Încă din perioada anilor de gimnaziu, elevii se familiarizează cu tipurile de rimă, măsura versurilor, cu elementele de versificație, dar și cu structura unei opere literare. De altfel, tot în programă se regăsesc figurile de stil, antiteza, teoria literară și învață, de asemenea, ce reprezintă un text literar și unul nonliterar. Încă din perioada gimnaziului, se pune accent pe elementele de construcție ale comunicării, aspect care îi va ajuta pe elevi și chiar pe pasionații de poezii să construiască eficient și corect versuri sau diverse scrieri.
De data aceasta, accentul va fi pus pe tipurile de rimă. În acest material, vei descoperi ce sunt elementele de versificație sau cele de prozodie și ce rol au. De asemenea, vei afla importanța utilizării lor în construirea unor versuri, dar și exemple concrete din scrierile poeților români.
Cuprins
1. Câte tipuri de rimă există și de ce sunt importante funcțiile lor
Rima are menirea de a crea o coincidență fonică la finalul a două sau a mai multor versuri. Potrivit explicațiilor oferite de Dicționarul Explicativ al Limbii Române, rima reprezintă o „potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri”. Există mai multe tipuri de rimă, iar în cele ce urmează vei descoperi care sunt acestea, dar și funcțiile lor și câteva exemple reprezentative, regăsite în compozițiile poeților români celebri.
Iată care sunt tipurile de rimă:
- Rima împerecheată;
- Rima îmbrățișată (cunoscută și drept rimă încrucișată);
- Rima albă (care mai poate fi denumită și rimă variată – un tip de rimă care se utilizează în scrierile moderne);
- Rima imperfectă;
- Rima perfectă (cunoscută și drept rima bogată);
- Monorima;
- Rimă internă;
- Rima asonantă;
- Rima consonantă.
Rima perfectă este tipul de rimă în care, la finalul versurilor, sunt repetate exact aceleași sunete identice formate de vocala accentuată. Pe de altă parte, rima imperfectă alternează și poate fi regăsită sub următoarea formă: 1 – 3, 2 – 6, 4 – 5. De altfel, rima imperfectă oferă un efect de creativitate și diversitate unei poezii. Alteori, aceasta poate crea rigiditate și tensionare, oferind chiar și o senzație dramatică cititorului. Nu în ultimul rând, oferă expresivitate și sunt create asocieri subtile.
Printre aceste feluri de rimă se află și cea împerecheată. Sunetele de la sfârșitul versurilor alternează în așa fel încât să formeze o pereche de tipul AA - BB. Practic, două versuri consecutive implică formarea unor cuvinte, la finalul lor, care rimează. Rima împerecheată are o funcție importantă, și anume aceea de a oferi un ritm plăcut poeziei și, de asemenea, se regăsește, de cele mai multe ori, în poeziile tradiționale. Contribuie la coerența operei lirice și oferă simetrie și echilibru. Rima împerecheată poate oferi o altfel de percepție asupra scrierii, prin care se transmite o emoție, un gând, un sentiment. Totodată, oferă și un efect de fluiditate în scriere și evidențiază o anumită idee pe care poetul dorește să o transmită.
Există o multitudine de tipuri de rimă pe care poeții le utilizează în poezii, iar printre acestea se numără și rima îmbrățișată. Acest tip de rimă oferă o altfel de structură poeziei, mergând pe ideea de AB – BA. Practic, primul vers rimează cu cel de-al patrulea, iar al doilea vers rimează cu cel de-al treilea. Ca și în cazul de mai sus, oferă un echilibru poeziei, dar poate crea, în același timp, și un contrast. Rima îmbrățișată mai este denumită și încrucișată sau rimă în lanț. Oferă muzicalitate, simetrie și dinamică unei poezii. Poeziile care conțin astfel de rime pot fi reținute cu ușurință.
Rima albă mai este cunoscută și sub formă de rimă variată și se regăsește, de cele mai multe ori, în scrierile moderne. Practic, este vorba despre poeziile care nu au rimă. Rima albă poate fi regăsită, de altfel, în operele scrise de Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, iar exemple se vor regăsi mai jos, în material.
Monorima este un alt tip de rimă care se întâlnește, îndeosebi, în poeziile populare. Este extrem de ușor de diferențiat față de celelalte tipuri de rimă în poezie, exemple putând fi observate în operele scriitorului Vasile Alecsandri. Într-o astfel de creație, toate versurile unui catren rimează perfect între ele. Structura este de tipul A – A – A – A.
