Fiecare zi de grădiniță are un rol esențial în dezvoltarea copilului, chiar dacă adulții nu le mai văd importanța. Într-o țară în care statul nu prea reușește să-i convingă pe părinți de importanța educației timpurii în evoluția copilului, organizațiile cu viziune pun umărul ”la treabă”, conștiente că România ideală de ”mâine” se construiește cu eforturile de ”azi”.
World Vision România atrage atenția asupra unui fenomen de amploare la un an după ce a demarat proiectul ”Start în educație” împreună cu Fundația OMV Petrom și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași: Marcați de grija zilei de mâine, părinții nu mai trimit copiii la grădiniță, iar asta lasă urmări vizibile la nivel de educație.
Experiența primului an de studiu a arătat că, dacă au la îndemână materiale educaționale, copiii se dezvoltă armonios și părinții petrec, la rândul lor, mai mult timp cu ei. De asemenea, părinții cărora li se explică de către un specialist cum să-și trateze copiii își schimbă comportamentul. Astfel, copiii cresc cu mai puțină violență și cu mai multă înțelegere.
Cercetarea s-a desfășurat în peste 700 de comunități defavorizate din 40 de județe și își propune să continue, fiind cel mai mare proiect dedicat educației timpurii din România.
”Start în educație” își dorește să ajungă în 2024 la 30% dintre preșcolarii din România, nu doar pentru a demonstra realitatea comunităților vulnerabile, ci și pentru a-i ajuta pe cei mici și pe părinții lor, concret, oferindu-le câte un ”Ghiozdănel pentru viitor” și acces la ”Școala părinților”.
”Acum un an și un pic am început să brodăm în jurul ideii de a interveni în comunitățile vulnerabile, de a lucra cu copiii care trebuiau să fie la grădiniță și nu erau. Pentru că ceea ce știam de 32 de ani era că educația preșcolară era lăsată la o parte, fie din cauza lipsei infrastructurii, fie pentru că părinții cred că educația nu este neapărat cea mai importantă, ci mai degrabă relațiile cu cei care pot să-i faciliteze accesul la o anumită bunăstare”, își amintește Mihaela Nabăr, președintele World Vision România, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
”Mai mult de atât, 82% dintre părinți și educatori spuneau că au nevoie de ajutor pentru a se putea corela mai bine cu nevoile copilului, pentru a putea comunica mai bine cu copilul, pentru a ști cum să se adreseze unui copil preșcolar care trecuse printr-o perioadă de pandemie și care era rupt de tot ce înseamnă educație, relaționare, comunitate ș.a.m.d”, spune ea.
Practic, acest program a pornit pe un fond cu foarte multe probleme. ”Pe un fond în care nevoile apăreau la fiecare pas, oriunde te uitai în zona educației timpurii”.
Cei de la World Vision România au identificat astfel o nevoie foarte mare de a investi în infrastructura educațională.
”Dacă ne uitam la comunitate și întrebam comunitatea din care face parte copilul, care este rolul educației și al educației timpurii, în special, în creșterea comunității din care copilul face parte, vedeam că și comunitatea, respectiv autoritățile locale, liderii formali sau liderii informali din comunitate nu considerau neapărat educația timpurie ca fiind o prioritate.
Din nou, dacă ne uitam la politicile publice în această zonă și la legislația pe educație timpurie, da, vedeam o nevoie de investiție, vedeam o conștientizare a problemei pe care o avem în educația timpurie, dar pe de altă parte vedeam și o foarte mare lipsă de capacitate în a implementa toate acele planuri, strategii și politici de educație timpurie.
Așadar, împreună cu partenerii și finanțatorii acestui program, Fundația OMV Petrom, am pornit la drum.
Ne-am propus atunci niște cifre și niște comunități destul de multe la care să ajungem, mai ales că erau și vulnerabile. Și noi ne propuneam la momentul la care am început proiectul să ajungem la 60.000 de copii, lucru pe care le-am făcut și am reușit să o facem datorită parteneriatului acestuia absolut extraordinar pe care pe care îl avem dincolo de finanțare cu partenerul nostru, OMV Petrom.
Mai mult de atât, avem parteneriate în comunități foarte multe, pentru că programul acesta a reușit să ajungă în 747 de comunități, cele mai vulnerabile în primul an de implementare. Și acolo nu am ajuns singuri. Am ajuns având un parteneriat în spate cu grădinițele, cu școlile, cu inspectoratele școlare județene, cu autoritățile publice, pentru că este foarte important să ajungi într-o comunitate, să construiești ceva în jurul tău și să lași ceva în jurul tău, pentru că nu o să rămânem acolo în fiecare an și o să facem același lucru.
