Viitorul tinerilor stă în mâinile lor la vârste fragede, dar dificile, în care părintele nu mai are alt rol decât de susținere. Vechea replică ”faci asta pentru că știu eu că e mai bine” este extrem de periculoasă în zilele noastre.
Pentru a afla ce trebuie să urmărim atunci când îndrumăm copiii spre o carieră am stat de vorbă cu Dragoș Belduganu, manager de proiecte educaționale al Scolii de Valori si susținător al proiectului creSTEM Viitor.
Acest program adună laolaltă profesorii și mentorii cei mai buni, care vin cu programe de pregătire complete, care să-i ajute pe tineri nu numai să-și ia bacalaureatul cu note foarte bune, ci și să-și ocupe locul dorit la facultățile cu profil tehnic sau științific din țară sau din străinătate.
Aici, 45 de copii beneficiază de două ore de meditații pe săptămâna până la admiterea la facultate și, de asemenea, se pot înscrie la cursuri de matematică, biologie, fizică, chimie, informatică.
Grupurile sunt de maxim 5 elevi, pentru ca profesorul să le poată acorda toată atenția necesară și, în plus, există ateliere cu oameni de știință și profesioniști, dar și ateliere de educație centrată pe valori.
Haideți să vorbim despre activitatea consilierului educațional. Îl găsim în fiecare școală? Putem noi ca părinți să apelăm la el oricând pentru a primi sfaturi privind orientarea, atât în educație cât și spre viitoarea carieră?
Avem un răspuns teoretic și unul practic. Teoretic, fiecare școală ar trebui să furnizeze servicii de orientare și consiliere în carieră, practic, însă, capacitatea unui consilier din școală este mult depășită de numărul mare de elevi, astfel încât nu toți elevii ajung să treacă printr-un proces structurat de orientare și consiliere în carieră.
Dacă adăugăm și contextul actual ca parte din ecuație, avem un impediment și mai mare.
Cât de importantă este îndrumarea în alegerea domeniului de studiu și a carierei pentru un tânăr?
Trăim într-un context în care singura constantă reală este schimbarea, astfel îndrumarea tinerilor a devenit foarte importantă și va funcționa tot mai puțin modelul în care ajută să mergi în aceeași direcție în care merge colegul de bancă sau să faci ce a făcut mama ori tata, ori unul dintre cunoscuții tăi.
Piața muncii se schimbă foarte repede, joburi care astăzi sunt căutate peste câțiva ani vor avea șanse mari să fie reinventate sau automatizate în totalitate, așadar un tânăr trebuie să înțeleagă încotro evoluează lumea, ce i s-ar potrivi și ce anume ar mai trebui să învețe pentru a se pregăti pentru viitor, nu pentru ce este “la modă” în prezent.
Concepte precum învățare pe tot parcursul vieții și digital skills au devenit mai importante ca oricând - este foarte important ca tinerii să înțeleagă de ce se întâmplă acest lucru, astfel încât să abordeze învățarea într-un mod autonom, să-și seteze obiective personale corelate cu realitatea în care trăiesc.
Găsirea vocației este un proces complex, care trece tânărul prin contexte și situații diverse în vederea conștientizării pasiunilor, a talentelor personale, a misiunii și a acelor activități profesionale care pot deveni o sursă constantă de venit.
Desigur că, pentru o mai bună autocunoaștere, îndrumarea și mentoratul în vederea alegerii domeniului potrivit sunt recomandate adolescenților care caută să se implice în activități practice și de interacțiune.
În ziua de astăzi avem de-a face cu copiii nativi digital... așadar am putea presupune că le va fi ușoară alegerea profesională. Sau nu? Care sunt provocările cu care se confruntă tinerii azi?
Copiii sunt nativi digitali – cel puțin, așa i-am etichetat noi. Din păcate, asta nu înseamnă că sunt și pregătiți digital pentru a face alegeri profesionale conștient corelate cu nivelul lor actual.
Generațiile de azi sunt mai ușor adaptabile la integrarea tehnologiei în activitățile de zi cu zi, au crescut odată cu apariția calculatoarelor și a Internetului, ceea ce le aduce un avantaj, însă trăiesc într-un context de incertitudine mult mai mare față de generațiile precedente, iar pentru ei va fi nevoie de o curbă de învățare și de adaptare mult mai accelerată.
