Era în care omenirea a obținut energie din cărbune se apropie tot mai repede de final.
După ce, în ciuda opoziției țărilor din Est, Uniunea Europeană a decis să renunțe treptat la extragerea și arderea acestui combustibil fosil, G7 – din care fac parte Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și SUA – a ales să nu mai dea bani pentru nicio centrală nouă care să ardă cărbune. Până în 2014 din grup făcea partea și Rusia (G8).
Din păcate, România nu este nici pe departe pregătită să se descurce într-o lume fără cărbune.
După 70 de ani
Asocierea de state formată în 1951 pe bazele căreia s-a creat Uniunea Europeană se numea Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. (CECO).
Scopul acelei comunități – din care făceau parte Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxembrug și Olanda – era să își împartă resursele și piețele de cărbune și oțel, și să evite astfel un nou război.
Astăzi, după 70 de ani de la momentul creării CECO, Uniunea Europeană se pregătește să meargă pe un drum diferit. Mai exact, să renunțe la cărbune și să se bazeze din ce în ce mai mult pe energie puțin poluantă, obținută din surse regenerabile.
Nu e o schimbare care să se poată face peste noapte.
Cum au jonglat marile state
Spre exemplu, după ani la rând în care a investit în infrastructură pentru producția de energie verde, Germania a continuat, ani la rând, să producă masiv și ”energie neagră” din cărbune.
Când n-a avut nevoie de ea, le-a vândut-o cehilor. Dar când nu putea produce suficient energie verde la prețuri acceptabile, nemții s-au folosit și de energia din cărbune.
Dar tot acest proces e unul de tranziție. Încetul cu încetul, Germania închide mine de cărbune. Și începe cu cele de lignit, care e un cărbune inferior din punct de vedere al calității și puterii de a încălzi (se extrage și în România – n.red.).
Și alte state au ales calea unei reduceri treptate a utilizării cărbunelui. Spre exemplu, Marea Britanie – încă de pe vremea în care era membră a UE – a investit masiv în instalații care să-i permită să reducă dependența de acest combustibil.
De pildă, centrala de la Drax (situată în Yorkshire, în centrul țării – n.red.) ardea și cărbune, până nu demult. Acum, însă, produce curent doar din arderea de biomasă (adică lemn – n.red.). Nu e total nepoluant, dar arderea lemnului e mai puțin nocivă decât arderea cărbunelui.
Astfel de investiții sunt absolut necesare, în toate celelalte state din UE.
Motivul: Bruxellesul a decis să încerce să oprească încălzirea globală, care riscă să producă schimbări climatice cu consecințe catastrofale pe glob.
Cu alte cuvinte, scopul UE este acela de a reduce emisiile de dioxid de carbon și de a stopa creșterea accelerată a temperaturii globale.
Iar ca așa ceva să se întâmple, arderea cărbunelui trebuie să înceteze cât mai repede. Potrivit calendarului impuse de Bruxelles, din 2030 cărbunele n-ar mai trebui folosit.
El va putea fi înlocuit cu gaze naturale. Dar și pe acestea le vom putea arde în voie doar vreo 10 ani.
Iar din 2030 ar trebui să renunțăm, treptat, și la acest combustibil, care e tot fosil și poluant (chiar dacă mai puțin nociv decât cărbunele).
SUA și Canada sunt de acord să nu mai dea bani pe cărbune
Inițial, preocuparea Bruxelles-ului pentru reducerea emisiilor de carbon li s-a părut multora excesivă și excentrică.
Spre exemplu, fostul președinte american Donald Trump și-a retras țara din Acordul de la Paris, care vizează tocmai limitarea schimbrilor climatice.
Dar încetul cu încetul – fie din cauză că nu mai consideră cărbunele un combustibil rentabil, fie pentru că sunt preocupate de mediu – tot mai multe state iau măsuri care grăbesc finalul erei cărbunelui.
Spre exemplu, forul G7 a decis să nu mai acorde finanțare internațională pentru niciun proiect nou care ar funcționa cu cărbune, potrivit Reuters.
Acordul Japoniei cu privire la această strategie indică faptul că statele Asiei care încă investesc masiv în cărbune - cum ar fi China - sunt izolate la nivel internațional. Până și Rusia a fost de acord să nu mai dea bani pe cărbune.
Una peste alta, decizia G7 e un semnal major pe care marile economii ale lumii l-au dat înainte de Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (numită și COP 26 - n.red.) care va avea loc la Glasgow, în acest an, la începutul lunii noiembrie.
Surse de la Bruxelles susțin că la această conferință participanții ar putea ajunge la un acord mai clar cu privie la momentul în care vor pune capăt exploatării și arderii cărbunelui.
Ce va face România
Țara noastră nu are altă soluție decît să se alinieze tendițelor impuse de Bruxelles și care câștigă tot mai multă susținere la nivel mondial. De fapt, ca membră cu drepturi depline în Uniune, România ar trebui chiar să contribuie la crearea politicilor de renunțare la cărbune.
Marea problemă pentru țara noastră este ce combustibil va folosi în locul cărbunelui. Mari investiții în tranziție spre energie verde - ca în Germania sau Marea Britanie - nu s-au făcut la noi. Așa că suntem nepregătiți.
Am putea folosi gaze naturale. Din păcate, însă, producția de gaze on shore e în declin, în România. Iar perspective clare cu privire la extragerea gazelor din Marea Neagră nu există încă.
Din informațiile Spotmedia.ro, Ministerul Energiei a lucrat la o strategie pentru a dezvolta câmpuri eoliene off shore (pe mare -n.red.). Dar această strategie mai are mult până să ajungă la maturitate.
Guvernul a făcut demersuri pentru a construi, în sfârșit, încă 2 reactoare la centrala nucleară de la Cernavodă. Dar până să ajungem să avem acolo 4 reactoare, iar în 2026 vom rămâne cu unul singur (din cauză că dintre cele 2 funcționale, unul se va opri pentru retehnologizare, timp de 2 ani).
În plus, rămâne de văzut cum s-ar putea rezolva problema minerilor care vor rămâne fără locuri de muncă. De regulă, zonele precum Valea Jiului, în care s-a exploatat cărbune, sunt monoindustriale. Întraga economie a zonelor respective s-a bazat pe extragerea și folosirea cărbunelui.
Iar după ce aceste operațiuni vor înceta - adică peste cel mult 9 ani - miile de oameni din acele zone vor rămâne fără ocupație. Coloși precum Complexul Energetic Oltenia sau Complexul Energetic Hunedoara s-ar putea prăbuși chiar mai repede sub povara datoriilor uriașe pe care le acumulează.
Asta, dacă nu cumva Guvernul și autoritățile locale vor reuși, între timp, să ia măsuri ca să asigurea ceea ce europenii numesc ”o justă tranziție” de la industria bazată pe combustibili poluanți la una alimentată cu energie verde.
Din păcate, momentan, proiecte mari de investiții și strategii coerente nu există la noi.
Așa că rămâne să aflăm cum se va descurca România când va fi obligată, la fel ca tot restul Europei și Occidentului, să renunțe la cărbune.
Citește și:
