Ce vor copiii și care e interesul lor superior, la școală sau acasă? Care sunt riscurile? Noua normalitate - Interviu video

Ce vor copiii și care e interesul lor superior, la școală sau acasă? Care sunt riscurile? Noua normalitate - Interviu video

Virusul există, dar hai să învățam să trăim cu el! Pentru copil e mai bine ce i se potrivește și copiii sunt dornici să meargă la școală. Cei mai sceptici și reticenți sunt părinții, spune psihologul Mihaela Dinu, coordonator de programe în cadrul Salvați Copiii România.

A-i scoate un certificat ca să facă doar școală online este o metodă găsită de adult și indusă copilului, care poate nu și-o dorește. Orice afecțiune pe care i-am atribui-o fără să o aibă poate fi că o tinichea de coada copilului, atrage atenția psihologul Mihaela Dinu, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.

Mai ales pentru începuturile de cicluri, acomodarea va fi mai dificilă și pe termen mai lung. Totodată, părinții trebuie să aibă grijă că starea de nesiguranță de acum le face rău copiilor. De aceea, trebuie să le explice informațiile privind începerea școlii pe înțelesul lor, pentru că impredictibilitatea generează disconfort.

Vă propun să vorbim din perspectiva esențialului, adică a interesului superior al copilului. Este în interesul său superior să stea acasă, protejat de virus, sau să meargă la școală?

Important ar fi să le îmbinăm. Să îmbinăm nevoia de a merge la școală, pentru că așa a fost obișnuit copilul, cu măsurile de protecție corespunzătoare, pe care oricum e nevoie să le urmărim și în alte medii, nu doar la școală.

Interesul e să fie un copil informat, să îi spunem adevărul, și, în același timp, noi, ca adulți, să lăsăm o flexibilitate la o posibilă schimbare și la scenariile care se vehiculează în presă.

Toate aceste informații privind scenariile de deschidere a școlilor noi, ca părinți, trebuie să le prezentăm cât mai clar, pe înțelesul lor.

Nesiguranța acestor scenarii îi impacteaza?

Da, de la cele mai mici vârste până la adolescenți. Pentru că predictibilitatea în viața unui copil înseamnă confort, să se simtă în siguranță și să știe la ce să se aștepte.

Impredictibilitatea în momentul pandemiei este atât la nivelul copiilor, cât și al adulților, nu mai vorbim de autorități.

Adulți care transmit starea de nesiguranță? O stare de anxietate suplimentară pentru copil?

Exact. Lipsa predictibilității duce la un disconfort pe care îl trăim cu toții, indiferent de vârstă.

Sunt părinți care preferă să știe copilul în siguranță din punct de vedere sanitar și cât timp virusul există consideră că nu pot fi în siguranță. E ceva rău în opțiunea online, de acasă?

Probabil așa gândesc părinții ai căror copii au posibilitatea să desfășoare cursurile online și părinți cu posibilități de a aduce o pregătire suplimentară.

Dar să ne gândim și la grupurile vulnerabile. Știm cu ce dificultate s-au desfășurat cursurile sau nu s-au desfășurat în perioada anterioară.

Dar și pentru un copil cu posibilități, cât de important e mersul la școală, socializarea care lipsește în formula online? Lipsa lor are impact asupra dezvoltării lui?

Depinde de istoricul fiecăruia și al familiei. Dacă e un copil care nu a fost obișnuit să socializeze, o izolare sau distanțare socială e mai ușor de digerat.

Însă, în momentul în care copilul merge la școală, el socializează. Noi suntem ființe sociale, așa ne dezvoltăm, prin interacțiunea cu ceilalți oameni. Cultural, noi așa am fost structurați să învățam, să interacționăm. Așa se și învață cel mai repede lucrurile, prin interacțiunea umană.

Da, virusul există, dar hai să învățam să trăim cu el prin metode de protecție.

Dacă ați avea în față un părinte, să zicem din București, scenariul galben, și care are posibilitatea să ducă copilul la școală în scenariul hibrid sau să îi scoată o adeverință medicală și să-l țină acasă, ce l-ați sfătui?

Mai bine e ceea ce i se potrivește și ceea ce își dorește. A-i scoate un certificat e doar o metodă găsită de adult și indusă copilului care poate nu și-o dorește. Și poate fi ca o tinichea de coada copilului orice afecțiune pe care i-am atribui-o fără să o aibă.

Cum ne dăm seama ce i se potrivește?

Intrebandu-l, dacă avem o relație bună de comunicare, și cunoscându-l din ceea ce face, spune, se comportă.

Pot să vă spun din experiența de terapie că în ultimele luni copiii sunt dornici să meargă la școală. Cei mai sceptici și reticenți sunt părinții.

De aceea, vă întrebam ce sfat ați da părinților, nu copiilor?

Sfatul ar fi să îi lase pe copii să meargă la școală. Experiența Salvați Copiii din perioada iulie-august ne-a arătat că în grupe mici, cu protecție sporită, se pot desfășura lucrurile în siguranță și confort pentru copii.

Părinții se întreabă cum poți avea garanția că un copil, mai ales din ciclul primar și în pauze, va păstra distanța, va ține masca pe față și nu va face schimb cu colegul care are una mai simpatică?

Nu există certitudini. Dar e important faptul că eu vorbesc cu copilul, îi spun de posibile scenarii, în limbajul lui, la nivelul lui de vârstă, ce trebuie să facă pentru a se proteja.

Am văzut că au mers în concedii, la mare, la munte. De ce această reticență acum față de școală, într-un mediu în care măsurile pot fi totuși controlate de profesori?

Siguranță totală nu avem niciodată, dar prin comunicare putem preîntâmpina ceea ce e periculos.

Dar cum trebuie părintele să gândească pentru a-și depăși propria anxietate?

Asta e dificultatea adultului și vorbim de istoricul fiecăruia. Dacă e un părinte anxios, îi va fi greu să accepte anumite lucruri. Dacă e un părinte care are o flexibilitate a gândirii, la schimbare și scenarii, va ști să transmită mesajul copilului fără să-i sporească anxietatea.

Faptul că mă protejez nu înseamnă că sunt o persoană anxioasă, ci conectată la realitate, care ia măsurile necesare. Și da, probabil că începutul va fi dificil pentru toată lumea: profesori, copii și părinți.

Ce efecte va avea învățământul online sau hibrid pentru cei din clasa pregătitoare? Ce vor înțelege ei din școala astfel începută?

Probabil că pentru ei, daca așa încep, așa va fi normalitatea. Nu cunosc altă modalitate. Însă lucrurile nu trebuie să rămână așa, pentru că la un moment dat școala va reveni la sistemul clasic.

Procesul lor de acomodare va fi mai dificil. Și pentru cei care intră în liceu, care este un alt ciclu, cu altă adaptare, colegi noi, profesori noi, mediu nou. Clasa a V-a la fel.

Oricum, perioada de acomodare există într-o măsură mai mică sau mai mare la orice început de an școlar, dar pentru cei mici, dacă informația nu e transmisă corect și pe limbajul lor, acomodarea va fi și mai dificilă pe un termen mai lung.

Ce efecte credeți că a lăsat asupra copiilor felul în care a evoluat din martie anul școlar, închiderea bruscă, școala online, separarea, statul în casă 2 luni de zile?

Depinde de reziliența fiecăruia în parte. Și dacă e obișnuit cu procesele de adaptare, cu schimbările, nu îl va impacta foarte mult. Copiilor cărora schimbarea le creează stres vor resimți pe termen lung.

Eu sper că nu vor rămâne efecte și traume de nerecuperat. La un moment dat toți trecem prin schimbări, iar ca să supraviețuim avem nevoie de adaptare.

Cu toții acum avem nevoie de adaptare la ceea ce se numește noua normalitate.

Există o parte bună în această situație: faptul că suntem împinși, obligați să ne exersăm adaptabilitatea și reziliența?

Da, ne flexibilizează în gândire. Ne lasă funcționali, că despre asta e vorba. Că suntem școlari sau adulți, toate aceste schimbări trebuie să ne flexibilizeze și să ne lase funcționali, să nu ne pierdem echilibrul funcțional comportamental, echilibrul psihic.

Funcționalitatea include și mersul la școală?

Înseamnă a face activitățile pe care le făceam și înainte, poate nu cu aceeași intensitate, nu în același mediu. Am făcut școală mai puțin de calitate, dar am făcut-o. Asta înseamnă funcționalitate.

Citeşte şi alte articole SpotMedia.ro despre Şcoala în pandemie

Au fost exprimate și temeri severe: generație pierdută, sacrificată. E prea drastic?

Din punctul meu de vedere, da. Dacă privim retrospectiv în istorie, fiecare generație a trăit momente de schimbări majore. Toți am fost impactați pe partea școlară. Acum însă presiunea nu e doar școlară, ci și socială, e mai mare.

E greu de crezut că în viața fiecărui om toate lucrurile sunt line, controlabile pe termen foarte lung. Toți am trăit lucruri care ne-au zdruncinat, dar ne-au și întărit, ne-au dezvoltat reziliența și ne-au făcut să continuăm.

Credeți că dacă nu era atât de multă mediatizare era și panica mai mică?

Stă în puterea noastră să ne selectăm informațiile din surse oficiale. Ne vulnerabilizăm singuri dacă ascultăm toate știrile sau nu le cernem. Presa scrie și despre alte subiecte, important e ce alegem și ce înțelegem.

De ce credeți că încrederea în autorități a scăzut dramatic după starea de urgență, mai ales?

Vorbeam de acomodare. Probabil că am început să ne acomodăm cu acea stare și am devenit funcționali în acea stare.

Acomodarea nu a dat puțin în imprudență?

Exact. Important este să nu depășim limitele acomodării, excluzând ce înseamnă măsurile de protecție.

Vă întreabă părinții la Salvați Copiii ce ar trebui să facă?

Da, mai ales acum, la început de an școlar. Ne întreabă cum să procedeze, ce să le spună copiilor. În fiecare caz trebuie văzut istoricul medical al copilului, al reacțiilor și al felului în care a reacționat în perioada pandemică, mediul școlar din care vine. Sunt lucrurile la care părintele trebuie să se gândească atunci când decide.

Care sunt cele mai mari neliniști ale părinților?

Faptul că nu se știa pe ce scenariu se va merge. Cea mai mare temere e legată de numărul copiilor din clasă.

Și temerea cea mai mare a copiilor?

Cei care vin la noi și din ce am avut eu în terapie: ”dacă nu mă mai duc la școală, eu când și cum mă mai întâlnesc cu colegii?”

Deci socializarea.

Nevoia de socializare pe care au resimțit-o acut și în perioada vacanței.

Dacă distanțarea aceasta va continua nu va duce la o alienare, o pierdere a reflexelor sociale?

Poate o diminuare a acestora. Tot ce avem format acum am format în ani, în câteva luni comportamentele nu vor dispărea, ci se vor diminua.

Copiii sunt mai adaptabili decât adulții, sunt mai flexibili din punct de vedere cognitiv. Unui adult îi e greu să se flexibilizeze în idei.

Am vorbit despre copiii dintr-un mediu, să-i zicem, normal. Dar există copii în situații delicate, mai ales din mediul rural, pentru care școala e singura ieșire din mediul cenușiu. Nu au telefon, tabletă, internet, deci sunt complet separați de școală din martie. În cazul lor există riscul să fie o generație pierdută?

Aș zice o generație care rămâne în urma și căreia îi va fi greu să recupereze niște lucruri.

Dar după ce vor merge la școală, după ce vor avea acces la internet, vor avea tabletă, au și ei un potențial, trebuie doar să fie ajutați financiar. Da, recuperarea lor va fi pe un termen mai lung.

Vor avea, dacă vor avea, acum nu au. Dacă va mai trece vreme în aceleași condiții pentru ei, vor mai putea face conectarea cu școala?

Probabil că într-un ritm lent și în timp lung. Dar nu vreau să-i numesc generație pierdută, ci doar rămasă cu un pas în urmă.

Vulnerabilitatea mare este a grupurilor care și înainte erau vulnerabile și oricum nu aveau posibilități tehnice, școli care respectă condiții de igienă.

Dar dacă există potențial cognitiv, copiii aceia vor putea recupera la un moment dat informațiile. Important este să nu-i uităm cum i-am uitat în prima parte, când autoritățile nu au fost pregătite. După 5-6 luni nu mai există scuza aceasta.

Vor putea recupera fără metode remediale?

Nu, ar fi imposibil. Fără ajutor suplimentar pe parte școlară și pe parte tehnică din partea autorităților, decalajul nu ar putea fi recuperat. Și copilul care vine din grupuri vulnerabile are nevoie și de susținere psihologică pentru menţinerea echilibrului emoțional.

Salvați Copiii a încercat să intervină?

Da. Pe tot parcursul verii am încercat prin grupuri de preșcolari, de Școală după școală, cu peste 4.000 de copii implicați. Am distribuit tablete copiilor din zonele vulnerabile. Și pe parte remediala lucrăm continuu cu cei înscriși în programele noastre și acolo unde putem ajunge în comunități.

Vrem să mișcăm lucrurile și milităm pentru interesul superior al copilului și să conștientizăm autoritățile pentru respectarea acestui interes superior în care intră și accesul la educație gratuită.

Unde și în ce fel vă pot contacta la Salvați copiii părinții care au neliniști și ar avea nevoie de un sfat?

La centrele educaționale pentru părinți și copii în București, Iași, Tg. Mureș, Timișoara și Suceava, unde de peste 10 ani desfășuram activități de consiliere gratuită cu copii și părinții.

Și avem Family tel 0800.070.009, care vine în sprijinul părinților care au nevoie de suport emoțional. De luni până vineri, între orele 10-16, le răspund colegii mei, psihologi.