Alex Holicov este unul din antreprenorii vizionari ai României care a făcut pionierat în digitalizarea sistemului de învățământ românesc cu Adservio și a luptat cu determinarea unui sportiv pentru a atinge performanțe pe care România nici nu le vedea posibile acum 16 ani.
Câți dintre noi suntem dispuși să pierdem constant, să ajungem față în față cu eșecul, pentru ceva în care credem din tot sufletul că va însemna enorm peste ani? Câți suntem capabili să ne ambiționăm când toți din jur întreabă: „Tu vezi în viitor? Noi nu”. Câți și cât timp suntem capabili să luptăm pentru a ne vedea visul împlinit?
Alex a făcut asta încă de la 18 ani și continuă să contureze idei ce ne dau speranțe că sistemul de învățământ va arăta altfel peste zece ani: cu un ministru al Educației AI și generații întregi de copii de a căror stare de bine se ocupă inclusiv sistemul, business-ul Adservio crește atât ca soluții cât și ca valoare, ajungând în 2024 la 3 milioane de euro cifră de afaceri, spune Alexandru Holicov, fondatorul Adservio, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Cum s-a născut Adservio?
A început acum 16 ani. Aveam 22 de ani când a început povestea asta, din dorința de a schimba educația din România. Am zis că începem proiectul ăsta să arătăm că se poate să avem un sistem de educație modern și potrivit cerințelor actuale. Ideea inițială era de a duce digitalul în școli, a trebuit să facem o rețea de internet, toată infrastructura tehnică în școli.
În primele 20 de școli am tras kilometri de cabluri de internet, de curent, sisteme montate în fiecare clasă, server în fiecare școală. Era o platformă intranet care putea fi accesată de profesori doar din interiorul școlii. Pentru părinți și elevi erau un portal web unde ei aveau acces de oriunde să vadă notele, absențele, orarul, să comunice cu profesorii. Cam astea erau la început, aceste trei-patru module.
Am crezut că dacă dăm drumul la soluția asta, o să „bubuie”, o să vină toți să fie clienți, dar nu a fost chiar așa. Pentru a schimba mentalitățile oamenilor din educație, e mult de lucru.
Văzând și la mama mea, profesor la rândul ei, ce probleme întâmpină, am zis „hai să să venim cu o soluție” prin care profesorii să poată foarte ușor să comunice cu părinții, să nu mai facă muncă de secretariat, să facă statistici cu note, cu absențe, cu tot felul de lucruri pe care le cerea conducerea școlii sau, mai departe, inspectoratul, ministerul. Să facă automat platforma noastră asta.
Odată ce profesorul introducea note sau absențe, acele informații se duceau în toate statisticile de care conducerea școlii avea nevoie. Și, bineînțeles, ne-am dorit să aducem și internetul în fiecare sală de curs, pentru că odată ce montam acele sisteme în fiecare sală, ele erau conectate la internet.
Chiar în prima școală am pus și video-proiectoare și boxe și cumva fiecare sală de curs era schimbată și fiecare profesor putea să folosească internetul, să folosească video-proiectorul la orele lor, să acceseze materiale educaționale online.
Și cumva se schimba dinamica orei și elevii erau mult mai atrași de școală.
Ce te-a determinat să cauți o soluție pentru schimbare?
A fost un mix între experiența pe care o vedeam la mama mea și experiența pe care am avut-o eu ca elev în școală și cred că acestea două au fost cele care m-au împins să fac acest proiect și să încerc să produc schimbarea în sistemul de educație din România. Și, cum am spus, dorința a fost să arătăm că se poate și la noi în țară cu soluții create la noi în țară, să schimbăm lucrurile în bine.
Cu ce te ocupai când s-a născut Adservio?
Chiar atunci terminasem facultatea, am terminat ASE-ul la Cuza în Iași și terminasem liceul de informatică la 18 ani.
Eu am jucat tenis de performanță până la 16 ani, tenis de câmp. Am avut o accidentare la spate și a trebuit să renunț. A fost cea mai mare dramă a vieții mele, că a trebuit să renunț la tenis. Și după aceea am terminat liceul de informatică.
M-am apucat de antreprenoriat încă de la 18 ani. Am făcut alte business-uri înainte de Adservio și toți banii pe care i-am făcut i-am investit după aia în Adservio, la 22 de ani. Între timp am terminat și eu facultatea.
De fapt, la 18 ani am creat un modul în Adservio care să-i ajute pe elevi să aibă o predictibilitate în alegerea facultății, în alegerea carierei.
