Măsurile de corecție fiscal-bugetară elaborate de Guvernul Bolojan sunt esențiale pentru ca România să-și păstreze ratingul de țară și să-și poată finanța spectaculosul deficit acumulat în numai 2 ani, însă ele se suprapun și pe aterizarea economiei – situație în care se pot face deja scenarii ale următorului an și jumătate.
Alegem, astfel, cele două scenarii – păstrarea actualului rating și downgradarea de la el în categoria junk – pentru ambele scenarii anticipând efectele atât pe echilibrele financiare ale României, cât și pe consecințele asupra traiectoriei economiei – de la dobânzi, la inflație, la cursul de schimb – până la recesiune și evoluția Produsului Intern Brut.
România este, aşadar, în fața unui eveniment binar – deciziile agențiilor de rating aşteptate în a doua parte a anului privind menținerea sau nu a României în categoria de rating recomandată investițiilor. Efectele celor două situații – mai jos:
Mai întâi, ce s-a întâmplat, de fapt, și cum arată situația azi:
România are ultima treaptă de rating recomandat investițiilor (investment grade), însă politica fiscală nesustenabilă, și chiar iresponsabilă, au adus-o în situația de a pierde statutul de piață recomandată investițiilor.
România a pierdut toate ocaziile de a avea o politică fiscală anti-ciclică. Întotdeauna, în perioadele în care economia creștea și implicit adoptarea unei politici anti-cliclice presupunea doar menținerea nivelului de cheltuieli publice neschimbat, autoritățile române au ales să crească cheltuielile publice.
Apoi, în perioadele de recesiune, sau de creștere economică sub-potențial, cum se întâmplă acum, autoritățile vor trebui să adopte măsuri fiscale restrictive (cel mai probabil majorări de taxe, cu o singură excepție, ajustarea fiscală s-a făcut pe seama impozitării suplimentare a sectorului privat) și astfel să mențină caracterul puternic pro-ciclic al politicii fiscale în România.
Acest lucru conduce la creșterea amplitudinii atât a majorărilor, cât și a scăderilor de PIB real – perioade de boom, cum au fost anii trecuţi urmate de perioade de burst (cum se va întâmpla în acest an).
Iar, în anul 2024, în contextul anului electoral încărcat, politica fiscală expansionistă a bifat un nou record. Practic, în 2024 a fost făcuta o risipă de proporții epice de către autorități.
Astfel, pe metodologia EAS, deficitul bugetar s-a situat la valoarea de 9.3% din PIB.
Statele înregistrează asemenea valori ale deficitelor bugetare în situații excepţionale sunt războaiele, pandemiile, crizele financiare severe.
Însă în România situația economică a fost una normală. Iar acest deficit s-a realizat, în special pentru a fi dus în consum. Rezultatul – cu un efort de peste 9% din PIB s-a obținut un efect (creştere economică) de sub 1%. Practic, România s-a împrumutat mai mult de 9% din PIB ca să importe.
Acest deficit bugetar este practic tipărire de bani, bani care cer să cumpere bunuri şi servicii. Astfel că inflația a crescut, încheind anul la peste 5% (cea mai ridicată valoare din Uniunea Europeană). Şi pe parcursul anului 2025 inflația a continuat să se majoreze, atingând în mai valoarea de 5,5%.
Cum producția internă nu a ținut pasul cu majorarea cererii, reglarea cererii cu oferta s-a realizat prin importuri. Iar deficitul de cont curent s-a majorat. A încheiat anul la 7,5% și a continuat să se majoreze şi în prima parte a anului 2025, astfel că, dacă se menține ritmul actual, va atinge 10% în 2025.
Mai mult, venind o cerere atât de mare din partea Guvernului, precum și crescând riscul asociat României, investitorii au cerut, automat, rate de dobândă mai ridicate, iar România se împrumută la cele mai ridicate rate de dobândă la moneda locală din Uniunea Europeană. În prezent, România se împrumută la 7,35% pe maturitatea de 10 ani. În Europa, doar Turcia (țara cu inflație foarte ridicată) și Rusia (țară sub sancțiuni și fără acces la piețele internaționale) se împrumută mai scump în moneda locală.
