Armata Ucrainei a pregătit operațiunea Kursk în mare secret față de aliații occidentali.
The Economist a intervievat soldații implicați în incursiune și surse familiare cu luarea deciziilor la nivel înalt, pentru a afla ce a urmărit comandantul-șef al forțelor armate ucrainene, Oleksandr Sîrskîi, dar şi perspectivele pentru viitorul incursiunii şi al războiului.
Din toate aceste discuţii, reiese o imagine a unui joc de noroc îndrăzneț, născut din disperare și planificat în mare secret.
Incursiunea a ridicat moralul în toată ţara, dar şi pe front. A arătat că Ucraina a dezvoltat noi tactici de luptă eficiente. Acum progresul a încetinit, dar apar contururile unei noi linii de front.
Vremuri disperate, măsuri disperate
Planul de a invada o parte a Rusiei nu a venit dintr-un loc fericit. La începutul lunii iulie, generalul Sîrskîi - proaspăt numit comandant al armatei Ucrainei - era sub presiune. De luni de zile se confrunta cu o moștenire mai puțin decât ideală de la predecesorul său, Valeri Zalujnîi, iar conducerea armatei era în dezacord cu președintele în privința politicilor de mobilizare, ceea ce a dus la deficite semnificative de personal pe front.
În America, Congresul a întârziat sprijinul militar. Avdiivka, o fortăreață la nord de Donețk, a căzut în mâinile ruşilor. Liniile frontului din regiunea Donețk se prăbușeau, mai ales în jurul centrului logistic din Pokrovsk. Au circulat zvonuri că generalul Sîrskîi ar fi fost pe punctul de a fi demis.
În mijlocul acestui haos, comandantul și-a început planificarea. „Sîrskîi nu se pricepe la jocurile politice. La ce se pricepe el este la război”, spune o sursă apropiată generalului, pentru The Economist.
Au fost luate în considerare mai multe scenarii pentru un impuls ofensiv în cele mai slabe puncte ale liniei rusești: o lovitură în regiunea Briansk din nord; una în regiunea Kursk; o combinație a celor două; sau lovitură la o scară și mai mare.
Obiectivul principal a fost acela de a atrage trupe departe de Donbas și de a obţine câştiguri necesare pentru orice negociere viitoare a păcii.
Secretul succesului
Generalul Sîrskîi și-a ținut planurile ascunse, împărtășindu-le doar cu un grup foarte strâns de generali și oficiali din securitate. A vorbit cu președintele singur, fără personalul său. Serviciile de informații ale armatei au făcut o mare parte din munca de recunoaștere, în loc să o lase în seama HUR, agenția de informații militare a Ucrainei, care a fost pusă la curent doar într-o etapă târzie a operaţiunii.
Aliații occidentali au fost, de asemenea, lăsați în mod deliberat în întuneric, susține sursa citată de The Economist. „Sîrskîi a avut două operațiuni anterioare subminate de Occident. Una a fost divulgată rușilor și, cu altă ocazie, am fost instruiți să renunţăm”, spune sursa, care nu precizează care au fost aceste operațiuni militare perturbate.
Limitarea comunicării la "need to know" le-a permis ucrainenilor să-și lanseze atacul înainte ca rușii să înțeleagă ce se întâmplă.
„Și-au dat seama că ceva se întâmpla, dar probabil au presupus că vom avea nevoie de aprobarea americană pentru o operațiune atât de îndrăzneață”, adaugă sursa. După ce i s-a prezentat un fapt împlinit, Occidentul nu a obiectat.
La derută: "Am glumit că nu era 1 aprilie"
Generalul şi-a derutat inamicul ascunzând sosirea celor mai bune divizii ale sale. Au fost aduse întăriri în pădurile din apropierea graniței, sub pretextul de a se apăra împotriva unui presupus atac rus la Sumî. În același timp, în presa ucraineană a apărut o narațiune despre o iminentă invazie rusă.
„Rotația a avut loc cu aproximativ o săptămână și jumătate înainte de începerea operațiunii Kursk. Rușii au continuat să creadă că pur și simplu apărăm granița”, își amintește Serhii.
Soldații ucraineni au început să suspecteze că se întâmplă ceva important abia la începutul lunii august, când li s-au adus brusc echipamente: căști noi cu microfoane încorporate, puști noi de asalt. Şi au făcut exerciții de antrenament pe machete, despre care ulterior au înţeles că reprezentau satele rusești de peste graniţă.
Soldații spun că nu i-au crezut pe comandanții lor când le-au anunţat planurile. „Am râs. Am glumit că nu era 1 aprilie. Comandantul doar a zâmbit, știind că habar n-aveam ce ne așteaptă”, își amintește Serhii.
Răspunsul Rusiei şi ce urmează
Marele pariu al generalului le-a oferit ucrainenilor speranță, după un an de vești constant sumbre.
De asemenea, i-a oferit o autoritate reînnoită. Dar succesul pe termen lung al operațiunii va depinde în mare măsură de modul în care Rusia răspunde la ofensivă.
Se pare că urmărește o abordare dublă: O reacţie mai agresivă la incursiunea din Kursk, menținând totodată presiunea în interiorul Ucrainei de-a lungul liniei din Donbas.
Scopul Kremlinului va fi să transforme Kursk într-o mușcătură de țânțar jenantă, în mijlocul unei băi de sânge în interiorul Ucrainei.
Dovezile unui răspuns din ce în ce mai intens în Kursk sunt acum clare. Soldații ucraineni aflați la sol în interiorul Rusiei spun că încep deja să vadă un alt nivel de rezistență. Pierderile cresc. Rușii s-au întărit cu unități mai bine antrenate, inclusiv de la forțele speciale.
Acest răspuns întârziat al Rusiei la incursiunea din Kursk a forțat-o să deturneze unele trupe din Donbas. O sursă guvernamentală ucraineană spune că activitatea militară în Donbas a scăzut semnificativ din 16 august.
Cu toate acestea, există o mare excepție: Pokrovsk, orașul în care Rusia făcea progrese constante înainte de incursiune și unde încearcă să mențină presiunea puternică asupra Ucrainei.
„Nenorociții și-au dat seama cum să lupte"
Scena este astfel pregătită pentru un moment dramatic al războiului: Ucraina vrea să-și susțină atacul în interiorul Rusiei și să perturbe contururile liniei de front, schimbând narațiunea defetistă despre un conflict înghețat la care negocierea este singurul răspuns.
Rusia vrea să zdrobească incursiunea și să exploateze epuizarea rezultată a militarilor Ucrainei, presând asaltul în altă parte, la Pokrovsk.
Trupele ucrainene din interiorul Rusiei sunt mai vulnerabile, dar încă sfidătoare. „Nenorociții și-au dat seama cum să lupte și înțeleg tactica noastră. Dar asta nu înseamnă că nu înțelegem tactica lor – sau că nu vom continua să îi distrugem”, spune soldatul Serhii.