Peședintele Klaus Iohannis a retrimis, joi, la Parlament, legea avertizorului de integritate, care trebuia să transpună o directivă europeană pe acest subiect.
„Analizând conținutul normativ al Legii privind protecția avertizorilor în interes public în vederea asigurării transpunerii adecvate a Directivei (UE) 2019/1937, precum și ținând cont de recunoașterea europeană a instituției avertizorului în interes public și a contribuției acesteia la crearea unei culturi a transparenței și a responsabilității democratice, apreciem că unele dintre soluțiile legislative propuse se impun a fi reanalizate de către Parlament, pentru motivele expuse în cele ce urmează”, se arată în solicitarea președintelui adresată parlamentului, informează un comunicat al Administrației Prezidențiale.
Președintele cere o transpunere corespunzătoare a directivei UE: „(...) având în vedere că protecția avertizorilor este o componentă importantă a prevenirii corupției, considerăm că o transpunere necorespunzătoare a directivei în cauză implică riscul declanșării unei proceduri de infringement, cât și cel al activării mecanismului de condiționalitate a fondurilor europene de respectarea principiilor statului de drept”.
- Președintele atrage atenția că așa cum este formulată legea, raportările anonime devin imposibil de realizat. În plus, ca efect al modificărilor introduse în privința raportărilor anonime, raportarea transmisă anonim este clasată. În consecință, președintele cere ca sesizările anonime să fie analizate, în măsura în care acestea conțin suficiente informații referitoare la încălcări ale legii. De asemenea, președintele cere reanalizarea eliminării avertizorilor în interes public care, în mod anonim, au raportat sau au divulgat public informații referitoare la încălcări, dar sunt ulterior identificați și suferă represalii din sfera beneficiarilor măsurilor de protecție.
- Referitor la prevederea ca autoritățile, instituțiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de drept privat să păstreze evidența tuturor raportărilor primite doar doi ani, după care acestea să fie distruse, președintele consideră că „reducerea termenului de păstrare de la 5 ani la 2 ani se îndepărtează de la spiritul Directivei, putând chiar să afecteze instituția avertizorului de integritate. Spre exemplu, în situația sesizării unor posibile infracțiuni, având în vedere durata scursă până la sesizarea organelor de urmărire penală, durata urmăririi penale, respectiv etapei judecății unui proces penal, apreciem că un termen de 2 ani este insuficient pentru respectarea scopului legii”.
- Președintele cere și modificarea prevederilor din lege care arată că unitățile administrativ-teritoriale cu cel puțin 10.000 de locuitori se pot grupa și pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce privește primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii și că persoanele juridice de drept privat care au cel puțin 50 de angajați instituie sau mențin canale interne de raportare și proceduri pentru raportarea internă. Ambele conduc la un efect contrar celui urmărit de directiva europeană și se îndepărtează de la scopul directivei, mai apreciază președintele.
- De asemenea, președintele solicită reevaluarea termenului de răspuns la o raportare a avertizorului de integritate. „Pot exista situații în care un termen de răspuns prea îndelungat permite acțiuni de disimulare a probelor sau de distrugere a acestora sau realizarea unei înțelegeri între autoritate și autorul încălcării”, se arată în documentul trimis către Parlament.
- Președintele mai constată că în forma de lege venită de la Parlament, nu mai este preluat principiul bunei - credințe ce conferă protecție persoanei care a făcut o sesizare pe baza convingerii sale referitoare la realitatea stării de fapt sau la împrejurarea că fapta reprezintă o încălcare a legii. Lipsa preluării acestui principiu în noua lege, corelată cu folosirea sintagmei „raportarea era necesară” drept condiție pentru aplicarea măsurilor de protecție duc la o îndepărtare de la concepția actului normativ european a cărui transpunere se urmărește. (...) În viziunea actului european este îndeajuns ca avertizorul să fi avut motive suficiente să creadă că informațiile referitoare la încălcările raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intrau în domeniul de aplicare al Directivei, pentru a beneficia de protecție juridică, se mai arată în comunicat.
Cum au încercat Guvernul și Parlamentul să-i reducă la tăcere pe avertizori
Scandalul privind statutul avertizorilor au apărut în condițiile în care România – ca stat membru UE - e obligată să transpună Directiva (UE) 2019/1937 „privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii” pe care Parlamentul European a adoptat-o pe 23 octombrie 2019.
Cu alte cuvinte, în linii mari, ar trebui să găsească soluția să le ofere și avertizorilor din mediul privat protecția de care se bucură (cel puțin potrivit Legii 571/2004) avertizorii de integritate de la stat.
O prima încercare de transpunere a directivei a fost un proiect de lege inițiat de un grup de 39 de deputați USR, cărora li s-a alăturat și un coleg liberal.
Dacă s-ar fi adoptat în forma propusă, și acel proiect risca să le creeze probleme serioase avertizorilor de integritate, din varii motive.
Dar cu sprijinul APADOR-CH și al Active Watch - care analizat proiectul de lege și au organizat dezbateri publice – cele mai multe probleme s-au rezolvat. Iar proiectul de lege a trecut de Camera Deputaților și a ajuns în dezbatere, la Senat la Senat, într-o formă care le oferea protecție avertizorilor de integritate.
Deși exista deja un proiect de modificare legislativă aflat la jumătatea traseului, Guvernul Ciucă a dat startul unei alte inițiative, pe care a depus-o la Senat.
Iar cea inițiată cu majoritate de USR a fost respinsă în Senat, care avea rol de cameră decizională.
Ulterior, pe ultima sută de metri, la Camera Deputaților s-au depus mai multe amendamente care au schilodit proiectul.
ONG-urile au propus amendamente care n-au fost luate în seamă. Proiectul a fost adoptat pe repede înainte. Și, ulterior, a fost trimis la promulgare. Iar dacă ar fi fost promulgat, le-ar fi limitat avertizorilor accesul și la parte dintre instrumentele pe care le-au putut folosi până acum.
APADOR-CH a sesizat Avocatul Poporului, în condițiile în care proiectul de lege, în loc să le crească protecția avertizorilor de integritate, le-o diminuează. Iar acest lucru e neconstituțional.
Dar Avocatul Poporului nu a dorit să sesizeze CCR.
În schimb, USR a sesizat CCR, însă sesizarea a fost respinsă și CCR a declarat, în unanimitate constituțională Legea avertizorului de integritate.
În context, șefa Parchetului European, Laura Cordruța Kovesi, a transmis că ia în calcul să propună condiționarea accesului României la fonduri UE, în cazul în care țara noastră le limitează protecția avertizorilor de integritate și – în acest fel – împiedică depistarea ilegalităților.