În secolul XXI sunt din ce în ce mai puține domenii care, pe parcursul unei cariere de 25-30 de ani, nu se vor schimba radical și în care nu va fi nevoie de o reinventare sau chiar de o reconversie profesională.
Dacă ar fi să determin cea mai mare provocare, aș spune că este nevoia de a învăța pe tot parcursul vieții și de a fi la curent cu toate schimbările din domeniul în care activezi, astfel încât să poți rămâne relevant pe piața muncii și în jobul tău.
Cum se transformă joburile de la un moment la altul și cum pot fi pregătiți copiii pentru acest ritm?
În general, joburile se transformă, împinse de fenomenul digitalizării și datorită nevoii de eficientizare a proceselor, costurilor și resurselor etc.
Pregătirea pentru ritmul actual se bazează mult pe dezvoltarea acelor abilități care au legătură cu managementul personal, abilități precum reziliență, managementul timpului, rezistența la stres, învățare continuă, autonomă și autodidactă.
Pentru abilitățile tehnice se vor găsi soluții, angajatorii vor face cursuri; au început să apară tot mai multe cursuri, de la diferiți furnizori.
Însă, pentru abilitățile socio-emoționale, nu sunt suficiente doar niște cursuri, este nevoie ca fiecare tânăr să fie expus la experiențe, să se autocunoască, să iasă din zona lui de confort.
Care este alegerea câștigătoare (din perspectiva financiară/carieră/bunăstare) pentru un copil care este mai degrabă talentat pe partea de uman decât pe partea de real? (caz clasic, conturat de sistemul românesc de educație: un copil inteligent, sensibil, ”de la uman” - fără înclinații spre materiile de la real - STEM- și fără vreo idee despre ce ar vrea să facă în viitor, dar care și-ar dori să aibă un serviciu stabil și un venit bun). Către ce ar trebui să se orienteze pentru un viitor job bine plătit?
Este foarte greu spre imposibil de răspuns la această întrebare cu soluția X sau facultatea Y ori job-ul Z, pentru că am povestit despre schimbarea continuă.
Este clar că o să fie loc pentru fiecare, mai ales pentru cei care vor dovedi că știu să facă ceva foarte bine și, mai mult decât atât, că vor dori să se perfecționeze în ceea ce fac.
Este important să uităm de povestea standard din secolul trecut, și anume: debutez în domeniul X, la o firmă mare, iar 30 de ani mai târziu voi ieși la pensie.
Realitatea aceasta nu va mai exista, nici măcar în cadrul instituțiilor de stat nu se va mai întâmpla acest lucru.
Toate domeniile vor fi atinse de extinderea digitalizării, în următorii ani vor apărea poziții pe care astăzi nu ni le imaginăm, și nici acum câțiva ani.
Un lucru, însă, este cert, și anume: domeniile creative reprezintă domenii de viitor, la fel sunt și domeniile care funcționează pe baza relațiilor interumane.
De altfel, este important de luat în calcul interdisciplinaritatea în contextul digitalizării, ne așteptăm la o suprapunere mare între domenii, iar granița dintre uman și real se va estompa, deoarece o să vedem tot mai multe cazuri în care specialiști din domenii umaniste vor lucra alături de experții IT pentru lansarea unor produse ori servicii tehnologice sau pentru a inova anumite domenii.
Cele mai mari centre universitare din lume au integrat în centrele lor de inovație “studenții inteligenți și sensibili de la uman” alături de tinerii din domenii reale, pentru a se completa reciproc și pentru a aduce un plus de inovație.
Așadar, nu cred că există un motiv de îngrijorare reală pentru tinerii care aleg cariere cu profil uman, ci doar dacă nu se perfecționează sau nu vor să se adapteze la realitate.
Dar pentru un elev bun la matematică?
Răspunsul este similar cu cel de mai sus, aș mai adăuga faptul că prin formarea pe care acești tineri o au, ei pot accesa ulterior domenii care, astăzi, se află în plină expansiune.
