Goana după cadouri ne face să ne pierdem din limite, uităm de calcule și economii, din dorința de a vedea bucuria pe chipul celor mici din momentul în care desfac cu emoție fiecare cadou atent împachetat și așezat sub brad. Dar copiii au nevoie de limite, de exemple și îndrumare în găsirea echilibrului, chiar și în noaptea magică de Crăciun, ca în fiecare zi.
”Putem spune că exagerăm cheltuind pentru cei mici atunci când reacționăm emoțional, din impuls, și nu setăm limite clare în această privință”, explică Ileana Iliescu, profesor la Școala de bani pentru spotmedia.ro
Bugetul destinat cadourilor pentru Crăciun, atât pentru copii, cât și pentru adulți, ar trebui să fie gestionat dintr-un fond de economii pentru dorințe, spune ea.
”Dacă nu am reușit să economisim, încercăm să fim chibzuiți chiar dacă este decembrie, alocând maximum 30% din buget pentru cadouri. 50% se vor duce către nevoile de bază, pe care ar trebui să nu le neglijăm sau să le lăsăm restante, căci în ianuarie tot noi le vom achita. Iar 20% sunt pentru economii, fiindcă dorințe vom avea și în următoarele luni. E o regulă de bază aplicată la cursurile create de Școala de bani și preluată cu succes de cât mai mulți oameni.
Luna decembrie poate fi un moment bun de autoanaliză a propriului comportament financiar. Avem nevoie să înțelegem ce înseamnă buget personal, cât câștigăm, cât cheltuim, de ce este important să economisim, ce impact pot avea pe termen mediu și lung cheltuielile în exces din această lună.
Așadar, e sănătos pentru bugetul nostru să nu plecăm de acasă fără o listă cu ce urmează să cumpărăm. Pentru cei mici sunt suficiente 1-2 jucării. E demonstrat științific că se plictisesc în 5 minute dacă au sub un an, în 10 minute dacă au între 1-2 ani, iar cei peste 4-5 ani au nevoie de maximum 2-3 jucării în ziua de Crăciun.
Planificăm bugetul în funcție de regula 50/30/20. Amânăm cu 24 de ore achiziția unui produs pentru a evita cumpărăturile compulsive și alegem să petrecem timp cu cei mici și să le oferim cât mai multe experiențe”, ne sfătuiește specialistul.
E bine sau nu să bifăm la perfecție lista de dorințe?
Dorințele copiilor sunt nelimitate. Au dorința aceea naturală de explorare și, de aceea, sunt atrași de tot ce există în jurul lor. Este normal să învețe că nu putem avea totul și uneori e sănătos să amânăm satisfacerea unei dorințe de moment.
Din punct de vedere al educației financiare, e important să-i ajutăm pe cei mici să facă diferența între dorințe și nevoi. Discuția asta îi învață să fie chibzuiți și să evite cheltuielile impulsive. Trebuie să le explicăm că nevoile sunt lucruri fără de care nu putem trăi, iar dorințele sunt lucruri care ne bucură, dar care nu sunt neapărat necesare. Ne ajutăm de momente și situații concrete, așa cum este și Crăciunul, pentru a consolida în mintea celui mic diferența dintre cele două.
Din lista conturată de ei le putem spune că vor primi doar o parte din partea părinților și o alta din partea moșului (dacă cei mici cred încă în Moș Crăciun, îl menționăm). Le explicăm că nu putem satisface toată lista, pentru că va trebui să plătim și nevoile de bază fără de care nu putem trăi, iar Moșul, oricât de magic este el, trebuie să aibă grija să-i facă fericiți pe copiii din întreaga lume.
Îi putem încuraja să doneze urmând exemplul de bunătate, iubire și generozitate al moșului sau să economisească, pentru a-și satisface singuri restul dorințelor.
Cât de mare este ”riscul” de a crea un precedent: acum doi ani am luat o trotinetă, anul acesta o bicicletă, la anul ce mai iau?
Acest precedent este creat de către părinți, sub impulsul propriilor emoții din trecut sau din dorința de a compensa lipsa timpului petrecut împreună. E o dorință a adulților de a le da tot ce n-au avut ei și de a-i copleși cu tot ce își doresc, riscând să crească copii care se vor plictisi de tot ce vor avea.
Educația financiară a copilului începe cu autoeducarea noastră, iar ca să evităm crearea unui precedent când vine vorba de cadouri, e sănătos să-i încurajăm pe copii să economisească sume mici pentru visurile și dorințele lor. Nu le oferim noi totul, ci îi îndrumăm să-și seteze obiective, să muncească pentru propriul vis economisind. Vom crește astfel copii satisfăcuți de propriul efort și încrezători în ce pot realiza. Așadar, nu pregătim drumul pentru copil, ci copilul pentru drum.
