OUG privind energia nu conține plafonarea prețului la electricitate după cum s-a pretins, ci doar creează un nou intermediar, încasator de comisioane nereglementate. Dacă plafonarea va fi totuși realizată, va fi bună pentru industrie în primul rând, dar durata foarte mare, de doi ani, este motivată electoral, afirmă Dumitru Chisăliţă, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Într-un interviu acordat spotmedia.ro, Dumitru Chisăliţă arată că există riscul ca, după perioada de 2 ani de plafonare, problemele sistemice ale României să se agraveze: „dacă ne întoarcem totuși la un nivel al prețului de 1,3 lei/KWh, pentru unii dintre producători el creează un surplus important de resurse financiare. Care ar trebui să fie direcționat către noi capacități de producție”.
Prețul energiei importate nu poate fi plafonat și cineva va trebui să suporte acele costuri suplimentare care vor fi create de necesarul de import, mai ales la vârfuri de consum orar, mai spune Dumitru Chisăliţă.
Președintele Asociației Energia Inteligentă afirmă și că distribuitorii care întârzie branșarea prosumatorilor ar putea fi amendați de ANRE.
Deși așa fusese anunțat, plafonarea prețurilor nu este inclusă în cea mai recentă OUG privind energia, despre care spuneți că a creat doar un nou intermediar, încasator de comisioane nereglementate.
OUG nu conține elementele care au fost prezentate ca soluționate, mai ales acea plafonare a prețului la consumatorii de energie electrică din zona economică, care sunt într-o foarte mare criză și, din păcate, mulți și-au oprit total sau parțial activitatea.
De asemenea, se spunea că prin această OUG și cei care consumă peste 255 KWh, pentru primii 255 KWh, să beneficieze de plafonare.
Exact elementele care au fost prezentate ca marea realizare a acestei ordonanțe nu există în ordonanță.
O oarecare logică există. Această schemă privind achiziționarea întregii energii de pe piață presupune ca în 24 noiembrie prognozele să ajungă deja la OPCOM.
Deci era nevoie acum de OUG care să stabilească mecanismul și modul în care lucrurile să se întâmple. Urgența era, într-adevăr, maximă.
Nu am înțeles însă de ce lucrurile nu au fost prezentate corect: până pe 24 noiembrie am nevoie de prognoză și pentru asta am nevoie de baza legală, iar cum vechea ordonanță e în procedură în Parlament, acolo vom propune X,Y,Z.
Cred că merităm o informație corectă, nu doar situația în care în permanență să sperăm că totuși mâine se va face ceva.
Ce înseamnă un nou intermediar încasator de comisioane nereglementate?
În OUG se vorbește despre OPCOM ca o societate care va achiziționa și vinde energia de la o mare parte din producătorii de energie, mai puțin cei care produc energie regenerabilă, cu comisionarea la un nivel pe care îl dorește această entitate.
Deci este clar că în acest circuit mai apare un comisionar - OPCOM. O să vedem cum va putea el face ca într-adevăr costurile să fie mai mici și prețurile mai mici la consumator.
OPCOM este o societate comercială cu personalitate juridică, care activează în cadrul Transelectrica, deținută în cea mai mare parte de statul român.
Deci o companie de stat care mai încasează niște comisioane?
Exact. Ea oricum își desfășura activitatea încasând niște taxe tot din piață, adică tot de la consumatorul final, plătite pentru cei care desfășurau activități pe bursa de energie electrică sau de gaze naturale.
Din punctul meu de vedere, acest mecanism nu trebuia să mai adăuge niște bani în plus la costul energiei.
Dacă decizia anunțată va fi și aplicată, prețul la consumatorul final va fi plafonat – maximum 1,3 lei. Cine va plăti acest nou comision?
Va fi adăugat, la fel ca TVA, la nivelul consumatorului final. Că va fi compensată de la stat, că vor exista diverse modalități de a nu sări peste cele cele trei plafoane – 0,68, 0,80, 1,3 – cert e că cineva o să plătească. Și se va închide pe consumator.
Pe fond, plafonarea la maximum 1,3 lei/KWh este o decizie bună?
E bună, dacă ne gândim la gospodăriile care consumă mai mult de 255 KWh ca medie lunară și care trebuiau să plătească prețurile din contract, undeva peste 2 lei/KWh.