De altfel, ei trăiesc aceeași realitate ca noi toți, trebuie doar să țină pasul cu schimbările și să-și propună să învețe continuu.
Ce sfaturi aveți pentru părinții care ar vrea să-i ajute pe copiii lor să-și aleagă anul acesta o carieră?
Dacă ei consideră că sunt în punctul în care pot susține o discuție încurajatoare, și nu una judecătoare cu copiii lor, aș sfătui toți părinții să-și asculte odraslele, să le pună întrebări și să nu le spună: “Faci așa pentru că așa cred eu că ar fi mai bine pentru tine.”
Un părinte ar trebui, mai degrabă, să-și încurajeze copilul să facă cum simte, să-l încurajeze să-și asume propriile decizii și să-i explice că nicio hotărâre nu este 100% corectă sau de neschimbat, că urmează o viață lungă înainte în care ei vor trebui să ia multe alte decizii și, inevitabil, unele vor fi mai puțin bune ca altele, care vor fi excelente.
Consider că foarte important este ca părintele să-i reamintească copilului să învețe cât mai mult din deciziile luate, poate chiar să-i împărtășească acestuia acele momente din trecutul său de adolescent ori de student, când însuși părintele nu a luat cele mai bune decizii, să-i explice cum a gândit, ce consecințe a avut, ce a învățat din asta și ce a realizat mai târziu - toate aceste lucruri ar trebui relatate pe un ton deschis, cu calm și cu multa răbdare, deoarece e important să-i ajutăm pe tineri să ia propriile decizii și nu să luăm deciziile în locul lor, chiar dacă, pe termen scurt, ni par cele mai bune decizii.
Părinților, care nu se simt pregătiți pentru o discuție despre carieră cu copiii lor, le-aș recomanda să-i încurajeze pe tineri să caute singuri informații, să găsească proiecte în care să se implice și să-și dea singuri răspunsuri.
Dacă își permit, să-i susțină financiar pe tineri să treacă printr-un proces de consiliere ori să-i încurajeze să-și strângă singuri banii necesari pentru asta.
Odată ce tânărul s-a decis încotro se îndreaptă, părintele ar trebui să încerce să-l susțină cât de mult poate, indiferent de cât de îndrăzneț ar fi planul copilului său.
Cel mai periculos model este cel în care eu, în rolul de părinte, nu știu să povestesc cu tine ca despre carieră, dar te oblig să mergi pe calea pe care eu o vreau, pentru că fie așa cred eu că e mai bine pentru tine și astfel vei câștiga cei mai mulți bani, fie pentru că așa mi-aș fi dorit eu să fac, dar nu am reușit, așa că tu, copilul meu, trebuie să reușesti.
Niciuna dintre situații nu va aduce efecte pozitive pe termen lung, deoarece redau false noțiuni ale unei viitoare bunăstări și produc efecte emoționale negative, în special asupra relației părinte-copil, îndeosebi dacă lucrurile nu se concretizează întru tocmai predicțiilor părintelui.
Mai mult, practica ne arată că, deseori, lucrurile nu ies așa cum ne imaginăm, iar piața muncii evoluează total diferit.
Totodată, există și situații contextuale care necesită o decizie rapidă referitoare la un loc de muncă, departe de așteptările și potențialul copilului, deoarece este nevoie de ajutor privind bunăstarea și supraviețuirea întregii familii, de exemplu.
În contextul acestei realități, cel mai bun lucru pe care îl poate face un părinte este să-i dea spațiu copilului și să-l încurajeze să învețe în paralel ce îi place, astfel încât să poată să recupereze ce nu a reușit să învețe la timpul potrivit.
Într-un orizont de timp bine definit, copilul ar putea face un transfer către domeniul dorit sau către un nivel profesional superior.
Așadar, devine important ca tânărul să primească spațiul și susținerea necesare propriei evoluții – deseori el se află în momentul în care poate realiza acest lucru, în care are energia și capacitatea de învățare, dar de cele mai multe ori, el nu are disciplina necesară și nu înțelege miza ori de ce devine important să facă acest extra efort.
Odată cu susținerea părintelui, tânărul poate înțelege și demara acest extra-efort.
Citește și:
