Meseria de dascăl cere o dăruire fantastică, iar pandemia nu a adus decât provocări pentru profesori și părinți deopotrivă. Iar Claudia Chiru este mai mult decât dascăl. Ea este un părinte care a încercat să-și transforme vocația în idee de business cu gândul la a-i oferi copilului său cel mai bun start în viață.
După ce s-a lovit de realitatea sistemului de învățământ, prima reacție a fost să aleagă altă cale profesională. Dar s-a întors cu și mai multe puteri și mai multe idei pentru copii și așa s-a născut SAGA Kid, Şcoala Alternativă de Gândire Aplicată.
A construit un loc așa cum orice mamă ș-ar dori pentru copilul ei și inovează de la an la an: totul a început cu o clădire goală și 10.000 de euro în 2012 iar astăzi vorbim despre o cifra de afaceri de 500.000 de euro și multă, multă inovație, pentru că ”Întotdeauna în învățământ ai nevoie să stai în priză”, explică ea.
”La mine e absolut vocațional, e o moștenire. Am moștenit dragostea asta pentru școală și pentru stilul ăsta de viață de la mamaia mea, care a fost învățătoare într-un sat din județul Prahova și a lucrat la niște clase unde erau doar copii de etnie romă. Pentru că nu-i voia nimeni, toată lumea fugea de ei și ea îi accepta”, își începe Claudia Chiru povestea.
”Și am văzut-o efectiv cum îi învăța pe copiii aceia fără să obosească. Deși era clasa cu multe provocări. Erau copii care nu erau aduși la școală, lipseau foarte mult, n-aveau ce să mănânce, n-aveau cu ce să scrie, n-aveau caiete, n-aveau cărți și atunci provocarea pentru învățător era mult mai mare. Ea găsea soluții pentru fiecare.
Și eu am văzut toate lucrurile astea. Ea făcea temele cu mine acasă. Avea foarte multă răbdare.
O admiram pentru răbdarea ei și pentru faptul că acei copii se atașau de ea și nu îi certa. Bine, avea și limite, dar avea o energie bună. Pe vremea aia era greu. Mergea și la sapă, avea și grădină, avea și animale, lighioane, cum le zicea, dar ea totuși se ducea cu plăcere și ii accepta pe copiii ăștia.
Și atunci am vrut să fiu că ea. Și am asociat bunătatea asta a ei și tendința asta de a fi disponibilă a ei cu meseria și de atunci am vrut să fiu învățătoare.
Eu am făcut colegiul pedagogic, deci în școală asta am făcut, asta am terminat, am devenit efectiv învățătoare, am și profesat un an, doar că apoi m-am lovit de realitatea acelor vremuri, în care luam 800 de lei salariul – 400 avans, 400 lichidare. Cum ar fi acum să zic 1.000 de lei pe luna să iei. Cam la fel, să zicem 1.200 acum. Dar nu se poate trăi cu 1.200 de lei pe luna.
Și atunci fiind foarte tânără, am terminat la 18 ani liceul, am făcut un shift și am devenit stewardesă, am zburat o perioadă și apoi după ce m-am căsătorit, adică m-am îndrăgostit de soțul meu, am venit în țară să formăm o familie, am revenit în învățământ”, povestește ea.
Cum a fost pasul de la dascăl la antreprenor?
Pentru că sunt în același domeniu antreprenor să știi că a fost un pas firesc. Stăteam la un moment dat și mă întrebam ce o să se întâmple cu Cristian, cu băiatul meu, cum o să pot eu să-l ajut și să-i călăuzesc pașii încât să-i fie mai ușor, cum pot eu să-mi pun toată experiența mea de viață în slujba lui, să-l inspir și să-l ghidez așa din umbră.
Și atunci am revenit în învățământ și am deschis after-ul, pentru că am văzut nevoia asta care era în societate, de a-ți lăsa copiii undeva unde pot să facă teme cu o persoană care nu face temele pentru ei, ci le oferă un cadru sigur, în care ei să adreseze întrebări și să se simtă liberi să greșească, pentru că eu vedeam și în școală la mine și la copiii cu care interacționam că le e frică să greșească și din frică aceasta pierdeau foarte multă învățare.