Mai există alte trei tipuri de rime, și anume rima internă, asonantă și consonantă. Rima internă se formează în interiorul versurilor, și nu la final, ca în cazurile prezentate anterior. Are funcția de a crea o conexiune în interiorul versului. Rima asonantă se formează atunci când există vocale asemănătoare la finalul cuvintelor, dar sunetele consoanelor sunt diferite. Rima consonantă funcționează pe principiul invers al rimei asonante.
De altfel, există rime masculine și rime feminine. În primul caz, rima se construiește cu sunetele ultimei silabe. Rima feminină se construiește cu sunetele ultimelor două silabe.
2. Ce elemente de versificație sau de prozodie pot fi utilizate și ce rol au
Pe lângă rimă, există și alte elemente de versificație care sunt utilizate în construirea unor poezii. Acestea sunt versul, strofa, măsura și ritmul. De asemenea, când vine vorba despre elemente de prozodie, există ritmul, tonul, tempoul, debitul, intonația, pauza, accentul și jonctura. Elementele de versificație sunt foarte importante, acestea putând fi considerate drept „baza” unei poezii prin care se vor transmite emoții, gânduri, sentimente și acțiuni. Mai înainte de toate, trebuie să afli detalii legate de elementele de versificație. Cât de importante sunt acestea, de fapt? Atunci când vine vorba despre construirea unei poezii, trebuie să fie luate în vedere câteva aspecte esențiale – ce dorești să transmiți și modul în care va fi îndeplinit acest gând.
Ce reprezintă versul? Acesta este un rând al unei poezii (indiferent de mărimea sau tipologia ei). De obicei, la finalul unui vers există o pauză. Aceasta, însă, poate apărea și în interiorul versului. Când vine vorba despre tipul de strofă și rimă, poetul va mula gruparea unitară de versuri și în funcție de modul în care dorește să marcheze finalul acestora. De exemplu, există zece tipologii de strofe (monovers, distih, terțet, catren, cvintet, sextet, septimă, octet, nona și decima), iar rima poate diferi în funcție de ce sonoritate dorește să ofere poezia - duritate, muzicalitate, emoție etc.
Ce este măsura versurilor? Măsura în poezie face referire la numărul de silabe care se regăsesc într-un vers. Se poate face construcție în funcție de aceste tipuri de măsură a versurilor. De exemplu, numărul de silabe poate începe de la patru, ajungând chiar până la 16 silabe. Măsura se poate afla cu ușurință - trebuie doar să numeri câte silabe are cel mai scurt vers și cel mai lung vers.
Ritmul în poezie se poate regăsi sub cinci forme, iar acestea sunt: ritmul trohaic, iambic, dactilic, amfibrahic și anapestic. Iată ce reprezintă fiecare tipologie de ritm:
- Ritmul trohaic, specific scrierilor folclorice, este alcătuit din două silabe - una accentuată, iar cea de-a doua este neaccentuată;
- În ritmul iambic, accentul se va pune pe cea de-a doua silabă;
- În ritmul dactilic se regăsesc trei silabe, însă accentul va fi pus întotdeauna pe prima silabă;
- Ritmul amfibrahic are trei silabe, accentul fiind pus pe cea de-a doua silabă;
- Ritmul anapestic are trei silabe, accentul fiind pus pe cea de-a treia silabă.
Pe lângă aceste tipuri de ritm în poezie prezentate, este timpul să afli detalii și despre celelalte elemente de prozodie. Tonul este un element important, deoarece acesta oferă variație sau înălțime sunetului. Depinzând de limba în care vor fi scrise versurile unei poezii, tonul va avea diverse funcții. De exemplu, poate avea o valoare fonologică sau funcțională (limba chineză VS limba engleză). Pe de altă parte, accentul va fi pus de poet în funcție de ceea ce va dori să transmită. Practic, o silabă va ieși în evidență, spre deosebire de celelalte. Tot în acest caz, sunt importante tonul și intensitatea sunetului. Acest element de prozodie are un rol funcțional.
Intonația poate avea funcție gramaticală sau emoțională. Când vine vorba despre funcția gramaticală, prin intonație trebuie să se distingă modul în care este transmisă informația - în mod exclamativ, interogativ sau declarativ.
Jonctura este un alt element care face parte din lista cu aceste noțiuni de prozodie. Aceasta este de trei tipuri - jonctură internă, externă și efectivă (care include pauza). De altfel, potrivit unei definiții din DEX, jonctura reprezintă „granița între două silabe, morfeme, sintagme sau fraze”. Jonctura internă se regăsește în interiorul unui cuvânt, iar cea externă se regăsește între două cuvinte. Jonctura efectivă conține și pauza.
