Neliniștea stăpânește partea ucraineană a liniei frontului. Nimeni nu știe ce va urma, dar soldații care își apără țara cred că o încetare a focului nu ar face decât să înrăutățească situația.
Ar putea fi un acord de încetare a focului un dezastru pentru Ucraina? Aceasta este întrebarea presantă care răsună în buncărele din prima linie ucraineană și printre ruinele orașelor asediate, unde oamenii epuizați râvnesc la pace, dar unde domnește o neîncredere adâncă, înrădăcinată în timp, față de Rusia, se arată într-un reportaj realizat de CNN pe linia frontului.
Ar ține o încetare a focului? Ar folosi-o Rusia doar pentru a se reface și a ataca din nou? Și-ar dori Moscova pacea, având în vedere ritmul în care avansează pe front? I-ar oferi aliații Ucrainei același sprijin militar, odată ce diplomația ar face armele să tacă? Sunt întrebări care îi preocupă pe soldații și pe civilii ucraineni deopotrivă.
Ecranele din fața lui Volodimir Sablîn, un comandant de batalion din brigada 66 mecanizată, redau o poveste sfâșietoare a câmpului de luptă modern, dar arhaic de brutal al Ucrainei. Drone minuscule și ieftine zboară peste tranșeele răvășite din sectorul Lîman – un amestec de noroi înghețat, gunoi, buncăre și "sfeclă roșie", termenul dur pentru rămășițele umane care nu pot fi recuperate.
"Dacă ar fi o încetare a focului acum, pentru noi va fi mai rău. Pentru că inamicul se va reface, va forma noi unități militare, se va regrupa și va ataca din nou", a spus Sablîn, care s-a alăturat armatei în februarie 2015, când separatiștii ruși au ocupat orașul Debalțeve din Donețk, în ciuda faptului că fusese stabilit un armistițiu.
Rusia se teme de America și de NATO
Acum, pe frontul de est, încetarea focului invocată cu un deceniu în urmă, care a fost folosită ca acoperire pentru progresele militare ulterioare ale Rusiei, este dovada vie a nevoii de prudență în privința negocierilor cu Moscova.
Punctul de comandă în care acționează Sablîn este unul în care atacurile necruțătoare ale Rusiei au exploatat principala slăbiciune a Kievului: lipsa infanteriei. Pe măsură ce forțele lui Sablîn trag cu mortiere pe linia frontului din Lîman, forțele Moscovei avansează spre un centru militar vital - Pokrovsk. Ritmul încercuirii este uluitor și, odată ce acest punct strategic va cădea, Rusia va avea puține localități importante de cucerit situate între forțele sale și marile orașe Dnipro și Zaporojie.
Speranța e o monedă esențială aici, iar o fațetă a acesteia, amintită în mod constant de oficialii ucraineni, este ideea ca trupele europene sau NATO să ofere garanții de securitate Kievului prin prezența lor specifică în zonele din prima linie, acționând ca trupe de menținere a păcii.
Un oficial european al apărării a declarat recent pentru CNN că au avut loc "discuții active" despre asistență similară. O încetare a focului, urmată de instituirea unei zone demilitarizate, este un principiu cheie al planului de pace prezentat de noul emisar pentru Ucraina al președintelui SUA Donald Trump, generalul Keith Kellogg, într-un document din aprilie.
"Dacă NATO ar putea trimite trupe în Ucraina, ar fi o garanție a securității în Ucraina. Pentru că Rusia – oricât de mult ar spune că nu se teme de nimeni – se teme de America, se teme de NATO în ansamblu", a spus Sablîn.
Cu toate acestea, ideea pare învăluită în riscuri insurmontabile, ținând cont de realitatea de pe front. Amenințarea dronelor rusești e atât de acută, încât unitățile de artilerie pot fi atinse atunci când soarele se îndreaptă spre orizont, iar lumina dispare.
Pacea este ceva care trebuie luat foarte în serios aici, iar oamenii care trăiesc în subteran sunt sceptici în privința sa. "Există doar 30% șanse de încetare a focului", a spus un soldat, Viktor. "Pentru că situația de pe front nu este în așa fel încât să vedem că va exista un armistițiu. Totul e foarte greu", a adăugat el.
Altul, Andrii, vede așa lucrurile: "Cred că sunt de 40% (șansele la pace). Cealaltă parte câștigă luând teritorii. Iar noi, în general, n-avem nimic de spus."
Doar Putin hotărăște când se termină războiul
Așteptările pesimiste ale militarilor se regăsesc și în rândurile civililor, epuizați de război, din orașele situate în prima linie.
Larîsa, o femeie în vârstă de 72 de ani, izbucnește în lacrimi când este întrebată de ce nu a părăsit orașul Lîman, ocupat de ruși în 2022, eliberat de forțele ucrainene în același an, iar acum aflat sub presiunea puternică a armatei ruse.
"Aici am alergat desculță; acolo, am înotat în râu", a spus ea, făcând semn către marginile orașului. "Am 72 de ani, nu vreau să plec. Toți cei trei frați ai mei sunt îngropați aici, toți, mătușile, unchii, tata, mama. Nu pot să plec."
Ea nu simte simpatie pentru Kiev, descriindu-i pe soldații ucraineni pe care îi întâlnește în magazine ca fiind neîngrijiți și spunând că familia de șapte persoane a unui prieten a părăsit Lîman cu două săptămâni mai devreme și a fost cazată într-un grajd de lângă Poltava. "Un grajd! Dar era curat și era niște fân", a spus ea. Decât așa, mai bine aici, consideră ea.
Larîsa crede că Trump nu va fi diferit de Biden în privința Ucrainei, despre care auzise la televiziune că a încercat să cumpere părți din estul Ucrainei pentru fiul său - un ecou al propagandei ruse.
Speranțele ei pentru încheierea războiului se îndreaptă către Kremlin. Putin, este convinsă ea, va decide când se va termina, nimeni altcineva. "Nimeni n-o să rezolve asta. Numai Putin, dacă zice 'ajunge, am omorât destui oameni'", spune ea.
Întrebată dacă pacea prin intermediul lui Putin este singura cale de urmat, femeia dă din cap afirmativ.
În spatele ei, un autobuz adună localnici care încă mai locuiesc în orașul pustiu pentru a merge la cumpărături. Nimeni nu vorbește tot drumul, cu excepția șoferului, Dima, care spune că s-a dus la niște rude din Rusia când trupele Moscovei au invadat prima dată orașul și s-a întors recent. Spune că e obișnuit cu distrugerea și speră în pace. "Totul e politică. Nimic nu depinde de noi. Cum se va hotărî, așa o să fie", spune el.
T.D.