Cum se îmbină educația financiară (ceva concret, aplicat) cu conceptul de Moș Crăciun (ceva abstract, fără o explicație rațională)?
De sărbători, copiii pot învăța foarte ușor despre prețul bunurilor și valoarea acestora, dacă sunt ajutați de părinți. Cei mici învață din ceea ce văd la noi, din ce aud, din modul cum vorbim despre cadouri, din felul în care cheltuim banii de sărbători, observă ce simțim când pregătim cadourile pentru cei dragi.
E un moment bun să le explicăm celor mici că prețul unui produs din magazin nu este egal cu valoarea lui. De exemplu, un cadou creat împreună hand made pentru cei dragi, în locul unui cadou cumpărat din magazin, este mai important pentru cei care îl primesc, pentru simplul fapt că are valoare sentimentală. Noi am creat acel dar cu dragoste, iar banii pe care i-am fi dat pe un cadou din magazin, îi putem pune în pușculița pentru visuri și dorințe mai mari.
Educația financiară se îmbină cu ideea de Moș Crăciun, atunci când înțelegem că putem înlocui cadourile scumpe cu experiențele, când creăm noi cu dragoste ceva pentru cei dragi sau când oferim valori precum iubirea, generozitatea, bunătatea, așa cum este și spiritul Crăciunului.
E bine sau rău să le explicăm copiilor că un lucru e scump sau poate prea scump pentru calitatea sa? De la ce punct încolo ajungem să le punem pe umeri responsabilități prea mature?
Da, este sănătos să le explicăm copiilor care este diferența între prețul produsului și calitatea sa, între prețul produsului și valoarea sa. Evităm să folosim expresii precum „nu am bani” sau „îți iau tot ce dorești”.
Ambele sunt la fel de nocive când vine vorba de convingerile care își vor pune amprenta în viața de adult.
Un comportament transparent și o discuție în care să-l ancorăm pe cel mic, în funcție de capacitatea lui de înțelegere și vârstă, este mult mai indicată. Nu le spunem niciodată „nu am bani”, ci le vom explica conceptul de nevoi și dorințe, explicându-le cum îi pot gestiona, pe ce îi pot cheltui. Prezentul financiar și convingerile plantate în copilărie le vor influența viitorul.
Vorbim despre cum evaluăm valoarea unui lucru, comparând o jucărie de plastic de proastă calitate care ajunge la gunoi, cu una de bună calitate din lemn, de care se pot bucura mai mult timp.
Dacă ei vor auzi un „nu am bani” sec, o să le fie foarte greu ca adulți să spună „am destui bani” sau „sunt capabil să generez suficienți bani pentru mine și familie”, pentru că emoția aceasta rămâne impregnată din copilărie și nu dispare ușor. La fel se aplică și invers.
Dacă alegem să le oferim tot, în loc să le explicăm despre circuitul banilor, de unde vin, cum se fac, cum se cheltuie, pe ce se cheltuie, ascunzându-ne după scuza „sunt prea mici ca sa înțeleagă” sau „destul mi-au lipsit mie, nu vreau să-i lipsească și lui”, copiii vor rămâne cu informații transmise indirect din atitudinea și convingerile noastre.
Atitudinea fata de viață și bani trebuie să fie una echilibrată, cu respect atât pentru dorințe, cât și pentru nevoi. Educația financiară nu este o povară, ci o formă de educație necesară copilului pentru întreaga viață și a adultului în devenire.
Cum îi învățăm pe cei mici să gestioneze banii primiți de sărbători?
Îmbinând utilul cu plăcutul. Responsabilitatea financiară a copilului face parte din evoluția sa spre viața adultă. Economisirea și gestionarea fondurilor mici, a banilor strânși din colindat sau primiți cadou de la bunici, reprezintă metode eficiente prin care copilul învață despre importanța finanțelor. Practic, îi putem pune să-și gestioneze singuri banii câștigați sau primiți.
Cum facem asta? Sugerându-le să economisească pentru un vis, o dorință sau rugându-i să-și gestioneze singuri banii de buzunar pe cele 5 zile de școală, astfel încât să-i ajungă toată perioada aceea. Este o modalitate bună să învețe să-și evalueze nevoile și dorințele.
Scopul este să-i ajutăm să învețe să fie independenți, să-și asume deciziile și să învețe din greșeli, să-i ajutăm să gestioneze propriile economii, să muncească pentru un vis. Obținem astfel copii independenți, încrezători, cu un coeficient de inteligență crescut. Vor fi copii care înțeleg din timp că banii joacă un rol important în viața lor, fie că-i câștigăm sau cheltuim. Mai mult, cei mici învață să fie responsabili, răbdători, învață că atât lucrurile, timpul, experiențele, cât și munca noastră au valoare.