Nordul Italiei se usucă sub soarele nemilos. Râul Po a secat, iar fermierii sunt disperați.
Italia a declarat luni stare de urgenţă în cinci regiuni din nord ( Emilia-Romagna, Friuli-Veneţia Giulia, Lombardia, Veneto şi Piemont) până la 31 decembrie şi a anunţat deblocarea unui fond de 36,5 milioane de euro pentru a face faţă secetei.
Potrivit celui mai mare sindicat agricol din ţară, Coldiretti, seceta ameninţă peste 30% din producţia agricolă naţională şi jumătate din fermele din câmpia fluviului Po, unde se produce în special şunca de Parma.
Într-o fermă din apropierea Mării Adriatice, culturile lui Giampaolo Bassi sunt în pericol. "Apa sărată ucide plantele, fiindcă ele nu rezistă la o concentrație atât de mare de sare", explică bărbatul de 32 de ani. El ridică una dintre plantele compromise și acolo unde ar trebui să se vadă alune atârnând de la rădăcină nu este nimic.
Giampaolo a mai avut culturi afectate de apa sărată, dar nu ca acum. Este unul dintre efectele celei mai grave secete din ultimii 70 de ani - rezultatul lipsei ploilor și ninsorilor în timpul iernii, precum și al temperaturilor ridicate, relatează BBC.
Privind spre alunii săi, Giampaolo se teme că ar putea pierde un sfert din cultura de anul acesta. El are și alte plantații, iar acestea merg bine, dar se teme pentru viitor: "Temerea noastră este avansarea treptată a sării în pământ, fiindcă asta face solul să devină arid. Ne afectează din ce în mai mult pământul, îl face tot mai greu de cultivat și mai puțin productiv."
Ploaia ar ajuta la diluarea sării din sol, dar Giampaolo spune că prognoza meteo pe termen scurt arată că aceasta nu va salva situația.
Când marea câștigă teren, oamenii pierd
Râul Po și afluenții săi formează o rețea hidrografică vitală pentru locuitorii din nordul Italiei. Cu o lungime de 650 de kilometri, cel mai lung râu din țară izvorăște din sud-vestul Alpilor și se varsă în Marea Adriatică, dar acum a secat. Imaginile din satelit realizate de Agenția Spațială Europeană (ESA) redau proporțiile dezastrului.
Un râu secat favorizează pătrunderea apei sărate a mării în sol, arată experții. "În mod normal, vei vedea că apa sărată a mării pătrunde în sol de la gura de vărsare a râului, pe câțiva kilometri. Deocamdată, datele oficiale ale Autorității Bazinului Po arată o extindere de 30 de kilometri de la vărsare", spune Paolo Ciavola, profesor la Universitatea din Ferrara.
De obicei, Po împinge înapoi apa mării, dar acum cel care pierde este râul, iar odată cu el suferă și oamenii. "Apa aceea e folosită pentru irigații, așa că vă puteți da seama că fermierii ar putea suferi pierderi economice uriașe din cauza asta", spune profesorul.
În mica localitate Sermide, din provincia Mantua, localnicii care își câștigă traiul navigând cu ambarcațiunile pe râu se strâng la un bar și stau de vorbă, la un pahar. Acum bărcile zac pe nisip, acolo unde înainte era apă. Po se despărțea în această zonă în două brațe care ocoleau o mică insulă. Acum poți ajunge pe acea bucată de pământ pășind pe pământul crăpat de uscăciune.
Localnicii spun că așa ceva nu e normal. Sergio Bettoni, voluntar, spune că e prima oară când micile nave au rămas complet pe uscat, adăugând că la asta a contribuit și faptul că autoritățile au lăsat aluviunile să se depună în timp. O priveliște dezolantă pentru soția lui, Maria Grazia Lupi. "Sper că vremea o să se schimbe și, puțin câte puțin, ar putea reveni la normal. E un dezastru pentru toți și pentru firmele de aici", spune ea.
Trecutul și viitorul tulbure al unui râu secat
Seceta scoate la iveală istoria ascunsă a râului. Plantele se usucă, iar în mijlocul albiei "au răsărit" o barjă scufundată și un vehicul militar german din Al Doilea Război Mondial. Trupele Axei au fost împinse la nord de râu în 1945 de trupele aliate. Sergio spune că aceste relicve n-au mai fost văzute de atunci.
Pe tarlalele din Lombardia și Emilia-Romagna, pompele de irigații udă culturile ca de obicei. Verzi și lucioase, plantele arată bine și pentru cineva care nu cunoaște situația totul pare în regulă. Însă acestea sunt două dintre cele cinci regiuni din nordul Italiei în care luni a fost declarată stare de urgență din cauza secetei.
La 75 de kilometri est de Ferrara, Giuliano Rolfin, în vârstă de 67 de ani, numără zilele de când n-a mai plouat. "Locuiesc aici de când m-am născut. E cel mai rău an. Viitorul e complet nesigur", spune el.
Seceta din nordul Italiei, la care s-a adăugat prăbușirea ghețarului din Munții Dolomiți, provocată de temperaturile ridicate, a resuscitat temerile privind efectele schimbării climei.
Profesorul Ciabola avertizează că această situație nu va fi ceva neobișnuit în viitor, iar Italia, asemenea altor țări, va trebui să se adapteze: "Poate schimbând tipul culturilor sau optimizând folosirea apei. Așa că nu e o strategie pe termen scurt, ci una pe termen lung."
T.D.