Decizia președintelui Volodimir Zelenski de a emite un decret privind „teritoriile Federației Ruse locuite istoric de ucraineni” reprezintă o provocare deschisă la adresa Moscovei, consideră Mark Galeotti, unul dintre cei mai cunoscuți experți occidentali în politica din Rusia.
Într-un editorial publicat în The Spectator, Galeotti spune că în discursul lui Zelenski s-a strecurat ceva din retorica lui Vladimir Putin.
Decretul începe prin condamnarea Rusiei pentru asuprirea ucrainenilor „în ținuturile locuite istoric de ei”, spațiu definit drept „regiunile moderne Krasnodar, Belgorod, Briansk, Voronej, Kursk și Rostov” – o mare parte din sud-vestul Rusiei.
Se cere nu doar crearea „unui plan de acțiune pentru păstrarea identității naționale a ucrainenilor din Federația Rusă”, ci și „dezvoltarea interacțiunii dintre ucraineni și popoarele asuprite de Rusia” și acoperirea „adevăratei istorii a etnicilor ucrainenii din ținuturile locuite istoric de ei în interiorul granițelor Federației Ruse” în „programe educaționale și manuale”.
Ucraina se află în plin proces al unui adevărat proiect de construcție a statului, unul accelerat în mod ironic de invazia lui Vladimir Putin. Vechile diviziuni dintre est și vest, catolici și ortodocși, ucraineni și rusofoni contează mult mai puțin acum decât au contat vreodată.
În acest context, este de înțeles și inevitabil că Ucraina ar dori să aprofundeze procesul, la fel cum brutalitatea asupra poporului său o face în mod natural să riposteze împotriva invadatorului său, scrie Galeotti.
Problema este, totuși, că lucrurile sunt mult mai complicate decât este dispus să accepte Zelenski (cu atât mai puțin Putin). Kievul a fost inițial numit „Mama orașelor rusești”, cel mai important dintre principatele medievale ale Rusiei, până când a fost jefuit de mongoli.
În secolul al XIV-lea, mongolii l-au pierdut în fața Marelui Ducat al Lituaniei. A rămas parte a ceea ce a devenit Uniunea Polono-Lituaniană. La mijlocul secolului al XVII-lea, a fost cucerit de cazaci, care în cele din urmă s-au supus țarilor ruși ca unui rău mai mic.
Deși a avut o autonomie considerabilă, Ucraina a rămas o dominație rusă și, în ciuda faptului că a reușit să-și afirme independența efectivă în 1917-1918, a fost apoi absorbită în noul stat bolșevic. A rămas acolo până când Mihail Gorbaciov a dizolvat URSS, la sfârșitul anului 1991.
Deși se poate vorbi despre evoluția unei identități ucrainene, a limbii și culturii sale distincte, până de curând aceasta fusese aproape întotdeauna în cadrul unui stat mai mare, iar identitățile ucrainene, poloneze, lituaniene, ruse și sovietice se amestecau și se suprapuneau.
Folosirea acestui aspect ca bază pentru politici are, prin urmare, unele probleme serioase. Însăși ideea de a te ridica în apărarea cetățenilor ruși cu origini ucrainene reflectă în mod direct pretențiile lui Putin de a avea dreptul să apere interesele „rușilor” din Ucraina.
În plus, referirea la dezvoltarea legăturilor „între ucraineni și popoarele asuprite de Rusia” – dincolo de limbajul emoționant și discutabil al minorităților naționale „asuprite” – sună periculos ca un apel la folosirea rușilor cu origini ucrainene pentru a stârni tensiuni interetnice și pentru a fragmenta Federația Rusă. Acest lucru este, desigur, exact genul de acuzație pe care Kremlinul o aducea Kievului (și Occidentului), până acum fără motive întemeiate, subliniază Galeotti.
În cele din urmă, nu poate fi un lucru bun când un președinte începe să dicteze ce ar trebui sau nu ar trebui să fie în manuale și sălile de clasă. Acest lucru reflectă mai degrabă exact ceea ce face Putin, consideră analistul.
Desigur, Zelenski nu este Putin și există o limită în privința a cât de mult pot fi făcute comparații. Cu obișnuita sa lipsă a conștiinței de sine, guvernul rus a reacționat cu furie. Ca de obicei, fostul președinte Dmitri Medvedev a fost primul care a reacționat, numind decretul „o propagandă primitivă” și afirmând că „ucrainenii sunt ruși, iar Malorossia” – „Mica Rusia”, un nume anacronic pentru Ucraina – „face parte din Rusia”.
Acest lucru va fi, desigur, exploatat cu bucurie de propaganda rusă. Guvernatorul regiunii Kursk, Roman Starovoit, a susținut deja că decretul „demonstrează încă o dată că președintele nostru a avut dreptate să lanseze operațiunea militară specială”.
Mai importantă este măsura în care acest decret aproape reflectă într-un mod inflamator unele puncte de discuție rusești, în același timp cu o serie de alte măsuri și declarații care par a încerca să intensifice tensiunile. Zelenski tocmai a depus un proiect de lege care le permite celor capabili să-și demonstreze moștenirea ucraineană să ceară dubla cetățenie, cu excepția cetățenilor ruși.
Guvernul propune, de asemenea, o interdicție de 50 de ani asupra tuturor legăturilor de transport cu Rusia. Adjunctul ministrului Apărării, Ivan Havriliuk, intervievat de un ziar german, a adăugat un nou punct la cererile actuale ale Kievului pentru pace: ca Rusia să renunțe la armele sale nucleare.
Este dificil de crezut că până și cel mai entuziast partizan ucrainean crede că războiul va lua o asemenea turnură încât Moscova să poată fi forțată la o capitulare atât de umilitoare. Punând toate cap la cap, te-ai putea întreba dacă nu cumva Kievul încearcă să facă orice dialog imposibil, pentru a încerca să împiedice orice presiune occidentală de a negocia cu Moscova, conchide Galeotti.
- 30 lei
- 50 lei
- 100 lei
- 50 lei
- 100 lei
- 250 lei
