Toată lumea este de acord cu faptul că, pentru a avea o economie și o societate funcționale, educația reprezintă o prioritate absolută. Atâta doar că discuțiile se concentrează mai mult pe componenta tehnologică (câte ore predate online versus ore predate on site), pe componenta ideologică (câtă educație furnizată de stat versus mediu privat), pe componenta birocratică (câte examene, materii opționale, vacanțe etc.).
Or, problema presantă în România nu este nici tehnologică, nici ideologică, nici birocratică, ci ține de dotarea elevilor și studenților cu un set de valori bine definite, care să îi ajute să răzbată prin hățișul vieții moderne.
Este evident că fără un astfel de set de valori, acumulate și internalizate în timp, orice alt set de cunoștințe (de exemplu, educația financiară) va cădea pe un teren sterp, pe care nu are cum să prindă rădăcini.
Cu părinți prea ocupați (sau lipsiți ei înșiși de un asemenea set de valori), cu social media și mass-media promovând în principal anti-modele și non-valori, rolul școlii în educarea noilor generații devine de o importanță covârșitoare. Subliniem că în discuție nu este transmiterea de simple cunoștințe intelectuale/tehnice, ci educația în sensul ei primar, de înrădăcinare a unor comportamente etice.
Mai concret, care ar fi lecțiile de viață pe care dascălii ar trebui să le transmită elevilor/studenților din clasa I până la masterat?
Mai jos, sugerăm un decalog de astfel de lecții, fără a avea pretenția că acesta este unicul posibil:
1. „Nu există prânz gratuit”. Pentru orice consumăm noi în plus, în mod gratuit, cineva, cândva, va trebui să plătească.
Un elev care a internalizat această lecție, odată devenit matur, nu va mai cere, de exemplu, subvenționarea prețului la benzină și la motorină de către bugetul de stat, deoarece va ști că respectivul buget – pentru a nu intra într-un deficit nesustenabil – va trebui alimentat prin noi impozite percepute tuturor contribuabililor.
Și astfel, toți – inclusiv cei mai săraci – îi vor subvenționa pe deținătorii de automobile, care nu sunt cei mai săraci cetățeni.
La fel cu solicitările de genul subvenționării de către stat a unei părți a creditelor, unde cei creditați (nu cea mai săracă parte a populației) ar urma să fie sprijiniți, în final, de toți contribuabilii, iar exemplele pot continua.
2. Într-o Europă integrată, concurentul tău pe piața muncii nu va fi vecinul de la etajul 3, ci omologul tău (elevul) francez, danez, polonez sau finlandez, așa încât ai face bine să folosești anii de școală pentru a putea face față în competiție cu ei. Fără comentarii.
3. Banii (după care alergă disperați părinții, rudele și cunoștințele tale) nu reprezintă cel mai important lucru în această viață. Există multe lucruri mai importante (pacea, sănătatea, tinerețea, prietenia, cultura, sportul etc.), iar cele mai multe dintre acestea nu pot fi cumpărate cu bani.
Ar trebui insistat pe acestă idee, deoarece societatea românească a sucombat mai mult decât altele în fața dominației banului. Pentru bani, o mare parte din români sunt în stare de orice compromisuri și, de aceea, vedem marasmul moral din jurul nostru, care se transmite și unor elevi lipsiți de repere.
4. Un om poate câștiga bani frumoși în șapte moduri distincte:
- prin studiu aprofundat
- printr-un talent deosebit (în muzică, pictură, literatură etc.)
- prin efort fizic și psihic (în sportul de înaltă performanță)
- prin fărădelege (furt, plagiat, mituire, estorcare etc.)
- prin delațiune/turnătorie
- prin prostituție
- prin jocuri de noroc
Dintre acestea, doar primele trei modalități garantează o conștiință curată și un somn bun noaptea. Aviz amatorilor de îmbogățire ușoară și fără muncă.
5. În acest Univers funcționează legea cauzei și a efectului/a karmei: tot ceea ce faci bine sau rău ți se va întoarce, mai devreme sau mai târziu. De fapt, legea răsplătirii karmice constituie temelia oricărei învățături morale. Degeaba te cațări pe un munte de bani sau de diplome cumpărate, când pușcăria te poate aștepta în orice moment.
6. “Cel care știe cum se fac lucrurile va avea întotdeauna un loc de muncă; cel care știe de ce se fac lucrurile va fi mereu șeful celui dintâi.” Cu alte cuvinte, dacă ambițiile tale sunt mici și vrei doar să ai o pâine pe masă, e suficient să înveți o meserie. Dacă însă vrei mai mult, va trebui să faci un efort pentru a înțelege cum funcționează lumea.
7. Inteligența și creativitatea înseamnă capacitatea de a combina informații aparent disparate. Dar pentru aceasta, informațiile trebuie să fi fost învățate/înmagazinate în mintea ta și nu aflate pe un suport extern (laptop, telefon mobil etc.). Cei care mizează doar pe informațiile stocate pe suporturi externe se lipsesc, prin aceasta, de o importantă sursă de creativitate.
8. Să înveți este cool. Să nu înveți nu este deloc cool.
Orice om cu experiență de viață vă va spune că, dintre foștii săi colegi de școală, „tocilarii” au reușit, în medie, mai bine în viață decât „băieții veseli” care veneau la școală doar ca să se distreze.
Cei care au studiat sistemul de educație finlandez (cel mai performant din lume) au constatat că elevii-problemă, care în pauze făceau golănii, se potoleau imediat ce intrau în clasă, deoarece conștientizau propriul lor interes. QED.
9. Dacă, învățând, ieși din „bula” ta de prieteni, nu trebuie deloc să îți pară rău. A fi prieten cu niște tineri care vor deveni niște ratați nu este nicidecum un titlu de glorie.
În primul rând, astfel de prietenii se destramă după câțiva ani. În al doilea rând, ieșind dintr-o asemenea „bulă” și învățând în continuare, poți intra în comunicare cu o altă „bulă” de oameni, mai instruiți și mai interesanți.
Citeşte mai departe pe Curs de Guvernare tot Decalogul profesorului scris de Valentin Lazea, economist şef la BNR