Directoarea de vânzări Victoriia Nikishyna se adăpostea cu pisica în casa scării când o dronă rusească a lovit blocul ei din Kiev, lăsând mai multe camere fără ferestre.
„Încă rezistăm. Nu am procesat pe deplin ce s-a întâmplat”, a declarat ea pentru Kyiv Independent, în timp ce echipele de urgență continuau intervențiile la fața locului.
În ultimele săptămâni, Rusia a intensificat atacurile asupra Kievului și altor orașe ucrainene. Lovitura aeriană din 10 iunie a fost una dintre cele mai ample de la începutul invaziei la scară largă.
Alertele antiaeriene au durat peste cinci ore, iar exploziile repetate au zguduit capitala. O femeie a murit și alte patru persoane au fost rănite, potrivit autorităților locale.
Alegerea de a rămâne acasă
În ciuda intensificării atacurilor, locuitorii nu se grăbesc să plece. Obosită și vizibil afectată, Nikishyna explică ferm de ce rămâne în Kiev: „Este orașul meu preferat, este acasă pentru mine. Așa că alegem să trăim acasă.”
Alți locatari ai blocului avariat i-au împărtășit sentimentul. Motivele sunt personale, dar concluzia este comună: plecarea nu înseamnă automat o viață mai bună.
„Familia mea e aici, munca mea e aici, viața mea e aici. Te trezești cumva, îți bei cafeaua și mergi mai departe”, spune Yana Hrosheva, manager de proiect.
Dimensiunea atacului
Forțele Aeriene ale Ucrainei au raportat că Rusia a lansat în ultimele ore 315 drone Shahed și dispozitive de diversiune, două rachete balistice nord-coreene și cinci rachete de croazieră Iskander - majoritatea vizând Kievul.
Toate cele șapte rachete au fost interceptate, 213 drone au fost doborâte, iar alte 64 neutralizate prin mijloace de război electronic.
Atacurile au provocat incendii în blocuri, locuințe, mașini și depozite din mai multe cartiere, inclusiv în clădirea de 25 de etaje din districtul Obolon, în cartierul istoric Kurenivka. De la fața locului se ridicau coloane de fum, iar un elicopter participa activ la stingerea focului.
Refuzul de a fugi în necunoscut
„Locuiesc în Kiev de 16 ani. Aici am casa și serviciul. Nu vreau să las în urmă tot ce am construit și să plec spre necunoscut”, mărturisește Elvira Nechyporenko, manager la o firmă de construcții.
Specialistul IT Oleksii Pashuta povestește că dronele rusești au trecut de mai multe ori pe lângă clădirea lor, dar de data aceasta zgomotul a fost mai intens - apoi a urmat explozia. Soția lui refuză să plece din Ucraina împreună cu fiul lor.
„Nu crede că viața ar fi mai bună în altă parte”, spune el. „Nu vrea să-și lase părinții sau pe mine. A auzit prea multe povești despre familii destrămate după despărțire - așa că a decis să rămână.”
Pentru alții, rămânerea este o chestiune de principiu și de loialitate.
„Soțul meu e militar. Nu-l voi părăsi - o soție trebuie să-l sprijine. Avem o familie întreagă aici, doi copii - o fată și un băiat - și suntem alături de tatăl lor”, spune Liudmyla Dobrenko, locuitoare a zonei și militară în cadrul Forțelor Armate.
„Am decis că vom rămâne în țara noastră. Ne-am născut aici, ne iubim țara.”