AUR a depus la Senat o propunere legislativă care modifică Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în şcoli prin reintroducerea uniformelor şcolare în învăţământul preuniversitar.
Iniţiatorii actului normativ sunt deputaţii George Simion şi Lilian Scripnic.
"Specialiştii în pedagogie şcolară consideră că uniforma şcolară ar diminua diferenţele de statut economic şi social şi ar contribui la eliminarea situaţiilor penibile în care copiii se simt frustraţi de modul în care se îmbracă.
Prin implementarea unor norme care să reglementeze vestimentaţia elevilor pot fi evitate situaţii de un pericol deosebit, precum pătrunderea într-o anumită unitate şcolară a unor persoane străine de aceasta pentru a ajunge la un anumit elev şi a-l supune unor rele tratamente.
Acestea se întâmplă din cauză că mare parte dintre aceste unităţi nu legitimează toate persoanele care intră în incintă. În şcolile din România care au adoptat uniforma şcolară astfel de evenimente lipsesc", se precizează în expunerea de motive.
Iniţiatorii mai susţin că purtarea uniformei şcolare reprezintă şi o pregătire pentru viaţa profesională, întrucât aceasta îi învaţă pe elevi să se îmbrace elegant şi potrivit împrejurărilor şi, totodată, copiii îşi concentrează atenţia pe ce au de învăţat şi pe relaţia dintre ei, nu neapărat "ce are x sau y pe ea/el astăzi".
"Majoritatea uniformelor au o eleganţă sobră, ceea ce îi pregăteşte pe copii şi pentru viaţa profesională. Există meserii la care este obligatoriu să porţi uniformă, iar la majoritatea locurilor de muncă trebuie să respecţi un anumit cod vestimentar", potrivit iniţiatorilor actului normativ.
Aceştia precizează că uniformele şcolare au o tradiţie neîntreruptă în România încă din secolul al XIX-lea. Primele uniforme şcolare de pe teritoriul ţării noastre au apărut la Turnu Severin în 1897.
Ulterior, prin reforma la scară largă a învăţământului implementată de Spiru Haret, obligativitatea purtării uniformelor şcolare s-a extins la nivel naţional.
Cât priveşte sursa de finanţare a propunerii legislative, iniţiatorii fac trimitere la Legea Educaţiei din 2011, care prevede alocarea a minimum 6% din PIB pentru Educaţie, ceea ce însă nu s-a întâmplat niciodată.