Întreruperea fluxului articulat se numește pauză. Există câteva tipuri de pauze, printre care: de ezitare (tăcută sau umplută), cea dorită sau nedorită de vorbitor. Acest element de prozodie are următoarele funcții: lingvistice (când există o delimitare în privința anumitor segmente precum paragraful, frazele, sintagmele sau propozițiile), pragmatice (dacă se dorește să se transmită un anumit efect), sintactice.
Tempoul și debitul sunt două elemente dependente una de cealaltă. Tempoul este variat și depinde de anumite situații, precum comunicarea, limba vorbită, varietatea regională, modul în care rostește o persoană cuvintele. De altfel, dacă tempoul este lent, atunci intervin pauzele mai lungi.
În cele din urmă, care este rolul elementelor de prozodie? Prin intermediul acestora, o persoană poate transmite o emoție, un gând, o bucurie sau o tristețe, derularea unor acțiuni sau pot stimula anumite simțuri.
3. De ce este importantă rima în construirea versurilor
Te-ai întrebat vreodată, însă, de ce rima este importantă atunci când vine vorba despre construirea unor versuri? Rima versurilor reprezintă, mai înainte de toate, un concept. Scriitorii îl asimilează sub diverse forme, în funcție de ceea ce doresc să transmită auditoriului. Rima poeziei va fi, întotdeauna, variată, și va avea anumite funcții – de la cea estetică până la cea care oferă expresivitate, emoție și sonoritate poeziei. Raportarea la ce este rima se va face în funcție de ceea ce scriitorul dorește să transmită. De exemplu, o poezie care are strofe cu rime împerecheate va avea o fluiditate în text, aspect care ar putea să genereze muzicalitate cuvintelor rostite. Măsura și rima pot fi asimilate drept două „motoare” ale unei poezii care, odată pornite, vor genera un flux de emoții și trăiri celui care va citi poezia.
Pe de altă parte, rima în poezie are o funcție creativă, aducând mai multă armonie în pronunțarea silabelor. Despre tipurile de rimă regăsești detalii mai sus, în articol. În funcție de aceste tipuri de rimă și de măsură, o poezie poate avea echilibru, simetrie, poate oferi funcția de memorabilitate (de exemplu, poeziile care au rimă îmbrățișată), se pot crea conexiuni semantice și o structură de comunicativitate între autor și cititor (rima poeziei transmite cititorului exact sensul pe care l-a gândit de la bun început). Luând în considerare axa rimă – ritm – măsură, chiar și cei mici pot crea poezii ușor de reținut și pline de emoție.
Dacă îți dorești să „rupi” o bucățică din sufletul tău și să o așterni într-un jurnal, crearea unei poezii, cu măsura, ritmul și rima potrivite, ar putea fi un pas mare către a dezvălui ceea ce simți. Este un aspect pe care poeții români l-au respectat, de-a lungul timpului, cunoscând rolul elementelor de versificație și modul în care trebuie să construiască versurile, măsura versurilor și rima, pentru a putea transmite o emoție.
4. Tipurile de rimă și măsura versurilor în scrieri ce aparțin poeților români
În cele ce urmează vei regăsi câteva fragmente ale unor poezii, în funcție de tipurile de rimă și ritm. Literatura românească include o multitudine de scrieri care trezesc emoții în interiorul cititorului. De cele mai multe ori, sentimentele sunt stârnite de operele lirice. Iată câteva exemple:
- Rima îmbrățișată
„Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar,
Decor de doliu funerar
Copacii albi, copacii negri” - fragment din George Bacovia – „Decor”
- Rima împerecheată
„Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt…” - fragment din Mihai Eminescu - Scrisoarea III
- Rima încrucișată
„A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată” - fragment din Mihai Eminescu – „Luceafărul”
- Rimă albă
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric” - fragment din Lucian Blaga – „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
- Monorimă
„La mijlocul drumului,
La puțul porumbului
Văzui floarea câmpului,
Dar nu-i floarea câmpului” - fragment din Vasile Alecsandri – „Balaurul”
Indiferent de elementele care construiesc scrierea, fie că sunt rima și ritmul într-o poezie, fie că sunt măsura versurilor, tempoul, intonația și jonctura, toate acestea au o importanță deosebită, pentru că, ajutându-te de ele, poți transmite o stare. Cititorului i se va oferi șansa să simtă, sub o formă sau alta, ceea ce a simțit poetul atunci când și-a așternut pe foaie o parte din sufletul său. Rima și măsura poeziei oferă o muzicalitate aparte, dinamică și determină un ritm poetic.