Aceste deficite gemene sunt nesustenabile, cele mai ridicate din Uniunea Europeană, și pot duce România într-o criză financiară (burst), prin blocarea accesului la piețele internaționale de capital. Iar, pentru a continua să acceseze piețele de capital internaționale, rating-ul recomandat investițiilor este esențial. Iar agențiile de rating, în rapoartele de analiză a economiei româneşti, menționau faptul că deficitele gemene scot Romania din categoria țărilor cu rating recomandat investițiilor, însă ceea ce menține România în această categorie de rating este apartenenţa la Uniunea Europeană, precum și programul PNRR care presupune atât reforme economice, cât și fonduri europene. Practic aceste fonduri europene finanțează o mare parte din deficitul de cont curent.
Însă România și-a pierdut credibilitatea față de partenerii externi – atât față de Comisia Europeană, cât și față de agențiile de rating.
Atât în anul 2023, cât și în anul 2024, în contextul procedurii de deficit excesiv în care este Romania, guvernele au majorat taxele în repetate rânduri (de 5 ori în ultimii 2.5 ani, excluzând runda actuală). Aceste majorări succesive de taxe au adus venituri suplimentare la bugetul de stat, însă cheltuielile s-au majorat și mai mult.
Anul trecut, Comisia Europeană remarca faptul că, deși veniturile la buget s-au majorat simțitor, cheltuielile s-au majorat şi mai mult, a folosit expresia – majorări discreționare de salarii în sectorul public – și sublinia că ar fi fost suficientă doar ținerea sub control a cheltuielilor publice pentru a rezolva problema deficitului bugetar în 2024.
Apoi, în decembrie 2024, a fost ultimul episod de majorare a taxării, fiind vândut ca fiind necesar pentru a duce deficitul bugetar în 2025 la 7% din PIB.
În februarie 2025 a fost prezentat proiectul de buget pentru 2025 Parlamentului spre aprobare, proiect care prevedea pentru acest an un deficit de 7% din PIB. Însă nu au trecut nici 3 luni de date macro și nu s-a întâmplat nimic semnificativ în economie, iar acest deficit propus a fost brutal contrazis de datele economice.
Întrebarea pe care și-o pun investitorii și publicul – ce s-a întâmplat? A fost lipsă de expertiză sau intenționat au fost furnizate date neadevărate către Parlament, investitori, public?
Având în vedere ultimele informații din presă, pare că a doua variantă este mai probabilă.
Însă oricare ar fi răspunsul, cert este ca s-a făcut praf credibilitatea României în ochii Comisiei, agențiilor de rating, investitorilor și publicului, în general. Oricât s-ar majora veniturile la buget, cheltuielile se majorează și mai mult. Pare că efectiv nu ştiu ce să facă cu banii primiți în plus de la contribuabili.
Un alt exemplu, România de abia negociase cu Comisia un plan pe 7 ani de reducere a deficitului bugetar către 3%. Acel plan a deraiat înainte de a începe…
Astfel, am ajuns în situația că nimeni nu ne mai crede pe cuvânt că reducem deficitul bugetar. Prin urmare, vor măsuri acum care pe termen scurt să conducă la reducerea deficitului bugetar.
În acest context Guvernul a venit cu un pachet de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar către 7.5% din PIB în acest an.
Acestea includ:
- Majorarea TVA de la 19% la 21% si a cotelor reduse la 11%, în condițiile în care TVA-ul necolectat este de peste 30% (de departe cel mai mare nivel din UE) și făra masuri de reducere a evaziunii fiscale (cum ar fi taxarea inversă);
- Majorarea de accize – la combustibil, alcool, tutun, produse cu conținut ridicat de zahăr;
- Majorarea taxării capitalului – a impozitului pe dividende, capitalul ajungând să fie taxat dublu decât în Bulgaria (țară care va intra anul viitor în zona euro);
- Impozitarea pensiilor de peste 3000 de lei.
Majoritatea măsurilor – creșterea de taxe și impozite – este suportată, ca de obicei, de către sectorul privat, măsurile de reducere a cheltuielilor, principala problemă a deficitului bugetar, fiind lăsate pentru vacanță sau după vacanță.
Citeşte integral analiza lui Adrian Codîrlașu - Două scenarii de evoluție economică, față în față cu măsurile de ajustare fiscal-bugetară. A și B – Șocuri și efecte