A transformat școala într-un spațiu al bucuriei și incluziunii. Descoperă un director de școală cu viziune empatică, dedicare față de fiecare elev și impactul real al muncii sale. O poveste inspiratoare despre educația făcută cu tot sufletul.
În contextul plin de încercări al educației din România, fiecare reușită ne ajută să vedem ce se poate face bine la noi în țară și să ne alegem modelele. Unul dintre acestea vine dintr-o comună din județul Iași și poartă numele Anei Maria Chelaru. Ea a reușit să transforme o școală gimnazială cu potențial, dar marcată de rigiditate și prejudecăți, într-un liceu teoretic unde fiecare elev se simte văzut, apreciat și încurajat să-și depășească limitele.
De la sportiv de performanță la lider empatic
Nu și-a dorit dintotdeauna să devină profesor. Visul ei din copilărie era să fie sportiv de performanță de talie mondială. A practicat atletism, devenind campioană națională, iar această experiență i-a cultivat disciplina, ambiția și dorința de a-și depăși limitele, învățând-o să muncească constant și să nu renunțe ușor. Totuși, a simțit nevoia de a-și găsi un sens, un loc unde să poată construi ceva durabil și să influențeze vieți. Sportul de performanță i-a oferit principii pe care le aplică în educație.
„Nu mi-am spus de mică ‘vreau să fiu profesor’, dar cred că sâmburele era acolo – îmi plăcea să lucrez cu oamenii, să-i ascult, să-i ajut. Cred că am descoperit chemarea spre educație în timp, mai ales când am realizat cât de multă diferență poate face un adult care crede cu adevărat în copii.”
„Astăzi, mă bucur că am ales această cale. E grea, dar profundă. Îți dă ocazia să atingi vieți, să oferi, să repari, să crești.”
A devenit director de școală nu dintr-o ambiție pentru funcție, ci dintr-o dorință sinceră de a face lucrurile diferit: mai bine, mai empatic și mai adaptat nevoilor reale ale copiilor și profesorilor. A simțit emoție, recunoștință (fiind propusă de colegi) și o mare responsabilitate. Convingerea că poate aduce o schimbare reală prin ascultare și implicare a ghidat-o. Se consideră un om de echipă, lucrând cot la cot cu personalul didactic și auxiliar.
Viziunea sa de lider este influențată de principiul incluziunii și echității în educație. Ea crede că un lider bun este, în primul rând, un bun observator și ascultător. Astfel, a implementat o cultură a colaborării și a respectului reciproc în școala ei, încurajând inițiativele colegilor. Deși responsabilitățile administrative sunt numeroase, esența muncii Anei rămâne legătura cu oamenii.
„Am o sete puternică de a cunoaște cum rezolvă alte persoane diverse situații. Încerc să observ ce calități au și ce reușite obțin în activitatea lor. Îmi place să învăț din experiențele lor, să preiau tot ce-i mai bun și să adaptez la nevoile școlii mele. Și aici vă dau un exemplu simplu: am fost la prietena mea, la clinica ei. Ea avea un perete foarte frumos. Pe loc mi-a venit o idee. M-am întrebat: Cum aș putea să adaptez asta în școala mea? Am făcut un perete întreg de oglinzi, pe care l-am numit ‘Peretele socio-emoțional’. La fiecare oglindă în parte scriem diverse propoziții: ‘Sunt isteț’, ‘Sunt supărat’ etc., și atunci, persoana care se oglindește își privește emoția drept în ochi și se gândește ce e de făcut mai departe.”
Proiectele transformatoare: o școală ca spațiu familial
La începutul mandatului său, școala avea potențial, dar îi lipseau spațiile pentru inițiative spontane. Primele lucruri pe care a dorit să le schimbe au fost atmosfera și mentalitățile, transformând școala într-un loc frumos, plăcut, unde fiecare să se simtă binevenit și în siguranță. A construit un sentiment de familie și parteneriat. A implicat activ colegii, inclusiv pe cei sceptici, în amenajarea spațiilor, pictând pereți și creând un mediu primitor.
„Să găsești o familie la locul de muncă – e minunat! Oamenii să nu te cunoască pe deplin și totuși să-ți zâmbească de la bun început, să se bucure că ai venit…”
Prejudecăți depășite și reușitele concrete:
- Provocarea: Scepticismul comunității față de un director tânăr la momentul preluării mandatului (31 de ani) și reticența cadrelor didactice de a se implica extracurricular.
- Rezolvarea: A demonstrat, prin fapte concrete, că pasiunea și deschiderea aduc rezultate reale și că școala poate deveni un spațiu care emană bucurie.
- Provocarea: Lipsa unui liceu în comunitate, limitând opțiunile elevilor după absolvirea gimnaziului.
- Rezolvarea: Cu susținerea primăriei și a echipei educaționale, școala a obținut autorizațiile necesare pentru clase de liceu (mate-info și științe sociale).
- Provocarea: Comunicarea deficitară dintre profesori și părinți, absenteismul ridicat și implicarea redusă a familiilor.
