am crezut că a avut un accident vascular", a spus un membru al familiei. Fratele mai mic al lui Pavel și-a pierdut capacitatea de a vorbi și a rămas prizonierul unui abis interior în lunile în care fost pacient într-un spital de boli mintali.
Fiica lui Pavel spune că niciunul dintre frați nu avea opinii politice puternice, dar au fost influențați de poveștile mamei lor care s-a chinuit să crească șapte copii. Din cauza politicii de colectivizare a Uniunii Sovietice, care a declanșat o foamete soldată cu milioane de morți, doar doi dintre copii au supraviețuit - Pavel și Vitali.
Familia l-a îngropat pe Pavel în Brovari, lângă Kiev, întrucât liniile frontului se modificau rapid anul trecut, iar viitorul în regiunea natală era incert.
Printr-o întorsătură de o tristă ironie a destinului, un bărbat de etnie rusă care trăia în regiunea Donețk a murit pentru Ucraina. Rămasă văduvă, soția lui, Halina, spune că el s-a simțit dator să lupte pentru că era un om cinstit și își iubea familia: "Așa că s-a dus să lupte pentru viitorul nostru."
T.D.