Am zis ok, eu vreau să fac un after la care părinții să-și aducă copiii, să fie siguri că eu nu fac pentru copii în locul lor, nu gândesc pentru ei, dar că îi voi îndruma și le voi crea un context astfel încât ei să să se simtă liberi să greșească și să întrebe și să încerce. Încercare și eroare multă. Dar în același timp să se poată și juca, să fie și scoși afară, să fie hrăniți bine și să aibă și posibilitatea să se odihnească. Și am făcut SAGA Kids, care a început cu zero copii.
Eram eu și cu Ionela, care este și astăzi cu mine și ne uitam una la alta. Apoi, după ani de zile, mi-a zis Ionela: „Mi-era frică că n-o să ai cu se să mă plătești”, pentru că eu luam banii de la școală, câștigam 1.000 de lei atunci când am revenit, în 2012, 1.000 de lei pe lună câștigăm, îi luam și ii dădeam Ionelei salariul.
Apoi încet-încet au venit niște copii, pentru că au auzit acolo în cartier că am deschis. Am pus și eu niște afișe prin scările blocului. Șapte copii am avut, apoi s-au făcut zece, apoi în al doilea an s-au făcut deja cred că 50, apoi a tot crescut că a trebuit să schimb, să iau un sediu mai mare.
Investiția inițială a fost undeva în jurul sumei de 10.000 de euro fără chirie, deci cu tot cu chirie, ce am plătit un an, vreo 20.000 de euro. Pentru zero copii în momentul ăla. Și n-aveam toate jocurile, n-aveam toate cărțile, toată logistica de care dispun acum.
Investițiile nu se termină niciodată, trebuie să ai o marjă din bugetul tău pe care să-l dedici acestor investiții, reinvestești banii, pentru că întotdeauna ai nevoie de cărți, întotdeauna ai nevoie de jocuri, întotdeauna ai nevoie de informații, pe care le obții prin cursuri, prin schimburi de experiență. Întotdeauna în învățământ ai nevoie să stai în priză.
Deci în fiecare an reinvestesc o parte, încă nu am reușit să acopăr investiția inițială în acest sediu în care sunt acum, care a fost de 80.000 de euro, în sediul asta mare (SAGA Tower). Și încă o acopăr pentru că a venit și pandemia, sunt în al treilea an în sediul ăsta nou.
Ați apelat la fonduri europene, la bănci?
Am apelat la fonduri europene și n-am primit nimic, n-am reușit să accesez nimic. Am aplicat și la toate liniile acelea pe care ni le-au promis în pandemie, ni le-a promis statul, nu am reușit să obțin nimic, iar banca mea ING, pe care am și părăsit-o din cauza asta, nu m-a susținut cu absolut nimic.
Când au făcut analiza cerințelor mele de a-mi da o linie de credit, un credit, orice, s-au raportat foarte mult la anul ăla pandemic în care am fost închiși și nu au reușit să vadă creșterea care a urmat după și nici trendul crescendo pe care l-am avut înainte. Au ales să se raporteze la anul acela și nu mi-au dat nimic, nu m-au ajutat cu absolut nimic.
Singurul ajutor pe care l-am primit a fost că nu am plătit TVA-ul atunci în lunile acelea în care am fost închisă complet, dar l-am plătit apoi eșalonat. Adică nu m-a degrevat nimeni de el, l-am plătit. Și băncile nu. Și am mai aplicat și la Banca Transilvania și am primit tot răspuns negativ. Iar de pe fonduri nu, foarte greu să aplici, e horror.
Pe perioada pandemiei am avut mare noroc că am putut apela și am putut să mă bazez pe relația pe care o construisem cu părinții, adică între mine și părinți, între noi și părinți a fost întotdeauna o relație bazată pe încredere și seriozitate. Noi dacă am zis că facem ceva am făcut. Și de-a lungul timpului le-am demonstrat asta părinților, pentru că avem părinți care vin cu copii de la clasa pregătitoare și pleacă la clasa a patra, deci sunt 5 ani cu noi și ne dau bani în fiecare an.
Părinții au fost de acord să achite o taxa mai mică, dar au mers cu noi, a fost un procent poate de 20% care au sărit din barcă, dar au mers foarte mulți și asta ne-a ajutat, am putut să plătesc salariile în perioada aceea.