Am făcut asta pentru că eu am ajuns să fiu student la Facultatea de Construcții și după jumătate de an mi-am dat seama că n-am nicio legătură eu cu Facultatea de Construcții. Eram în direcții opuse. Am renunțat la acea facultate și m-am înscris la la Cuza, la economie și am terminat universitatea.
Facultatea am făcut-o în paralel, în timp ce făceam și business și după aia, am început să investesc și să dezvolt proiectul Adservio la 22 de ani.
La început, am avut o echipă mică de doi, trei oameni, am implementat prima platforma la liceul Vasile Alexandri din Iași și după aia a început de fapt cu adevărat acțiunea.
Pentru că ne-am dat seama că e destul de complicat să schimbi mentalitățile în educație, să introduci tehnologia. Vedem chiar și acum. Din păcate, după 16 ani, multe școli sunt ca acum 50 de ani, nu au adoptat tehnologia, nu au schimbat modul de lucru, de predare, de învățare, de management în școli.
Și chiar Elon Musk spunea că e mai complicat să schimbi un sistem de educație decât să duci oameni pe Marte. Și după 16 ani pot spune asta: chiar e complicat să schimbi mentalitățile din educație.
Noi am încercat să convingem școlile să adopte o soluție digitală, să înțeleagă că îi poate ajuta foarte mult și ca dovadă a fost foarte greu să-i convingem să facă pasul în direcția asta, dar după ce l-au făcut, nu au putut să mai renunțe la soluție, pentru că au realizat cât de mult îi ajută.
Care a fost sursa de inspirație pentru modelul Adservio?
În momentul în care am început Adservio, nu erau proiecte la o scară atât de mare de unde să ne inspirăm. A fost de la zero, efectiv. Eram printre primele companii din lume care au început să dezvolte un astfel de sistem în anul 2008.
Și da, ne-am uitat pe aici, pe acolo, pe unde am mai văzut cumva proiecte mici la nivel de școală. În Israel, țin minte, văzusem o școală care începuse, dar tot la un nivel elementar, și prin care să facă un un management al școlii mai mai eficient și mai actual.
La început, părinții plăteau un abonament. Școala nu a plătit nimic pentru toată investiția în școală, dar părinții plăteau un abonament și era foarte complicat să strângem acei bani de la părinți.
Eu am stat în liceul Alexandri pentru un an de zile. Acolo aveam efectiv biroul de dimineață până seara, ofeream feedback profesorilor, îi ajutam, le făceam training, veneam la ședințele cu părinții, le prezentam părinților beneficiile, după aia veneam și încasam abonamente de la ei și tot așa. Am avut vreo 300-400 de abonamente în primul an din 1.000 de părinți din școală.
Dar cea mai mare luptă a fost cu schimbarea mentalității profesorilor, să poată să înțeleagă ei beneficiul și să utilizeze platforma și să folosească digitalul, pentru că mulți erau speriați. Nu voiau să audă. În România, mulți nu au deschidere să evolueze. Ei cred că le știu pe toate și au și frica asta de a arăta că nu știu anumite chestii.
Și a fost destul de complicat. Pot spune că primii ani, până în 2016, ajunseserăm să implementăm în vreo 30 și ceva de școli, atât, în 8-9 ani. Vizitasem sute de școli, dar doar 35 au spus „da, hai să să facem”.
Și pentru mine directorii ăia care au spus DA, în contextul în care nimeni nu i-a obligat, au însemnat enorm. Și asta e încă o inerție în sistemul de educație, dacă nu vine de sus și nu ne impune cineva să facem schimbarea, nu se schimbă nimeni.
Primii opt-nouă ani au fost foarte, foarte grei. Ajunsesem la în 2017, aveam vreo 700.000 euro datorii pentru proiectul ăsta. Aveam datorii în toate părțile. Toată lumea mă întreba „tu vezi în viitor, în ce faci tu? Noi nu”.
Ce te-a ambiționat, totuși?
M-a ambiționat când îmi spuneau toți că n-o să pot să schimb sistemul. Am zis că voi putea și m-am ambiționat și mai tare. Am avut și am credință în Dumnezeu că fac ceva bine.
În cele 35 de școli vedeam cum se schimbă vieți acolo, cum se îmbunătățește relația între școală și părinți, părinții sunt mai aproape de educația copiilor. Feedback-ul lor venea în permanență și era unul pozitiv și asta m-a ambiționat. Am crezut foarte mult în ceea ce fac și am avut credința în Dumnezeu și asta mi-a dat putere să să merg mai departe.