Și de aceea este foarte important și acesta este modelul nostru de intervenție, practic să lucrăm cu toți membrii comunității care vor să facă front comun și cerc de siguranță în jurul copilului și în felul acesta am ajuns și la părinți. Am ajuns la peste 13.000 de părinți în primul an de implementare, părinți din care 75% (conform studiului nostru de la finalul primului an) ne-au spus că au fost pentru prima oară la o ședință de consiliere sau la o discuție despre cum să se raporteze la copilul lor, despre cum să-i ofere suport copilului, despre care sunt problemele din viața copilului și nu în ultimul rând, prin prin acest program - un lucru extrem de important - am reușit după primul an de implementare să scădem din impactul acelei convingeri a părinților și a comunității că educația timpurie nu prea contează.
Astfel, dacă porneam cu o oarecare neîncredere a părinților în ce se poate întâmpla în importanța educației timpurii, iată că la finalul primului an de implementare, peste 95% dintre părinții noștri ne spun că este extrem de importantă educația timpurie, că se văd niște rezultate absolut extraordinare pe care ei le simt în relația cu copilul lor, dar pe care și copilul lor le simte în relația cu comunitatea din care face parte, cu grădinița”, spune Mihaela Nabăr.
Cum a fost interacțiunea cu părinții?
Suntem o organizație care lucrează în România de peste 30 de ani, lucrăm în cele mai vulnerabile comunități.
Ajungem la acei părinți care și-au pierdut speranța. În general, în momentul în care nu mai ai încredere în ceea ce se întâmplă în jurul tău, este foarte greu să răspunzi și să fii deschis foarte multor inițiative.
Cu atât mai mult cu cât de fiecare dată când întrebam de unde această reticență de a participa la sesiuni de școala părinților sau de ce considerați că educația timpurie nu este importantă, de foarte multe ori părinții noștri ne spuneau: ”Au fost atât de multe promisiuni. Fiecare a venit, a făcut câte ceva și a plecat la momentul la care ne-a fost cel mai greu”.
Iată că eu cred că experiența noastră de 33 de ani în cele mai vulnerabile comunități ne-a adus mai aproape de părinți și ne-a făcut să știm cum să abordăm subiectul speranței care trebuie readuse, al stimei de sine care trebuie readuse și al încrederii care, da, deși a fost înșelată de foarte multe ori și a fost dărâmată de foarte multe ori, nu trebuie să rămână acolo. Pentru că suntem unii cărora ne pasă de educație și ne pasă de situația celor mai vulnerabili, fără a cere absolut nimic în schimb. Evident, cerem să-și ducă copiii la școală, să aibă grijă de copii, să-și protejeze copiii, să respecte dreptul la educație.
Potrivit raportului, 75% dintre părinți nu au beneficiat niciodată de formă de educație parentală. Ce este de făcut în acest sens? Pe umerii cui rămâne această responsabilitate?
Cred că pe umerii fiecăruia dintre noi care putem să o facem, pe umerii fiecăruia dintre noi care avem resurse să facem acest lucru, care avem misiunea să ajungem la părinți, să ajungem la copii, să ajungem la oamenii care au nevoie de consiliere. Consilierea înseamnă până la urmă că eu, cu expertiza pe care pe care o am și cu experiența pe care o am, te ajut pe tine și învăț în același timp cu tine cum să mă raportez la anumite situații. De data aceasta este copilul, comunicarea cu copilul, susținerea copilului, importanța educației în viața copilului.
O altă cifră foarte interesantă pe care ne-a scos-o în evidență raportul de impact al primului nostru an de implementare a fost aceea că 45% dintre părinții noștri, după primul an de sesiuni de consiliere, ne spun că nu mai folosesc violența în disciplinare. Mie mi se pare lucrul acesta extraordinar, pentru că noi am pornit acest program la drum într-un context în care tot așa, conform unui raport al World Vision România, ”De ce lovim copiii?”, doar unul din 10 părinți ne spuneau că nu și-ar lovi copilul.
Adică dincolo de a înțelege de ce este important să îți duci copilul la școală, de ce este important să-ți educi copilul, de ce este important să-ți înțelegi copilul, am reușit să îi facem pe părinți să înțeleagă că există și alte forme de comunicare, chiar disciplinare a copilului, care sunt pozitive. Nu trebuie să fim agresivi, nu trebuie să ne abuzăm copilul.
De asemenea, 45% dintre părinții participanți au spus că nu duc copiii la grădiniță din motive financiare și este o realitate a României, mai ales în zonele rurale. Ce este de făcut?
În continuare, unul din patru copii încă nu merge la grdiniță. În momentul în care am întrebat despre cauzele care stau în spatele acestei lipse la grădiniță, 45% dintre părinți, procentul cel mai mare, într-adevăr, ne-au răspuns că din cauza sărăciei și a lipsurilor materiale. Nu este prima oară când ne întâlnim cu această cifră în rapoartele World Vision România. De fiecare dată vedem că lipsurile materiale sunt practic acea față a sărăciei care ne pune cele mai multe obstacole, fie că vorbim de educație, fie că vorbim de accesul la servicii medicale, fie că vorbim de accesul la servicii de consiliere ș.a.m.d. Deci da, de această dată, în continuare, părinții noștri ne spun că nu au resurse materiale.
Acesta este și motivul pentru care soluția pe care noi am propus-o prin acest program a fost aceea de a lua un ghiozdănel echipat cu toate materialele educaționale care să dezvolte cognitiv și motric copilul. Și în anul doi de implementare vom ajunge la 60.000 de copii.
Am mers și către grădinițe pentru a ne asigura că și în grădinițe găsim resursele necesare pentru ca toți copiii să aibă acces la materiale educaționale.
Și anul acesta am extins practic programul prin 1.500 de kit-uri educaționale care vor ajunge în 1.500 de grădinițe care vor vrea să facă mai mult pentru copii. Rezolvăm cu această soluție tot? Nu. Și vă spun că în continuare această cifră o să apară cel mai probabil, dar nu cu incidență la fel de mare în rapoartele pe care le vom face de acum înainte.
Acesta este și motivul pentru care noi susținem că educația nu înseamnă doar a învăța copilul să scrie, să citească. Educația nu înseamnă doar a da un ghiozdănel. Educația nu înseamnă doar a aduce copilul la școală, protejat. Ci înseamnă toate lucrurile acestea.
Acesta este și motivul pentru care noi facem apel la ceilalți parteneri care ar trebui să investească în educație. Avem Guvernul, care ar trebui să o facă și care ar trebui să investească și mai mult în educația preșcolară, pentru că toate studiile au arătat că investiția în educația timpurie crește foarte mult, exponențial, succesul copilului în pașii educațional ulteriori.
Prin acest program ”Start în educație” am scăzut foarte mult acest procent. Cu siguranță și anul acesta o vom face, pentru că sunt materiale absolut extraordinare care vor ajunge la copii și vor scădea presiunea de pe părinți, presiunea financiară, dar toate lucrurile acestea trebuie făcute coerent, consecvent. Noi o facem tot timpul, având în minte faptul că rapoartele OECD spun foarte clar că în momentul în care intervii și susții nevoile primare materiale educaționale în comunitățile vulnerabile ale unui copil care nu poate să meargă în fiecare zi la grădiniță, îi crești cu 15% șansele de succes educațional.
Acesta este și motivul pentru care și în anul doi de implementare avem această asistență materială și mergem în 900 de comunități, la 120.000 de copii cu materiale educaționale, cu toate instrucțiunile de a folosi aceste materiale educaționale și, mai mult de atât, cu sesiuni de consiliere la care vor avea acces părinții copiilor și cu sesiuni de formare și training-uri pentru educatori.
Anul acesta vom avea 3.500 de educatori în programele noastre de formare, o formare care va face referire la dezvoltarea acelor abilități și competențe care să-l ajute pe educator să comunice mai bine cu părintele.
Sperăm că prin acest training și curs acreditat pe care îl vom oferi educatorilor, ei vor reuși să-și dezvolte aceste competențe. Evident, nu vor rămâne singuri, vom sta alături de ei tot anul să vedem cum lucrează cu copiii. Vor avea și materiale educaționale cu care să-și exerseze practic ceea ce au învățat în aceste training-uri și sperăm să vedem la finalul anului următor părinți mai încrezători, părinți care să-și reducă comportamentele violente asupra copilului și mai mult de atât, să-și ducă copilul la grădiniță.
Spuneați că ați oferit în cadrul programului câte un ghiozdănel. Ce conținea acel ghiozdănel și cum ați ales acele materiale educaționale?
Sunt foarte multe materiale educaționale și noi chiar în organizație și în organizația noastră parteneră, Fundația OMV Petrom, avem o poveste întreagă în spatele procesului de alegere a tuturor materialelor care să stea în spatele dezvoltării competențelor și abilităților copiilor și skills-urilor lor.
Am ales cu foarte mare grijă, le-am ales astfel încât să poată poată să dezvolte abilități cognitive, abilități motrice ale copiilor, abilități de comunicare, pentru că e foarte important și am ales și jocuri și materiale care nu sunt neapărat pentru joc individual, ci și joc în echipă.
La finalul primului an de implementare, părinții ne-au spus că datorită modului în care au fost structurate materialele din ghiozdănel și alese, ei au reușit să petreacă mai mult timp cu copilul și au putut să petreacă acest timp împreună.
Este absolut extraordinar pentru că de foarte multe ori auzim în sesiunile noastre de consiliere ”nu știu ce să mai fac cu copilul”. Iată că de data aceasta au petrecut mai mult alături de copii, tocmai pentru a folosi materialele din ghiozdănel, care da, într-adevăr, unele erau pentru practică individuală, altele erau pentru jocuri împreună cu părinții, jocuri împreună cu prietenii, plastilină, spre exemplu, care dezvoltă motricitatea. Am avut și materiale igienico-sanitare în același ghozdenel, pentru că este foarte important să avem grijă de sănătatea noastră pentru a putea să mergem la școală și pentru a face performanță.
Lucrurile sunt foarte legate între între ele și anul acesta pornim de la ce am avut în primul an în ghiozdănel și de la nevoile care au rămas neacoperite sau de la feedback-ul pe care l-am primit sau de la ceea ce ne spun părinții că ar mai avea nevoie.
Deci da, toate aceste materiale au fost alese cu foarte mare grijă, uitându-ne la toate competențele STEAM pe care trebuia să le dezvoltăm.
Iată că a trecut un an de program. Cum vedeți evoluția acestui program pentru România?
Așa cum spunem de fiecare dată, educația nu-și produce efectele de la o zi la alta și nici banii pe care îi dăm în educație nu sunt o cheltuială, ci o investiție și ar trebui exact așa să privim lucrurile.
Noi ca organizație și în cadrul acestui program, împreună cu partenerii noștri de la Fundația OMV Petrom, investim în educație. Am început primul an cu convingerea că investiția în educație este cea mai importantă investiție. Conform unui studiu al nostru de acum un an, am văzut că randamentul investiției în educație este de 700%, motiv pentru care dacă îl comparăm cu celelalte randamente de pe piață și pe investiții ne dăm seama că este una dintre cele mai "profitabile" investiții. Asta înseamnă că dincolo de impactul pe care îl vedem la nivelul fiecărui copil, avem și acest randament.
Mai mult de atât, iată că la începutul celui de-al doilea an, extindem practic abordarea în program și ne uităm nu doar la copil și la părinte, ne uităm și la educator. De data aceasta ne uităm și la infrastructura educațională, ne uităm și la siguranța copilului până ajunge la grădiniță, pentru că transportul este practic inexistent și distanța foarte mare între locuința copilului și grădiniță. Și aici vom încerca să vedem ce putem să facem împreună cu partenerii noștri, de data aceasta din Ministerul Educației, pentru că și acolo sunt lucruri pe care pe care le putem rezolva.
Dar extrem de important este să vedem ce putem noi să oferim complementar la ceea ce oferă statul.
”Start în educație” este cel mai mare program național de educație timpurie din România. Este acel program care ajunge în 900 de comunități, cele mai vulnerabile, cu care vom reuși să ajungem la 120.000 de copii. Și calculam ce înseamnă acești 120.000 de copii, înseamnă aproape 30% din numărul de copii cu vârstă preșcolară din România.
O să ajungem și la educatorii lor. Am făcut-o și până acum, dar de data aceasta vom face și aceste training-uri și cursuri, pentru ca ei apoi să se transforme în formatori pentru profesorii și educatorii din alte grădinițe.
Și noi sperăm ca după finalul celui de-al doilea an de implementare, să reușim să mai continuăm acest program și în anul trei de implementare și așa mai departe. Pentru că în România problemele nu se termină astăzi și nici mâine.