Am redus orele de la 8 la 4, pentru că în online nu am cum să țin copiii 8 ore, și atunci și salariile le-am scăzut la 4 ore. Am vorbit cu toată echipa și au fost de acord, am făcut un efort comun și am mers mai departe, dar repet datorită relației pe care am construit-o în ani de zile. Asta este o constantă, calitatea primează la SAGA și niciodată n-am făcut rabat. Și asta se vede, atunci când ai probleme sau când ești lovit un pic părinții vin, te susțin și ieșim la liman.
Ce cifra de afaceri ați înregistrat în 2021?
Aproximativ 2 milioane de lei cifra de afaceri, 500.000 de euro
Ce așteptări aveți de la 2022?
Așteptările de la 2022 sunt să fim cel puțin la fel că anul acesta, într-un context mai stabil, să ne putem face jobul, ceea ce știm cel mai bine, să îndrumăm copiii și să le asigurăm un mediu propice dezvoltării, pentru că sunt foarte mulți copiii care vin și care au nevoie și părinții se bazează pe noi, pentru că viață lor este 70% la serviciu, deci trebuie să conștientizăm că în societatea noastră este nevoie de aceste after school-uri, care au program până seară.
Pentru părintele care lucrează în Pipera, dacă nu are avion sau elicopter, este imposibil să ajungă la ora 18 sau la 15, și copilul trebuie să stea undeva unde e îngrijit, unde e fericit. Deci asta este așteptarea și speranța noastră: să nu ne mai închidă și să putem face ce știm mai bine.
Am în plan să deschid bistroul de la parter (investiție 20.000 euro), pentru că SAGA Tower este un hub educațional, am gândit un bistro la parter, care să fie un spațiu de lucru, o ceainărie cu spațiu de lucru, cu internet, cu zona de socializare, unde pot să stea și copii și adulți, suntem și noi pe acolo, profesorii, putem să răspundem la o întrebare, să ajutăm un copil care s-a blocat la un proiect.
Aș vrea să aduc și mai mulți copii la programul de before school, dedicat copiilor de clasele 5,6, 7 și 8, care au ore după-amiază și pot să vină in bistroul acesta să-și facă proiectele, temele și să stea într-o companie plăcută, într-un mediu sănătos.
Spuneți-ne mai multe despre conceptul de before school.
Părinții preferă să-i țină acasă (înainte de școală, before school) pentru că nu există locuri dedicate lor. Bistroul ăsta, SAGA Bistro, vreau să fie un loc în care părinții să aibă încredere să-și trimită copiii. Unde pot să mănânce un snack, au internet, au elementul de socializare, sunt supravegheați, sunt în siguranță, sunt într-o zonă bună, pentru că e poziționat pe Câmpia Libertății, lângă școli.
Ce fac deosebit copiii care vin la SAGA?
Anul acesta la noi este anul artei și am trecut prin toate curentele artistice și am ales doi-trei pictori reprezentanți ai fiecărui curent și ne-am trasat că obiectiv cunoașterea acestor pictori, astfel încât copilul când aude de un curent să poată să spună un pictor cel puțin și să identifice cel puțin două lucrări ale acestui curent.
Dacă tot ne trage curentul, să fie cel al artei! Și am avut tot felul de activități. Acum mi-aduc aminte despre activitatea legată de pictorița Frida Kahlo, care s-a potrivit mănușă, pentru că la nivel internațional a fost o întreagă mișcare și copiii și-au făcut coronițe, au pictat ca ea, au ascultat foarte multe detalii.
Iar acum, în completare, pentru că programele de la SAGA au întotdeauna aplicabilitate în viață reală, a fost Art Safari în București și a fost Picasso acolo și Dali și sunt câteva tehnici despre care noi am vorbit la SAGA și pe care le-am și încercat. Am trimis newsletter părinților și i-am invitat să meargă cu copiii la Art Safari și să le dea ocazia să aplice aceste noțiuni și să le folosească. Facem o comuniune cu viață culturală și artistică a orașului nostru.
Și la anul la SAGA va fi Anul Matematicii. Suntem foarte entuziasmați, pentru că ne dorim să vedem toate unghiurile din care matematica se poate aplica în viață reală.
Facem multe lucruri la SAGA și copiii ies în fiecare zi afară la aer, au joacă liberă, au joacă coordonată, au atelierele acestea, își fac temele, mănâncă, la noi la masă e sistemul împinge tava și avem și un sistem de voluntariat - copiii se oferă voluntari la bucătărie și împăturesc șervețele.