Știam că la un moment dat se va întâmpla ceva pentru că în sine proiectul era „oau”, adică beneficiile lui și ceea ce ce se întâmpla în școli după implementare era „oau” ca rezultate: absenteism scăzut cu peste 60%, copii care rămâneau în școală, în clasă, și erau la ore și nu intrau în anturaje greșite.
Mulți părinți plecați în străinătate pentru care legătura lor cu educația copiilor și cu tot ce se întâmplă legat de ei nu mai intra într-o ceață completă. Prin platforma noastră erau în permanență la curent, oriunde ar fi fost în lumea asta, puteau comunica cu profesorii, puteau vedea progresul educațional al copiilor și puteau să-l ghideze și să-l îndrume în direcția în direcția bună.
Și credeam că în primul rând e o formă de civilizație, nu e un moft doar pentru școlile super-premium.
Cu cu ce investiții ați pornit și cât ați investit pe parcurs până acum?
La început cred că au fost investiți vreo 30.000 euro în prima școală, cu tot ce a însemnat aparatură, dotarea fiecărei săli de clasă.
Fiecare sistem montat pe catedră era conceput de noi. Era un PC format dintr-o carcasă de plexiglass în care am introdus monitor, placă de bază, sursă. Tot ce conține un computer era montat în carcasa respectivă.
A trebuit să asigurăm și rețea de curent, pentru că rețeaua lor de curent era prea veche și nu ne puteam lega la ea. Și am făcut noi separat, special pentru toată infrastructura noastră, rețea de internet, rețea de curent, servere, adică investiția efectiv în hardware a fost foarte mare și, bineînțeles, software.
După aia, până în 2014-2015 am tot replicat acest model în care am investit foarte mult în hardware. Dar pentru școli nu era de ajuns să le dau doar software-ul, ei n-aveau de pe ce să le folosească, nu aveau dotări, nu aveau internet, nu exista cloud cum există acuma, totul de pe telefon mobil și totul în cloud.
Au fost costuri foarte mari în hardware, în infrastructură pentru a pune aplicația să fie folosită în școlile respective.
Din 2014-2015 am renunțat la acest model de de implementare, am trecut la tablete, am rescris toată aplicația, ca să poată fi pusă în cloud, am reușit să facem acest lucru și am început să dotăm școlile cu tablete, profesorii să aibă tablete, să poată folosi platforma de pe tablete sau laptopuri conectate la internet, ori 3G, ori cu SIM-uri de internet, ori cu wi-fi în școală.
Scăpam de infrastructura, de cabluri și rețea în școală și acele echipamente pe catedre, dar tot era o investiție în tablete sau în celelalte echipamente, care și alea se ridicau la la o sumă destul de mare.
Și, la finalul lui 2016, începutul lui 2017, am făcut un parteneriat cu Telekom România pe vremea aceea, prin care am creat chiar o divizie „Smart education” în cadrul Telekom. Ei puneau la bătaie tablete, internet, tot ce aveau ei ca produse, eu platforma, contra unui unui abonament lunar.
Adică nici eu nu mai trebuia să investesc zeci de mii de euro să cumpăr tablete, să fac credite bancare sau să împrumut bani ca să dotez școlile cu echipamente și pentru acel abonament ei primeau dotarea școlii, internet, acces la aplicație, absolut tot.
Ați făcut și credite pentru Adservio?
Păi din 2000, primii bani i-am investit din banii mei pe care i-am făcut anterior în alte business-uri și după aia, chiar din 2010, am început să facem credit de la bancă. Următoarele cinci școli le-am făcut dintr-un credit la bancă și am investit în aparatură, în tot ce înseamnă hardware și software, dar foarte mare investiție era în hardware acolo. Erau foarte mulți bani băgați pe care ulterior i-am aruncat la gunoi.
Cum a fost pentru voi experiența cu băncile?
A fost foarte greu, am avut întârzieri, pentru că planul nostru de business nu se întâmpla, pentru că erau complicat să adunăm banii de la școli.
Din păcate, business-ul nostru era un business mult prea devreme pentru piața din România. Eu cred că am început cu 10 ani înainte să înțeleagă lumea ce facem noi.
Drept dovadă, în 2017 am făcut acest parteneriat cu Telekom prin am creat acest pachet „Smart education”, au avut o echipă de vânzări special dedicată pentru școli și până în 2020, înainte de pandemie, ajunseseră la 200 de unități școlare care foloseau platforma. Adică în 3 ani de la 35 am ajuns la undeva la 200 de școli.
Cum a fost pentru voi pandemia?
Pandemia a fost nebunie. S-au închis școlile în martie 2020 și noi am lansat o campanie „școala este acolo unde ești tu, învățarea de rămâne deschisă, chiar și cu școala închisă”.
Din 2009 până în 2021, noi cred că am avut doar cinci solicitări de la școli să implementeze (Adservio – n. red.). Cinci. În rest am mers noi către ele.
În pandemie, când am lansat campania și am dat gratuit, a fost o nebunie. Am dat gratuit în tot anul 2020 tuturor școlilor care nu erau digitalizate. Am dat platforma gratuit, servicii de peste 2,5 milioane de euro în servicii în anul 2020.
A fost o nebunie. În anul 2020, efectiv în prima săptămână când am plasat campania, am avut sute de școli care au venit către noi că vor să folosească platforma. Sute. În 3 săptămâni aveam peste 1.000. În trei luni aveam peste 1.500 de școli care foloseau platforma.
În condițiile astea, Ministerul Educației, în 2020 era doamna Monica Anisie ministru, doamna Anisie a mers cu o companie care a fost promovată. Compania aceea intermedia serviciile Google, Google Classroom și „Școala Viitorului”, așa i se spunea.
Au fost trimise directive direct de la minister către școli, către inspectorate că toate școlile trebuie să implementeze platforma aceea. Că e singura recunoscută de minister. Școlile noastre, 200 la număr, nu au renunțat la Adservio.
Când s-a închis școala, ei aveau totul, știau să folosească, totul era super OK. Ele și alte peste 1.000 de școli care au ales Adservio. A fost în top trei căutări pe Google ca și cuvânt.
Am avut noroc atunci de partenerii pe care îi aveam. Telekom, pe de o parte, care ne-a ajutat cu partea de cloud și de servere, pentru că la ora 8:00 dimineață intrau sute de mii, aproape 1.000.000 de elevi să facă școală pe Adservio și profesori și a fost o nebunie să creștem scalabilitatea produsului, să susțină un număr atât de mare de useri, a fost un challenge pentru toată echipa. Lucram 16-20h/zi era o nebunie, adică lucram non-stop toată echipa.
Am chemat colegi din concediu, aveam colege care urmau să nască și au venit să ne ajute să pună umărul, să putem să ajutăm școlile, să continue educația. Și toate astea gratuit. Am sperat că o să rămână să utilizeze în continuare și să plătească, măcar o parte dintre ele.
Cum s-a reflectat în creșterea cifrei de afaceri această „nebunie” din pandemie?
În 2020 am avut o creștere incredibilă ca număr de școli, dar eram la un pas de faliment. Am avut o cifră de afaceri mică în 2020, dar în anul 2021 aproape s-a triplat.
În anul 2023 am avut o creștere de 30% și acum anul ăsta sperăm să avem o creștere de 50% față de anul trecut.
Anul ăsta speram să atingem 3 milioane de euro cifră de afaceri. Anul trecut am încheiat undeva la 2,2 milioane de euro.
Ce noutăți pregătiți?
Pe lângă platforma pentru managementul preuniversitar al grădinițelor, școlilor, liceelor, am dezvoltat în ultimii trei ani o platformă pentru management-ul universitar.
În preuniversitar am creat un test de autocunoaștere pentru elevii de liceu prin care ei pot să-și facă un profil, să afle în ce direcție ar trebui să se dezvolte, ce job-uri li se potrivesc și pentru fiecare job am adus în platformă toate facultățile din România pe care ei pot să le urmeze și, direct de acolo, fiecare facultate are o pagină de prezentare. Și, mai nou, pot să aplice la facultate direct de acolo.
Și avem acest portal pentru admiterea la facultate, cumva este legătura între platforma noastră de preuniversitar și cea de universitar.
Universitățile care folosesc platforma noastră de management universitar au acolo date pentru tot, de la rectorat, la decan, la secretar, la profesor, la studenți. Au acces la note, la comunicare, la bibliotecă digitală, la proiecte, la cazări, la taxe școlare, la absolut tot ce ține de universitate.
Au și partea asta de management al admiterii și, mai departe, ne dorim să integrăm această platformă cu piața muncii în care elevii sau studenții să poată vedea ce job-uri li se potrivesc mai departe ce internship-uri ar putea face la companii pentru a le oferi lor o predictibilitate.