Nu sunt numai oameni bogați, ci și familii cu multe persoane sau cei care sunt nevoiți să se încălzească cu energie electrică din cauza închiderii încălzirii centralizate. Acești oameni nu beneficiază de agent termic subvenționat de stat.
E bine și pentru consumatorii industriali. Datele INS arată că un număr enorm de consumatori industriali au închis sau redus activitatea. Asta se vede foarte bine în reducerea consumului de energie la nivelul consumatorilor industriali și este mai ales consecința creșterii foarte mari a prețului.
Dacă nu se intervine, multe companii se vor închide definitiv, cu un impact important pe termen mediu și lung atât pentru economia românească, cât și pentru bugetul de stat.
Există însă și un punct de vedere contrar, care spune așa: marea problemă a României, care a împins prețurile în sus, este producția scăzută comparativ cu consumul. Deci trebuia acționat pentru creșterea capacităților de producție, iar plafonarea prețului descurajează investițiile. Mai ales că este făcută pe 2 ani, de pe o zi pe alta.
Sunt de acord cu această teorie. Doar că acele prețuri mari plătite de consumatorii industriali și o parte dintre cei casnici, din păcate, nu erau utilizate pentru noi capacități de producție. Doar alimentau bugetul de stat.
Dacă schema ar fi fost ca acele prețuri mari să fie folosite majoritar pentru noi capacități de producție, atunci abordarea era echitabilă: sacrificăm anumite categorii, dar aveam certitudinea că peste un timp vom avea niște capacități importante de producție care să determine o scădere a prețului.
Este adevărat că noua formă a ordonanței nu creează premisa pentru noi capacități de producție, dar salvează, din punctul meu de vedere, o parte din sectorul industrial care altfel ar fi fost, parțial, pe cale de dispariție.
Plafonarea pe doi ani, până în 2025, nu e foarte mult? Șase, nouă luni, ca punte pentru industrie, ar fi una, dar doi ani?
E mult, dar considerentele știm că sunt electorale.
Să trecem de anul electoral 2024. Nu există riscul ca problemele structurale care ne-au adus în situația de acum să fie și mai grave în 2025?
Din păcate, riscul există. Dacă ne întoarcem la un nivel al prețului de 1,3 lei/KWh, pentru unii dintre producători el creează totuși un surplus important de resurse financiare. Care ar trebui să fie direcționat către noi capacități de producție.
Cum facem cu energia importată? Cum poate fi plafonat și prețul ei?
Nu se poate. Dacă încerci, produsul respectiv nu mai ajunge în România. Eu sunt curios cum va funcționa această schemă cu OPCOM, nu sunt foarte optimist.
Cineva va trebui să suporte acele costuri suplimentare care vor fi create de necesarul de import, mai ales la vârfuri de consum orar.
Deci tot va exista o formulă de compensare?
Nu e clar stipulată în actul normativ, dar nu văd cum ar putea să funcționeze fără ca cineva să preia acele costuri mari cu achiziția energiei la vârf de consum.
Cineva care poate fi?
Statul sau anumite categorii de consumatori.
Și când consumul de energie electrică este atât de problematic sunt oameni care stau cu panourile fotovoltaice pe casă, investiția lor și/sau investiția statului prin Ministerul Mediului, și nu le pot porni nici măcar pentru consumul propriu pentru că așteaptă de luni de zile ca distribuitorul să monteze contorul cu dublu sens și să facă racordarea. De ce?
Situația branșamentelor, a montării contoarelor are câțiva ani dacă nu chiar zeci de ani și e legată de un management defectuos, dincolo de birocrația excesivă.
Nu există suficientă disciplină în zona operatorilor de distribuție, iar acest lucru cred că ar putea să fie rezolvat relativ ușor printr-un management mai bun. Nu e o problemă de bani sau logistică.
Și statul nu ar putea interveni, mai ales în aceste condiții, pentru a impune niște termene rezonabile? Cu atât mai mult cu cât parțial e vorba și despre investiția lui.
Cu siguranță ar trebui să fie o prioritate și în același timp cred că aceste elemente sunt demne de amenzile unor autorități, cum e ANRE.
Dintr-o astfel de presiune, în primul rând, am crea mai multă energie de care avem nevoie. Ar fi mai puțină presiune pe unii consumatori, care și-ar produce singuri energia electrică în calitate de prosumatori, și, în același timp, am contribui, spun eu, substanțial, la îmbunătățirea situației zilnice în care ne găsim în momentul de față.