La 30 de ani de la Mineriada din 1990 statul român încă nu a pedepsit vinovații și nu le-a făcut dreptate victimelor. Redeschis în 2016, dosarul a fost plimbat în continuare între Parchet și instanța supremă, sub diverse pretexte, cu încălcarea flagrantă a unor termene stricte și a spiritului Justiției.
4 oameni au murit împușcați și peste 1.000 au fost bătuți și arestați în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, prin care s-a pus capăt fenomenului Piața Universității. În 17 septembrie 2014, CEDO a condamnat statul român pentru că nu a identificat și pedepsit vinovații.
“Cetățeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut și băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore și bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alți protestatari. De frică, a fugit atunci și nu a mai ieșit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare”, se arăta într-un comunicat dat de APADOR-CH în ziua în care CEDO a decis să ceară ferm României redeschiderea dosarului Mineriadei.
Potrivit respectivei decizii a CEDO,“toate dovezile din acest caz indică existența elementelor constitutive ale unei crime împotriva umanității, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului și militari cu grade importante”.
“Este în sarcina statului respectiv să își îndeplinească obligația internațională și să îi aducă în fața justiției pe cei responsabili pentru atacul extins și sistematic asupra populației române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exercițiul autorității lor civile sau militare. (…) Timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptașii individuali de răspundere”, a mai stabilit CEDO.
Statul sunt ”EI”
De ce nu își îndeplinise (timp de 24 de ani!) statul român obligațiile constituționale?
”Statul nu a lucrat pentru ca statul sunt ’EI ’. Cei care au participat la represiunile din decembrie 1989 sunt statul. Sigur, o parte au dispărut fizic datorită vârstei, dar au lăsat copiii și nepoții, o parte au plecat la pensie, dar și-au lăsat subalternii, iar o parte dintre ’EI ’ încă mai ocupă funcții din care pot să își exercite influența”, ne explicase în 2013 Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie și una dintre victimele Mineriadei 1990.
Ca urmare a presiunii publice, în 2016 Dosarul Mineriadei a fost redeschis, cu chiu cu vai. Ce a urmat ne povestește astăzi tot Teodor Mărieș.
Punct și de la capăt. Iar.
”În 2016 vine Augustin Lazar procuror general, formeaza o echipă din patru oameni, il pune șef pe Gheorghe Coșneanu și se apucă de lucru. Încep să facă audieri (...) Trece ce trece, vine timpul – 2017 – ’E gata dosarul’. Cum să fie gata?!
I-am spus: ’Nu e în regulă’.
’Haideți că e beton!’, mi-a zis.
’Domnule Lazăr, nu înțelegi că nu e făcut procedural?’, am răspuns.
Îl trimite la Curtea Supremă pe data de 13 iunie (își alege data!). Eu am spus de atunci că dosarul se întoarce înapoi și am ținut-o pe a mea trei ani de zile: Procedural, este un dosar varză!
A fost dat la o judecătoare care a plecat la pensie, apoi l-au dat altui judecător – Constantin Epure, adus de la Brașov, băiat tânăr. Eu voiam să îl judece cât mai repede, iar Codul de Procedură Penală spune ’60 de zile pe cameră preliminară’. Trece un an, un an și jumătate....
În sfârșit, (în mai 2019 - n.red.) dl Epure ia decizia și spune în decizie că din punct de vedere procedural dosarul nu îndeplinește condițiile. Îl returnează procurorului, pentru refacerea rechizitoriului, cu toate probele anulate. Asta într-un loc, că în alt loc zice: ’Cu toate probele din perioada de după 2006 anulate’ (aici e altă nebunie, va trebui să facem o cerere de precizare, dar asta după ce se termină recursul la camera preliminară…).
Și iată că s-a terminat dosarul. Hai, dle Epure! Trece o lună, două, trei... Nu motivează. Trec 10 luni – nu motivează.... În sfârșit, în a 11-a lună motivează hotărârea lui.
Și iată cum se fac 3 ani de cameră preliminară. 11 luni nu a motivat-o!
În sfârșit a motivat-o. S-a dat termen, primul - în februarie, parcă, iar ultimul termen pe care l-am avut a fost în 14 mai, după pandemie. Mergem acolo și aflam un nou termen – 14 septembrie. Peste 4 luni!
Acum suntem în recurs, în cameră preliminară, cu toate probele anulate, cu dosarul returnat (pentru că procedural este un eșec juridic). Punct. Asta este istoria.
Cine e de vină pentru că vinovații nu au fost pedepsiți?
Întrebat de ce crede că s-au întâmplat toate astea, Teodor Mărieș a subliniat apăsat: ”Eu nu l-am acuzat pe Constantin Epure pentru decizia pe care a dat-o. E reală”.
”Principalul vinovat pentru că a plecat dosarul în acest hal către Curte este Augustin Lazăr. Clar! El, ca procuror general, nu avea voie să facă asta, mai ales că a ieșit personal să se împăuneze cu acest dosar, pentru că el nu s-a rezumat să iasă și să spună ceva (sau să nu spună nimic, până la urmă, nu era treaba lui, era treaba secției Parchetelor Militare, acolo a fost confirmat dosarul, deci nu trebuia să iasă el și să confirme confirmarea, din punctul meu de vedere)”, a comentat președintele Asociației 21 Decembrie.
Teodor Mărieș crede că o posibilă explicație ar fi că procurorii care s-au ocupat de dosar dupa redeschiderea lui ”nu cunosc meserie și au făcut acest dosar neprocedural (nu au respectat modul de a-i cita pe inculpați, de a le prezenta probele etc – e nenorocire ce e acolo)”.
”Dânșii, sau opinia publică, acuză: ’Generalul Voinea nu a făcut bine dosarul în 2006’. Lăsați-l pe Voinea! El a făcut dosarul în 2006 și așa, bun-rău, Mărieș l-a luat cu greva foamei și l-a dus la CEDO, iar CEDO a zis că probele din acel dosar sunt pertinente. Și mai zice CEDO– Crimă împotriva umanității.
Dacă CEDO zice așa pe dosarul lui Voinea și voi îl redeschideți, ce treabă aveți voi cu ce procedură a făcut Voinea?! Voi o faceți de la început și o faceți dumnezeiește, așa cum scrie legea. Una era procedura în 2005, alta în 2006 (când am oprit prescrierea crimei la 15 ani!) și alta acum. Faceți voi procedura corect!
După 30 de ani de la Mineriadă și după o muncă asiduă a 4 procurori, dosarul se întoarce din instanță și probele din dosar sunt anulate. Ați văzut că a ieșit iar președintele Iohannis...(...)
Deci ori a fost lipsa de pregătire profesională (dar e vorba, totuși, de 4 procurori, nu a lucrat unul singur!), ori au făcut-o intenționat. Pe de o parte, pentru a da satisfacție aparentă victimelor, a duce în eroare opinia publică și pe șeful statului căruia îi promisese Augustin Lazăr că în 6 luni după ce vine în mandat e gata Dosarul Mineriadei și deja trecuse un an și o lună), ca atare s-a grăbit și i-a presat pe procurori, cum o fi, cum n-o fi să îl trimită pentru că vrea să se țină de cuvânt față de președinte.
Asta e o chestiune 100% reală, o știu din mai multe surse – a vrut neapărat să se țină de cuvânt. Dar președintele nu l-a forțat. Nu l-am forțat nici eu, eu l-am rugat să nu îl trimită așa, să îl facă corect!
Altă explicație nu e.
Același lucru e și în Dosarul Revoluției. Identic. I-den-tic! (....)
Și, totuși, există decizia CEDO și o rezoluție a Parlamentului European dată în baza ei, peste 500 de oameni (unn scor zdrobitor) care au votat și au cerut: Faceți dosarele astea!”, le-a reamintit Teodor Mărieș instituțiilor statului român.