În ultimul an am început să integrăm inteligența artificială în produsele noastre. Viziunea mea de acum mulți ani era să ai Adservio în telefonul din buzunar și tu, ca elev, sau ca director, ca profesor, să poți să vorbești cu el foarte ușor: „recomandă-mi ce facultate aș putea să urmez” și el automat prin baza datelor pe care le are în legate de tine și legate de tot ce se întâmplă în lume să poată să-ți spună anumite direcții. Și primul pas l-am făcut, cum am spus, printr-un modul de personal assistant pentru director.
Acest personal assistant o să-l ducem în toate conturile, peste tot, dar momentan am vrut să-l facem la nivel de director pentru că avem și foarte multe date la nivel de școală și vrem să vedem cum putem scoate maximul din acele date astfel încât printr-un rezumat succint, în fiecare zi, directorul să poată vedea imediat imaginea școlii lui de la o zi la alta, de la o săptămână la alta, de la o lună la alta, de la un an la altul, să vadă cum a progresat cum care sunt problemele școlii și să i dea sugestii în a le rezolva, în a se implica la firul ierbii și să se rezolve acele acele probleme.
De asemenea, am adus inteligența artificială în progresul educațional al elevului. Este un modul de evoluție al elevului pe care și elevul și părintele îl vede, prin care, tot așa, mapăm toate informațiile legate de elev și îi dăm perspective. Îi dăm exact cum îi dăm și directorului, îi dăm și elevului: uite ce e bun, uite ce e rău, uite ce ai putea să faci mai bine, uite în ce direcție ai putea să te dezvolți.
Și de asemenea am lansat tot anul acesta un modul de wellbeing. Eu am trei copii și îmi doresc foarte mult să fie bine, sănătoși mental, să fie fericiți la școală, să învețe cu plăcere.
Fiecare elev, în fiecare zi, primește câte o întrebare: Cum te simți astăzi? Cum a fost relația ta cu colegii? Tot felul de întrebări. Și el răspunde printr-un smiley face foarte rapid, foarte ușor, în aplicație. Și toate acele lucruri se mapează în corelație cu notele pe care le au la școală, absențe, conduita lor.
Profesorii pot pune mult mai multe lucruri în platformă, nu doar notele și absențele. Colegii pot semnala dacă un coleg are parte de bullying, să putem să-l ajutăm pe acel copil să crească cum trebuie și să scape de de acele probleme. Să ajutăm părintele în partea asta de parenting, să îmbunătățească relația lui cu copilul.
Toate aceste lucruri le-am făcut împreună cu psihologi, împreună cu doamna Yolanda Crețescu, psihologul care a făcut DepreHub, un hub unde elevii pot să sune și să aibă consultanță și ajutor. De asemenea, am lucrat cu Alina Epure, care se ocupă de Nutribalance. Avem un proiect foarte mare cu ea, chiar urmează o serie de webinarii și evenimente la nivel național cu ea în direcția asta, de stare de bine a a elevilor și a profesorilor în școli.
Cred că e foarte important, pe lângă ce vedem noi progresul academic, să vedem și progresul din punct de vedere al stării de bine al elevului. Cu ce consecințe avem anumite progrese?
Astea sunt primele trei inovații pe care le am făcut anul acesta și vom continua. O viziune pe care o am eu este să ducem toate informațiile astea la nivel de inspectorat, minister, astfel încât direcția să fie la nivel macro, de țară, să poți să iei decizii bazate pe date, nu după o ureche.
Avem în cap să facem primul Ministru al Educației AI (Inteligența Artificială – n. red.), să mapeze toate datele din școli și el să vină cu soluții. Nu el va lua deciziile, tot un om, dar el va fi un copilot. Practic, vrem să ducem mai departe acest a personal assistant la nivel de minister, să ai un personal asistent care să-ți extragă toate datele și să-ți spună: unde e absenteismul crescut, ce programe au funcționat în alte zone, să poți să modifici curicula în funcție de dezvoltarea elevului.
La noi, toată lumea învață același lucru. Sistemul nu este deloc orientat spre individ, spre „la ce este el bun”.
Acest personal assistant ar putea, în timp real, să adapteze curicula elevilor și să-i dea în platformă chestii de învățare specifice lui.
Câte șanse sunt să vedem asta implementat la nivel de România în următorii zece ani?
Dacă mă mai țin nervii și mai am putere, o să continui lupta asta. Sper mă țină Dumnezeu sănătos și să am aceeași energie și entuziasm să fac lucrurile în felul ăsta.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech