Protestul AUR din Capitală a fost un eșec din mai multe motive previzibile, însă nimeni nu ar trebui să se amăgească cu iluzia că la maximum 5.000 de persoane se reduce tensiunea din societatea românească în acest moment.
Cea mai mare problemă a protestului AUR este tocmai modelul mahala și galerie dezlănțuită cu care foarte mulți oameni, altfel profund nemulțumiți, nu vor să se asocieze. Când Simion și Șoșoacă își dispută, în mod specific, proprietatea asupra acțiunii, jocul s-a închis pentru orice om decent.
George Simion nu este capabil să facă saltul către publicul care, pe de-o parte, nu se identifică cu țățismele, pe de altă parte, vrea mai mult decât răcnete și lozinci, vrea soluții viabile. Ceea ce AUR nu are.
AUR nu proiectează niciun strop de competență, de viziune, ci doar descărcare de nervi și frustrări. Când a ieșit pe ecrane eminența lor, Călin Georgescu, prejudiciul provocat de prestație a fost imens.
Și mulți oameni au înțeles în timp că răcnetele și lozincile nu ajută. Adică degeaba răcnești cu factura în mână dacă nu ai o soluție fezabilă să o reduci.
Apoi, de acest miting s-a lipit și zona radicala antiUE. O cunoscută agitatoare posta pe Facebook încă de duminică dimineața că la minting se va vorbi oficial de Roexit. Ei bine, asta nu ține deloc.
Românii bodogănesc, mulți înghit ca pelicanii tot felul de minciuni aberante despre obligația de a mânca gândaci sau de a sta în frig, dar cei care vor să părăsească UE sunt foarte puțini.
Românii știu că singura șansă de prosperitate de la UE vine, fie prin banii pe care îi putem lua de acolo dacă suntem în stare, fie prin șansa de a munci acolo, ceea ce pentru extrem de multe familii din România a reprezentat salvarea.
Una peste alta, amestecătură aceasta ciudată de galerie, mahala, suveraniști a ținut lumea departe de un protest cu a cărui temă principală, proasta guvernare, putea rezona.
În plus, greul încă nici măcar nu a început. Încă e destul de cald afară, deci nu e nevoie de încălzire, consumul de curent e mai scăzut, în piețe sunt fructe și legume de sezon, mai ieftine decât iarna.
Dar când vor veni primele facturi la încălzire, când falimentele provocate de costurile explodate vor genera tot mai mulți șomeri, atunci va fi cu adevărat rău.
Va ieși atunci lumea masiv în stradă? Greu de spus. După tăierile de salarii din 2010, bugetarii au încheiat protestul cu dansul pinguinului. Dar acele tăieri au dat mediului privat sentimentul că nu decontează singur criza.
Acum, antreprenorii și salariații lor văd cum și numărul bugetarilor, și salariile lor cresc. Ceea ce în mod cert creează frustrare.
Pe de altă parte, românii ies în stradă când pot personaliza furia, așa cum a fost în cazul protestelor masive din 2017, al căror chip central era Liviu Dragnea. Deocamdată, nu există o asemenea figură centrală care să catalizeze furia.
Dar tensiunea socială, indiferent că se va manifesta sau nu, reprezintă o cerere politică. În mod evident AUR nu este oferta potrivită.
Există două variante. Dacă oferta nu va apărea până la viitoarele alegeri, absenteismul va fi foarte mare, ceea ce va impacta reprezentativitatea reală a viitoarei guvernări. Absenteismul masiv este periculos pentru democrație.
Dacă oferta va apărea, este posibil ca ea să schimbe cu totul ierarhiile politice, așa cum le știm. Deocamdată e greu de anticipat cine, de unde, sub ce formă, dar în mod cert există o masă importantă de electorat nervos, tensionat, dezamăgit, naționalist, conservator care poate fi captată și poate ridica un val.
Nu aș cădea în capcana de a-i cataloga drept putiniști pe toți nemulțumiții acestei perioade. Sigur că Vladimir Putin are simpatizanții lui, dictatura este un miraj pentru nostalgicii ceaușismului.
Personal nu cred că sunt angajate cine știe ce fonduri pentru susținători plătiți ai Moscovei, mai degrabă funcționează teoria „idiotului” util.
Dar nu toți furioșii, exasperații, frustrații sunt putiniști. Aș spune că ultimul discurs al lui Vladimir Putin sugerează că el se agață de tensiunea socială provocată de leadershipul catastrofal din Europa, și la nivel național, și la nivel UE.
Sunt deja țări ca Italia sau Suedia unde valul acesta a fost captat și a adus scoruri electorale remarcabile. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu acest segment de cerere politică în România.