- Rezolvarea: Modernizarea școlii prin implementarea catalogului electronic, care a crescut transparența, a redus absenteismul și a consolidat parteneriatul școală-familie.
- Provocarea: Riscul de abandon școlar și nevoia de activități extracurriculare atractive și relevante pentru elevi.
- Rezolvarea: Implementarea unui proiect PNRAS de 756.000 RON, prin care s-au creat cluburi (robotică, teatru, radio), s-a dotat biblioteca și s-au organizat excursii educative.
- Provocarea: Abandonul școlar cauzat de sărăcie și de cutumele din comunitățile rome (căsătorii timpurii).
- Rezolvarea: Intervenție personală și directă a Anei: vizitele în familii, discuțiile cu părinții și crearea unei rețele de sprijin pentru a menține elevii în școală.
„Îmi vin în minte două povești care m-au marcat profund. Denis, odată dezinteresat, a devenit un tânăr implicat în activitățile școlii. Mi-am dorit să-l țin în școală așa că am discutat mult împreună. Tudor, după ce a abandonat școala pentru a munci, s-a întors și a devenit un model pentru colegi.
Copiii noștri, absolvenți ai școlii noastre, sunt copii buni. Nu neapărat cei mai buni la carte, dar copii pe care te poți baza cu ușurință, care se implică. Au acest spirit format deja din școala noastră: sunt învățați să aibă responsabilități.
Deși nu reușim să-i salvăm pe toți, fiecare elev care alege să continue și să își construiască un viitor prin educație este o victorie pentru noi.”
- Provocarea: O relație distantă și marcată de neîncredere între școală, părinți și autorități.
- Rezolvarea: Construirea unui parteneriat autentic cu primăria și comunitatea. Rezultatul: Încredere sporită, creșterea numărului de elevi care optează pentru liceul pe care-l conduce și a mediei de admitere la liceu de la 6.52 la 7.70.
Mai stau la coadă două visuri pentru școala pe care o conduce.
- Să vadă absolvente de clasa a VIII-a din comunitatea de etnie romă, care își găsesc un drum în viață, fie prin continuarea studiilor, fie prin integrarea cu încredere pe piața muncii.
- Școala să ofere sprijin specializat și constant elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) cu ajutorul unui expert dedicat care să-i însoțească în parcursul școlar și să le ofere resursele necesare.
Deși recunoaște că este un drum lung și plin de provocări, Ana crede cu tărie că fiecare copil merită o șansă, iar cele două visuri o motivează să lucreze zilnic pentru un loc mereu mai incluziv, mai primitor și cu grijă pentru nevoile fiecăruia în parte, elevi și profesori deopotrivă.
Gala Premiilor pentru Directorii Anului: Experiența și impactul premiului
„După eveniment, am simțit o vizibilitate mult mai mare pentru școală, care a venit la pachet cu încredere – din partea colegilor, a părinților, dar și a partenerilor educaționali. Pot spune cu convingere că încrederea potențialilor colaboratori în proiectele noastre a crescut semnificativ. Vin către noi mai deschiși, mai curioși, mai dornici să contribuie, pentru că văd o școală activă, implicată și determinată să se dezvolte.
În comunitate, Gala a consolidat imaginea școlii ca spațiu al oportunităților, al implicării și al dialogului constructiv. Comunicarea cu părinții s-a îmbunătățit vizibil, iar elevii se simt mândri că fac parte dintr-o școală apreciată la nivel național. Inclusiv în rândul profesorilor s-a instalat un val de energie pozitivă și de dorință de a merge mai departe cu proiecte inovatoare.
Pe plan personal și profesional, Gala m-a ajutat să dau contur unor planuri care până atunci păreau doar foarte îndrăznețe. A fost un catalizator al curajului de a consolida cultura organizațională a școlii.
Mesajul meu pentru viitorii directori care vor să se înscrie este simplu: aveți încredere că munca voastră merită să fie văzută, ascultată și celebrată. Gala nu este doar despre recunoaștere, este despre curajul de a împărtăși, de a inspira și de a deschide noi drumuri în educație.”
În ce s-a transformat premiul de 3.500€ pentru școală?
„Suma de 3.500€ primită de școală s-a transformat într-o oportunitate frumoasă de creștere și dezvoltare pentru profesori, prin organizarea unui program de formare de 3 zile la Sadova.
La acest program au participat 27 de colegi, care au luat parte la ateliere interactive și inspiraționale despre metode moderne de predare, comunicare eficientă, inovație și sprijin pentru elevii cu nevoi speciale. Pe lângă învățare, au existat și momente de teambuilding care au consolidat echipa.
De asemenea, banii au contribuit la crearea unei echipe de mentorat dedicate susținerii colegilor în parcursul lor profesional. În esență, această sumă a fost o investiție reală în cadrele didactice, cu scopul de a ne asigura că elevii primesc cea mai bună pregătire și sprijin.”
De ce te-ai înscris la Gală și cum a fost procesul de înscriere pentru tine?
Ana s-a înscris la Gală nu cu speranța de a câștiga, ci pentru a vedea ce trebuie să urmărească un director de școală, cum e procesul de selecție, cum să se pregătească pentru viitor.
„Deși sunt un director tânăr, despre care s-ar putea spune că mai are de acumulat experiență, am simțit că este important ca echipa din care fac parte să fie cunoscută. M-am înscris la Gală pentru că, la un moment dat, mi-am dat voie să privesc cu recunoștință spre tot ce am construit împreună cu colegii mei, cu elevii și alături de comunitate. Nu a fost o decizie ușoară. De obicei sunt omul din spate, cel care face, nu neapărat cel care iese în față. Dar am simțit că e important să dăm vizibilitate lucrurilor bune care se întâmplă și în școlile din comunități vulnerabile.
Procesul de înscriere a fost și el o provocare. Mi-a cerut timp, introspecție și sinceritate. Dar a fost și un exercițiu foarte valoros: să-mi pun în ordine gândurile, proiectele, trăirile mele. Am avut alături colegi care m-au încurajat și m-au ajutat să văd că e în regulă să vorbesc despre muncă și despre rezultate. A fost un pas important în felul în care mă raportez la mine ca lider.”
Cum a fost experiența jurizării în cadrul Galei 2024? Te-a surprins ceva?
„Interviul pentru categoria Antreprenoriat l-am simțit mai dificil, dar a fost cel care m-a pregătit pentru interviul de la categoria Egalitate de Șanse. Experiența jurizării a fost foarte valoroasă și m-a făcut să privesc cu mai multă claritate eforturile noastre din școală. M-a surprins profesionalismul și seriozitatea cu care au fost analizate aplicațiile, dar și atenția la detalii. Am simțit că se caută adevărata valoare, nu doar realizările mari sau vizibile, ci și impactul real asupra elevilor și comunității. A fost o confirmare că munca noastră contează și este apreciată.”
Ce ai spune unui director de școală care nu are curaj să se înscrie la Gală?
„I-aș spune să creadă în puterea lui și în valoarea muncii pe care o face zilnic. Să nu se subestimeze, pentru că fiecare lider școlar are o poveste valoroasă de spus și o contribuție importantă în comunitatea sa. Participarea la Gală nu este doar despre un premiu, ci despre recunoașterea și împărtășirea eforturilor, despre inspirație și despre a arăta că schimbarea este posibilă. Curajul nu înseamnă să fii perfect, ci să ai tăria să încerci, să înveți și să crești. Dacă eu am putut să fac pasul acesta, atunci și ei pot. Și, mai presus de toate, această experiență poate deschide uși și poate aduce oportunități pe care nu și le-au imaginat.”
De ce merită să se înscrie un director de școală la Gală? Ce poate câștiga, dincolo de premiu?
„Merită să se înscrie pentru că este o oportunitate de recunoaștere a muncii lor de zi cu zi, a dedicării și a pasiunii cu care contribuie la educația copiilor. Participarea aduce o validare importantă, care întărește încrederea în propriile forțe și în drumul pe care îl urmează ca lider. De asemenea, este o șansă de a cunoaște alți colegi, de a face schimb de idei și bune practici, de a se inspira din poveștile altora și de a-și lărgi orizonturile profesionale și personale. Câștigă o comunitate, susținere și un impuls de motivație care pot transforma modul în care își desfășoară misiunea în școală.”
Ce ai învățat din experiența Galei și ți-ai dori să știe și alți lideri de școală?
„Am învățat că recunoașterea nu este doar un moment de glorie, ci o responsabilitate și o oportunitate de a face mai mult pentru comunitatea școlară. Am descoperit cât de important este să crezi în tine și în echipa ta, să fii deschis la schimbare și să îmbrățișezi învățarea continuă. Aș vrea să știe că a fi lider în educație înseamnă să fii în primul rând un om dedicat, cu răbdare și empatie, și că fiecare pas mic făcut cu sinceritate și pasiune poate schimba vieți. Să nu se teamă să își asume provocări și să caute mereu să aducă un plus pentru elevii și colegii lor.”
Ce îți spui dimineața, înainte de o zi grea?
„Astăzi am puterea să fac o diferență, oricât de mică, pentru fiecare copil și coleg cu care mă întâlnesc. Pas cu pas, cu răbdare și încredere, voi trece peste orice provocare.”
Dacă ar trebui să le scrii o scrisoare directorilor de școală și profesorilor din România, cu ce frază ai încheia-o?
„Să nu uitați niciodată că fiecare zi în fața elevilor este o șansă unică de a schimba vieți, iar voi sunteți cei care pot aprinde acea scânteie care să lumineze drumul unui copil.”
Gala Premiilor pentru Directorii Anului este modul nostru, al echipei AVE, de a aplauda liderii extraordinari care aduc la standard de excelență școlile românești. Aceștia sunt directorii de școală devotați care nu așteaptă condițiile perfecte pentru a acționa, ci construiesc contextul în care să crească noile generații. Prin poveștile și rezultatele lor, Gala demonstrează an de an că se poate și altfel în România, arătând că potențialul copiilor noștri poate crește frumos și la noi în țară.